46,314 matches
-
a înscris la Conservatorul de Artă Dramatică din București. Imediat după absolvire (1948), înainte de a împlini 22 de ani, s-a angajat la teatrul Comedia și, după puțin timp, a fost angajat la teatrul Național din București. După instaurarea regimului comunist în România, a încercat să fugă în Occident, împreună cu regizorul Mircea Marosin, dar a fost prins nu departe de Viena, în sectorul sovietic de ocupație, încătușat și trimis în țară, unde a primit o condamnare de 6 ani. Ieșit din
Ion Omescu () [Corola-website/Science/336557_a_337886]
-
Ciprian Porumbescu pentru imnul lor național, o cerere care a fost acceptată. Autoritățile române au subliniat de-a lungul timpului importanța finalizării rapide a procesului de retrocedare a Casei Iorga din Saranda, proprietate a statului român, naționalizată după instaurarea regimului comunist în Albania și vândută de autoritățile albaneze unei persoane private după căderea regimului totalitar în 1991.
Relațiile dintre România și Albania () [Corola-website/Science/336599_a_337928]
-
la grădinile de vară „Boema” și „Colos”. El a vizitat pentru prima dată Palestina ca turist și ziarist în anul 1935, dar a fost după un timp expulzat de autoritățile mandatare britanice din cauza expirării vizei. În 1949 după instalarea regimului comunist în România, a emigrat cu familia în statul Israel, recent creat. În această țară și-a reluat activitatea în domeniul teatrului și în lumea spectacolelor. În anii 1951-1952 a fost regizor si director la teatrul ebraic de revistă „Li La
George Val () [Corola-website/Science/336601_a_337930]
-
Herăstrău” din București pe care o termină în 1910, devenind inginer agronom. În 1925 Dumitru Caciona solicită și obține cetățenia română, renunțând la ”orice protecție străină” la care ar fi avut dreptul. În 1948 i s-a confiscat de către regimul comunist întreaga avere ce o deținea la Momiceni, în fosta comună Șerbăneștii de Sus, județul Olt, fiind considerat moșier. Mai mult decât atât, el a fost obligat la domiciliu forțat în comuna Răcăciuni, județul Bacău. Caciona a murit pe 24 februarie
Tache Caciona () [Corola-website/Science/336610_a_337939]
-
regizat de Dinu Negreanu. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Andrei Codarcea și Corina Constantinescu. Este continuarea filmului "Nepoții gornistului" (1953). Filmul prezintă viața lui Cristea Dorobanțu în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial. Dorobanțu este un luptător comunist în clandestinitate care organizează sabotarea producției de armament la uzina Racoviceanu și a unui laborator pentru fabricarea explozibilului. Producția filmului a început la 12 ianuarie 1953; montajul fiind realizat în perioada mai-iunie 1954. Filmările exterioare au avut loc la Corbeanca
Răsare soarele () [Corola-website/Science/336623_a_337952]
-
tot, lasă filmul!"” Nicolae Ceaușescu a apreciat foarte mult două filme istorice românești: "Buzduganul cu trei peceți" și "Mircea" care nu erau ecranizări sofisticate. În 2011, Victor Rebengiuc afirma la rândul său că filmul a fost realizat la comanda autorităților comuniste.
Buzduganul cu trei peceți () [Corola-website/Science/336674_a_338003]
-
prin diferite orașe: București, Istanbul, Alexandria, Cairo, Napoli, Paris și Lausanne. A citit cu pasiune și a debutat ca publicist în noiembrie 1906 în săptămânalul social-democrat "România muncitoare". Cei doi scriitori au fost prieteni și au împărtășit o vreme idealurile comuniste. Ei s-au cunoscut în noiembrie 1927, călătorind împreună în URSS în anii 1927 și 1928 pentru a experimenta modul de viață comunist. Țin un discurs în ianuarie 1928 în Teatrul Alhambra din Paris, lăudând experimentul sovietic. Protestele de stradă
Zorba Grecul (roman) () [Corola-website/Science/336724_a_338053]
-
în săptămânalul social-democrat "România muncitoare". Cei doi scriitori au fost prieteni și au împărtășit o vreme idealurile comuniste. Ei s-au cunoscut în noiembrie 1927, călătorind împreună în URSS în anii 1927 și 1928 pentru a experimenta modul de viață comunist. Țin un discurs în ianuarie 1928 în Teatrul Alhambra din Paris, lăudând experimentul sovietic. Protestele de stradă ce au loc ulterior determină autoritățile franceze să-l amenințe pe Kazantzakis cu anchetarea penală și pe Istrati cu deportarea. Istrati a călătorit
Zorba Grecul (roman) () [Corola-website/Science/336724_a_338053]
-
determină autoritățile franceze să-l amenințe pe Kazantzakis cu anchetarea penală și pe Istrati cu deportarea. Istrati a călătorit în Grecia, a avut parte acolo de o primire triumfală și a fost expulzat în februarie 1928, fiind acuzat de agitație comunistă. Cei doi se reîntâlnesc din nou în URSS, la Kiev, în aprilie 1928, iar în iunie 1928 au discuții la Moscova cu Maxim Gorki și la Leningrad cu Victor Serge. Panait Istrati publică la 23 iulie 1928 articolul „Parmi les
