47,628 matches
-
trecătorilor se pare că unii dintre ei au început să improvizeze povestiri acompaniate la biwa, punând astfel bazele muzicii de teatru japonez care urma să se dezvolte mai târziu. Tot în era Kamakura a apărut și heike biwa, muzica și versurile poveștii luptei dintre clanurile Heike și Genji, care a devenit un gen muzical și literar în sine. Nu este clar cine a scris versurile (un candidat este "Yukinaga Fujiwara", un curtean) sau muzica (poate un menestrel orb numit "Shobutsu"), dar
Biwa () [Corola-website/Science/314990_a_316319]
-
să se dezvolte mai târziu. Tot în era Kamakura a apărut și heike biwa, muzica și versurile poveștii luptei dintre clanurile Heike și Genji, care a devenit un gen muzical și literar în sine. Nu este clar cine a scris versurile (un candidat este "Yukinaga Fujiwara", un curtean) sau muzica (poate un menestrel orb numit "Shobutsu"), dar faptul este că a cunoscut o popularitate extraordinară, datorită temelor abordate: loialitate, vitejie, fidelitate, frumusețe, principiul budist al caracterului trecător al vieții etc. Versiunea
Biwa () [Corola-website/Science/314990_a_316319]
-
O legendă (din înseamnă „lucruri de citit”) este o povestire fantastică cu elemente istorice reale transmisă prin forma orală. Legenda este o narațiune populară în proză sau în versuri, în care se împletesc realitatea și ficțiunea. Legenda, spre deosebire de basm, este strâns legată de un element cheie și se concentrează pe un loc, un obiect, un personaj, o poveste, se explică originea unor ființe, plante sau animale, desfășurarea unor momente
Legendă () [Corola-website/Science/315113_a_316442]
-
și a fost preluat de trupele britanice, americane și franceze devenind faimos în întreaga lume. Piesa a fost tradusă în numeroase limbi. De asemenea, "" a devenit subiectul unor documentare și filme cât și a unor spectacole de teatru și cabaret. Versurile au fost scrise în 1915, în timpul Primului Război Mondial, de catre Hans Leip (1893-1983), un profesor din Hamburg, care a fusese recrutat de către Armata Imperială Germană. Poemul a fost publicat, ulterior, sub denumirea "„Das Lied eines jungen Soldaten auf der Wacht”" (Cântecul unui
Lili Marleen () [Corola-website/Science/315101_a_316430]
-
Primului Război Mondial, de catre Hans Leip (1893-1983), un profesor din Hamburg, care a fusese recrutat de către Armata Imperială Germană. Poemul a fost publicat, ulterior, sub denumirea "„Das Lied eines jungen Soldaten auf der Wacht”" (Cântecul unui tânăr soldat de gardă). În 1938, versurile au fost puse pe muzică de Norbert Schultze. Mai târziu, Tommy Connor a scris versurile și în limba engleză. Titlul inițial al cântecului a fost "„Das Mädchen unter der Laterne”" (Fata de sub felinar), dar a devenit faimos ca "„Lili Marleen
Lili Marleen () [Corola-website/Science/315101_a_316430]
-
Imperială Germană. Poemul a fost publicat, ulterior, sub denumirea "„Das Lied eines jungen Soldaten auf der Wacht”" (Cântecul unui tânăr soldat de gardă). În 1938, versurile au fost puse pe muzică de Norbert Schultze. Mai târziu, Tommy Connor a scris versurile și în limba engleză. Titlul inițial al cântecului a fost "„Das Mädchen unter der Laterne”" (Fata de sub felinar), dar a devenit faimos ca "„Lili Marleen”". Înregistrările făcute de Lale Andersen în 1939 și Marlene Dietrich, au făcut ca melodia să
Lili Marleen () [Corola-website/Science/315101_a_316430]
-
America Latină. Tuvya Ruebner are trei nepoți și un strănepot. Și-a început activitatea artistică mai întâi ca fotograf. A publicat mai multe albume de fotografii artistice care s-au bucurat de apreciere, iar mai apoi și-a ilustrat volumele de versuri cu fotografii proprii. Începuse să scrie versuri și proză scurtă încă din copilărie în Slovacia. La îndemnul unui instructor din mișcarea Hashomer Hatzair, începuse să-l citească pe Rilke și încercase să-l imite. Până în 1950 Tuvya Ruebner a scris
Tuvya Ruebner () [Corola-website/Science/315090_a_316419]
-
un strănepot. Și-a început activitatea artistică mai întâi ca fotograf. A publicat mai multe albume de fotografii artistice care s-au bucurat de apreciere, iar mai apoi și-a ilustrat volumele de versuri cu fotografii proprii. Începuse să scrie versuri și proză scurtă încă din copilărie în Slovacia. La îndemnul unui instructor din mișcarea Hashomer Hatzair, începuse să-l citească pe Rilke și încercase să-l imite. Până în 1950 Tuvya Ruebner a scris versuri numai în germană. Prima sa poezie
Tuvya Ruebner () [Corola-website/Science/315090_a_316419]
-
cu fotografii proprii. Începuse să scrie versuri și proză scurtă încă din copilărie în Slovacia. La îndemnul unui instructor din mișcarea Hashomer Hatzair, începuse să-l citească pe Rilke și încercase să-l imite. Până în 1950 Tuvya Ruebner a scris versuri numai în germană. Prima sa poezie în ebraică a scris-o după catastrofa accidentului din 1950 și a exprimat într-însa durerea ce-l copleșise. Ea a fost publicată în ziarul „Davar” de către poeta Lea Goldberg. După ce a cunoscut-o
Tuvya Ruebner () [Corola-website/Science/315090_a_316419]
-
ce-l copleșise. Ea a fost publicată în ziarul „Davar” de către poeta Lea Goldberg. După ce a cunoscut-o pe a doua sa soție, s-a decis să deschidă o noua pagină în viață și sa scrie numai în ebraică. Primele versuri ebraice le-a publicat în anul 1953. A început să publice volume de versuri din anul 1957. În Israel a facut cunoștință îndeaproape cu poetul Arie Ludwig Strauss care l-a pus în contact și cu alți creatori în limba
Tuvya Ruebner () [Corola-website/Science/315090_a_316419]
-
După ce a cunoscut-o pe a doua sa soție, s-a decis să deschidă o noua pagină în viață și sa scrie numai în ebraică. Primele versuri ebraice le-a publicat în anul 1953. A început să publice volume de versuri din anul 1957. În Israel a facut cunoștință îndeaproape cu poetul Arie Ludwig Strauss care l-a pus în contact și cu alți creatori în limba germană, ca de pildă Werner Kraft. Tuvya Ruebner însuși i-a fost un fel
Tuvya Ruebner () [Corola-website/Science/315090_a_316419]
-
Milan Richter (din slovacă) etc. O antologie a poeziilor sale ebraice a fost publicată și în Germania în traducerea poetului Christoph Meckel și a lui Efrat Gal-Ed („Wüstenginster”)(1990) Poezii - האש באבן - Ve El Mekomo Sho'ef) 1990 antologie de versuri Cărți de poezii ale sale au fost traduse în germană și suedeză, poezii individuale - în afrikaans, cehă, suedeză,franceză, germană, greacă, maghiară, italiană, polonă, slovacă, portugheză, spaniolă , turcă,etc Martin Buber - Ludwig Strauss 1913-1953" (1990) corespondența dintre Martin Buber și
Tuvya Ruebner () [Corola-website/Science/315090_a_316419]
-
o amplificare crescândă care izbutește cumva să producă o combinație de sunete amețitoare, stranie și frumoasă.” În zilele în care fosta prietenă a lui Anderson, Justine Frischmann, era încă membră a formației și se întâlnea cu Damon Albarn de la Blur, versurile solistului erau mai deprimante. El a menționat că melodiile „Pantomine Horse” și „He's Dead” au reprezentat un produs al unei minți nefericite, și că nu ar fi putut scrie asemenea melodii dacă ar fi fost fericit. Anderson preciza de