Zorba Grecul (roman) () [Corola-website/Science/336724_a_338053]
-
opinie cu privire la Victor Serge, acuzat de troțkism. Deși se vor împăca mai târziu, nu vor mai avea niciodată ocazia să revadă. Panait Istrati publică în 1929 cartea " Spovedania unui învins", însemnări de călătorie din URSS în care denunță abuzurile regimului comunist. După moartea scriitorului român, Eleni Samios, viitoarea soție a lui Kazantzakis, a scris cartea " Adevărata tragedie a lui Panait Istrati", care a apărut în limba spaniolă în 1938 la Santiago de Chile și apoi în traducere românească în 2013. Cartea
Zorba Grecul (roman) () [Corola-website/Science/336724_a_338053]
-
aprilie 1945, în ultimele zile ale celui de al Doilea Război Mondial în Europa, când a fost executat de către italieni comuniști în micul sat din nordul Italiei. Versiunea „oficială” a evenimentelor este că Mussolini a fost împușcat de către , un partizan comunist care folosea "pseudonimul" „Colonelul Valerio”. Cu toate acestea, de la sfârșitul războiului, circumstanțele morții lui Mussolini și identitatea celui care l-a ucis, au fost subiecte de dispută, confuzie și controverse în Italia. În 1940, Mussolini a implicat Italia în al
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
lucru este necesar pentru a decide că ei [Mussolini și alți lideri fasciști] trebuie să plătească cu viața: chestiunea identității lor”. El a susținut și că a dat ordinul în calitate de viceprim-ministru al guvernului de la Roma și ca lider al Partidului Comunist. , prim-ministrul, a negat mai târziu că aceste cuvinte ar fi fost spuse cu acordul sau în numele guvernului său. Un lider comunist din Milano, , a declarat că ordinul ar fi venit de la comandamentul general al unităților militare de partizani „pentru
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
a susținut și că a dat ordinul în calitate de viceprim-ministru al guvernului de la Roma și ca lider al Partidului Comunist. , prim-ministrul, a negat mai târziu că aceste cuvinte ar fi fost spuse cu acordul sau în numele guvernului său. Un lider comunist din Milano, , a declarat că ordinul ar fi venit de la comandamentul general al unităților militare de partizani „pentru aplicarea unei hotărâri a CLNAI”. Longo a spus apoi altă poveste: că, atunci când el și Fermo Solari, un membru al (care făcea
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
format din el însuși, Sandro Pertini, și comuniștii Emilio Sereni si Luigi Longo. CLNAI a anunțat, ulterior, a doua zi după moartea lui Mussolini, că acesta a fost executat la ordinele sale. În orice caz, Longo a instruit un partizan comunist de la Comandamentul General, , să meargă imediat la Dongo să execute ordinul. Potrivit lui Longo, a făcut-o cu cuvintele: „du-te și împușcă-l”. Longo a cerut ca Audisio să fie însoțit și de un alt partizan, Aldo Lampredi, deoarece, potrivit lui
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
cu , moartea lui Mussolini fiind descrisă ca echivalentul Italian al acestor speculații. Până în 1947, implicarea lui Audisio a fost ținută secretă, și în cele mai vechi descrieri ale evenimentelor (într-o serie de articole din ziarul L'Unità al Partidului Comunist la sfârșitul anului 1945) persoana care a tras asupra lui Mussolini era numită doar „Colonnello Valerio”. Audisio fost numit pentru prima dată într-o serie de articole din ziarul "Il Tempo" din martie 1947, iar Partidul Comunist a confirmat ulterior
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
Unità al Partidului Comunist la sfârșitul anului 1945) persoana care a tras asupra lui Mussolini era numită doar „Colonnello Valerio”. Audisio fost numit pentru prima dată într-o serie de articole din ziarul "Il Tempo" din martie 1947, iar Partidul Comunist a confirmat ulterior implicarea lui Audisio. Audisio însuși nu a vorbit public despre aceasta până când și-a publicat relatarea său într-o serie de cinci articole în L' Unità mai târziu în acea lună (și și-a repetat-o într-
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
L'Unità", versiunile ulterioare furnizate de el și versiunile evenimentelor oferite de către alții. Deși relatarea sa este, cel mai probabil, este construită în jurul faptelor, la ea s-au adăugat cu siguranță amănunte. Discrepanțele și exagerările evidente, împreună cu convingerea că Partidul Comunist îl alesese pe el să-și asume responsabilitatea pentru propriile lor scopuri politice, a condus pe unele persoane din Italia să creadă că povestea lui ar fost în întregime sau în mare parte neadevărată. În 1996, a apărut în "L
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
condus pe unele persoane din Italia să creadă că povestea lui ar fost în întregime sau în mare parte neadevărată. În 1996, a apărut în "L'Unità" o relatare privată inedită, scrisă în 1972 de către Aldo Lampredi pentru arhivele Partidului Comunist. În ea, Lampredi confirma faptele-cheie din relatarea lui Audisio, dar fără înflorituri. Lampredi a fost, fără îndoială, martor ocular și faptul că el și-a pregătit relatarea pentru înregistrări private ale Partidul Comunist - și nu pentru publicare - percepția a fost
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
1972 de către Aldo Lampredi pentru arhivele Partidului Comunist. În ea, Lampredi confirma faptele-cheie din relatarea lui Audisio, dar fără înflorituri. Lampredi a fost, fără îndoială, martor ocular și faptul că el și-a pregătit relatarea pentru înregistrări private ale Partidul Comunist - și nu pentru publicare - percepția a fost că el avea nicio motivație să nu spună adevărul. În plus, el avea o reputație de om de încredere și de cuvânt; se știa și că lui personal îi displăcea Audisio. Pentru toate
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
de la Giulino de Mezzegra ar fost organizată cu cadavre. Primul care a avansat o astfel de idee a fost Franco Bandini în 1978. Printre alte teorii s-au numărat și acuzații nu numai că Luigi Longo, ulterior lider al Partidului Comunist în Italia postbelică, ci și Sandro Pertini, viitor președinte al Italiei, ar fi participat la execuție. Alții au susținut că Mussolini (sau Mussolini și Petacci împreună) s-ar fi sinucis cu cianură.
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
obiectiv al Primăverii Croate și dând un temei juridic pentru independența republicilor federative constituente. În anii 1980, situația politică din Iugoslavia s-a deteriorat, tensiunile naționaliste răspândindu-se odată cu Memorandumul SANU sârb din 1986 și cu . În ianuarie 1990, Partidul Comunist s-a fragmentat de-a lungul liniilor naționale, cu croată cerând o federație cu componente mai autonome. În același an au avut loc în Croația au avut loc în Croația, victoria lui Franjo Tuđman având ca urmare noi tensiuni naționaliste
Referendumul pentru independența Croației, 1991 () [Corola-website/Science/336829_a_338158]
-
a lucrat pe post de corespondent de război al ziarul "За Родину". a fost corespondentul militar al ziarului pe Frontul 2 Bielorus și pe Frontul de Vest. În 1943 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din URSS. Aderă la Partidul Comunist al Uniunii Sovietice în 1945. Demobilizat în anul 1945, a lucrat la ziarul "Беларусь "(1945-1962), apoi a fost redactor-șef la ziarele "Бярозка" (1962-1972) și "Полымя" (1972-1986). În perioada 1980-1984 a fost deputat în Sovietul Suprem al RSS Bieloruse. A
Kastus Kireenka () [Corola-website/Science/336831_a_338160]
-
1978, el a devenit șef al Statului major al armatei turce. Anii dinaintea loviturii de stat s-au caracterizat prin lupte aprige între stânga și dreapta. Au avut loc lupte de stradă între activiștii de stânga, care doreau o revoluție comunistă și activiștii naționaliști de dreapta. Liderii politici Süleyman Demirel și Bülent Ecevit pierduseră controlul asupra violențelor. La 12 septembrie 1980, Evren conduce o lovitură de stat care a răsturnat guvernul primului-ministru Demirel, a dizolvat parlamentul și a suspendat libertățile civile
Kenan Evren () [Corola-website/Science/336849_a_338178]
-
a căsătorit în Rusia, luând de soție pe fiica unui comerciant, care l-a însoțit, ulterior, la reîntoarcerea în țara sa natală. După pensionare s-a retras din viața publică și a trăit, până la moarte, în Brno-Řečkovice. În perioada regimului comunist a fost evacuat din propria locuință și degradat la gradul de soldat, retrăgându-i-se și decorațiile date de către statul cehoslovac. A murit în sărăcie și uitare, fiind reabilitat de abia după Primăvara de la Praga. Născut, așadar, în 16 martie
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
în anul 1945 și-a oferit serviciile ministrului apărării naționale, Ludvik Svoboda. Prigoana rușinoasă împotriva sa a continuat și după sfârșitul războiului. În luna februarie 1948 a fost evacuat din vila în care locuia, iar în primăvara anului 1950, autoritățile comuniste l-au degradat la rangul de soldat, i-au retras decorațiile și i-au tăiat pensia de general. A fost obligat să trăiască numai cu 200 de coroane pe lună, pentru a supraviețui trebuind să vândă din lucruri.A murit
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]