Suede (album) () [Corola-website/Science/315114_a_316443]
-
scris „Sleeping Pills” în timp ce făcea muncă voluntară la un centru din Highgate. Piesa era inspirată de drama zilnică a casnicelor britanice, și de dependența lor de valium ca o formă de evadare din lumea înconjurătoare. Anderson considera la momentul respectiv versurile piesei drept favoritele sale, mai sofisticate decât cele de la „Animal Nitrate”. Formația intenționa, de altfel, să lanseze „Sleeping Pills” drept cel de-al treilea single, însă deținătorul companiei Nude Records, Saul Galpern, s-a opus, sugerând chiar „Animal Nitrate” în
Suede (album) () [Corola-website/Science/315114_a_316443]
-
în schimb. „Animal Nitrate”, (joc de cuvinte cu referire la un drog inhalant, denumit în engleză "amyl nitrate"), avea să fie cel mai de succes single de pe album, urcând până pe 7 în clasamentul britanic. Conținea cele mai riscante și îndrăznețe versuri scrise de Anderson până atunci, acesta comentând: „Știi că e vorba despre sex, violență și droguri. E un cântec destul de dur.” Ulterior, Anderson avea să caracterizeze "Suede" drept un album care vorbește despre „sex și depresie într-o egală măsură
Suede (album) () [Corola-website/Science/315114_a_316443]
-
Allmusic a creditat albumul cu 5 stele, notând: „Chitaristul Bernard Butler are un talent pentru construirea liniilor melodice care prind repede” și „vocea lui Anderson este afectată într-un mod calculat și teatrală, dar se potrivește cu emoția intensă a versurilor sale poetice la modul conștient de sine.” Revista "Rolling Stone" a dat albumului 4 stele, David Fricke menționând următoarele în recenzia sa: „Suede este exact ceea ce obișnuiau să fie marile staruri pop britanice: convingători, creatori de confuzie, exasperanți.” Albumul a
Suede (album) () [Corola-website/Science/315114_a_316443]
-
față de partenera, pentru că i-a murdărit pantofii "suede". Câteva săptămâni mai tarziu, pe 19 decembrie 1955, Perkins și trupa să, au înregistrat piesă în timpul unei sesiuni de înregistrare la unul din studiourile Sun din Memphis. Phillips a sugerat schimbări ale versurilor “Go Cât Go”, insă trupa a schimbat chiar sfârșitul piesei într-un ritm boogie. În timpul înregistrărilor ce durau de ceva timp, și încă câteva pahare, sunetul a devenit mai dur, mai tare și mai liber, iar Perkins a început să
Carl Perkins () [Corola-website/Science/315111_a_316440]
-
este al doilea album de studio al cântărețului britanico-asiatic Jay Sean. Despre "", Sean a declarat că: "Am adus multe influențe R&B. Pe acest album m-am concentrat în principal pe liniile melodice ale pieselor. Din punct de vedere al versurilor, există comentarii sociale în piese ca „Good Enough For You”, care dezbate problema relațiilor interrasiale. Este de asemenea o introspectivă in industria muzicală și o opinie personală asupra felului în care am fost tratat".Pentru promovarea celui de-al doilea
My Own Way () [Corola-website/Science/315125_a_316454]
-
1993, Suede au lansat „Animal Nitrate”, care a devenit extrem de popular, urcând în top 10 în clasamente și asigurându-le o invitație pe ultima sută de metri la Brit Awards. Formația a șocat și sedus criticii și publicul deopotrivă, iar versurile cu încărcătură sexuală i-a transformat într-una dintre puținele trupe britanice de după The Smiths în privința căreia părerile erau atât de împărțite. Suede au fost comparați cu David Bowie, în ciuda faptului că nu sunau ca nimic altceva din perioada aceea
Suede () [Corola-website/Science/315093_a_316422]
-
experimental album de până atunci și precizând că schimbarea se datora în mare măsură producătorului, Steve Osborne (cunoscut pentru colaborările cu Happy Mondays și New Order). Opiniile criticilor în privința "Head Music" au fost împărțite: unii l-au calificat drept având versuri lipsite de substanță, în timp ce alții erau de părere că reprezenta o nouă reinventare plină de succes a trupei. Niciunul dintre celelalte trei extrase pe single lansate după „Electricity” nu a izbutit să intre în top 10. Mai mult, Anderson a
Suede () [Corola-website/Science/315093_a_316422]
-
vocabularului considerat redundant și a temelor lirice nu prea variate. Piesa care a primit cea mai multă atenție și, implicit, cea mai aspră critică, a fost „Savoir Faire”. Unii critici au fost de părere că reacțiile împărțite la album și versurile nu foarte sofisticate erau o consecință directă a abuzului de droguri al lui Anderson, părere consolidată atunci când solistul a recunoscut mai târziu că a fost „dependent de crack ani întregi”. Discutând despre perioada de doi ani și jumătate în care
Suede () [Corola-website/Science/315093_a_316422]
-
au fost chiar și prima formație „rockabilly”. Emmylou Harris consideră că artiști precum Roșe Maddox nu au primit totuși recunoașterea pe care ar fi meritat-o. În februarie 1953, Zeb Turner înregistrează melodia „Jersey Rock”, un amestec de stiluri muzicale, versuri, dans și chitară solo. Acesta este un alt exemplu de mixare a mai multor genuri muzicale în prima jumătate a anului 1950. Bill Monroe este cunoscut ca inițiator al stilului country bluegrass, un stil aparte de muzică country. Multe dintre
Rockabilly () [Corola-website/Science/315103_a_316432]
-
muzicieni care au înregistrat astfel de melodii sunt: Delmore Brothers, Maddox Brothers and Roșe, Merle Travis, Hank Williams, Hank Snow, si Tennessee Ernie Ford. Curtis Gordon în 1953 înregistrează melodia „Rompin’ and Stompin’”, într-un ritm rapid (uptempo) hillbilly-boogie, conținând versurile: „Way down south where I was born, They rocked all night 'til early morn', They start rockin', They start rockin' an rollin'”. Ele atestă pentru prima dată termenul „rock 'n' roll”. Într-un interviu ce poate fi văzut la Experience
Rockabilly () [Corola-website/Science/315103_a_316432]
-
fani rockabilly au format trupe și au abordat versiuni proprii și originale, precum trupa britanică The Beatles. Când John Lennon l-a întâlnit pentru prima oară pe Paul McCartney, a fost impresionat de faptul că acesta știa toate acordurile și versurile piesei „Twenty Flight Rock” de Eddie Cochran. Cand trupa a devenit mai profesionistă și a început să concerteze în Hamburg, au luat numele The Beatle (inspirat de la Buddy Holly din The Crickets) și au adoptat stilul hainelor negre de piele
Rockabilly () [Corola-website/Science/315103_a_316432]
-
progresiv a devenit pretențios și chiar exagerat. Acest tip de ascultători au dorit să revină la muzică simplă, gălăgioasa, rapidă și direct emoțională a rock ’n’ roll-ului timpuriu. Câțiva muzicieni și-au redus sunetul la trei corzi, chitări zgomotoase și versuri strigate creând astfel punk rock-ul. Alții muzicieni au revenit la inspirația rock 'n' roll-ului original al anilor ’50 și sfârșitul anilor ’70, dând naștere unei revitalizări a curentului rockabilly, ce devenise între timp o subcultura. La începutul anilor ’80
Rockabilly () [Corola-website/Science/315103_a_316432]