46,192 matches
-
vrut să sugereze coagularea formală, ieșirea dificilă din indistinctul materiei, "din genuni", "din ale haosului văi", metamorfozele succesive ale Luceafărului în poemul omonim. Paciurea va viza cu Himerele sale același efort al ideii, al fanteziei, al imaginației, de a prinde trup, de a dobândi consistență. Același registru al decantării formale din masa compactă îl regăsim într-o altă sculptură de inspirație rodiniană, Muza (1914), unde artistul înregistrează o tensiune ideatică între două figuri, un nud masculin în atitudinea lui Atlas care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cărei natură rămâne enigmatică. Inserându-se într-o binecunoscută tradiție simbolistă, feminitatea devine la Filip Marin monstruoasă și înfricoșătoare"264. Aliajul se înscrie în siajul sensibilității decadente pentru care ambiguitatea sexuală constituie expresia predilectă, fondatoare, având în vedere că pe trupul masculin este lipit un cap feminin. Într-un fel, tratarea celor două dimensiuni arhetipale, cea feminină (Anima) și cea masculină (Animus), într-o proximitate sugestivă a unui dezastru delectabil relevă caracterul androgin al metamorfozelor eminesciene ale lui Hyperion, expresie a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
aceasta este distrusă pe parcursul transportului. Fotografia acestui monument a fost publicată și în volumul pe care i-l dedică Oscar Han sculptorului în 1935. Capul Poetului apare așezat pe o stâncă care-i servește de piedestal și care incorporează câteva trupuri contorsionate. Acest cap, departe de a fi senin-apolinic așa cum consideră Petre Popescu-Gogan, concentrează simbolic dramatismul creației, a emergenței propriei sale opere din neant. Sculptorul realizează o aparentă cezură între capul poetului, a cărui privire se proiectează vizionar în zare, și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
consideră Petre Popescu-Gogan, concentrează simbolic dramatismul creației, a emergenței propriei sale opere din neant. Sculptorul realizează o aparentă cezură între capul poetului, a cărui privire se proiectează vizionar în zare, și blocul de piatră, stânca pe care sunt înlănțuite prometeic trupurile, corpul propriei sale creații. Sculptorul reia mitul lui Prometeu -, vehiculat în literatura și iconologia romantică -, al geniului pedepsit pentru cutezanța sa, însă îl deturnează simbolist. Corpurile înlănțuite, cărora Mircea Deac le atribuie o funcție alegorică, stau sub semnul unui prizonierat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Dimitrie Paciurea, pe care o consideră "expresionistă", în termeni care răspund însă sensibilității simbolisto- decadente. Paciurea concepe un Eminescu ieșit din zona puterilor infernale, a "plutonicului" (Ion Negoițescu), un geniu damnat, bântuit de himere, în corpul căruia se zbat înlănțuite trupurile damnaților eterni, pe care criticul îi aseamănă lui Ugolino din Divina Commedia, sortit unei cumplite pedepse. Pe de altă parte, referința la Rodin, ca și la Michelangelo, ne plasează în aceași dualitate fondatoare, între cei doi poli ai sculpturii, unul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
proiectând în locul figurii eminesciene, chipul terifiant al Gorgonei. Într-adevăr, există și aici acea tensiune a materiei de a prinde formă, atât de plastic reliefată de sculpturile sale cu Himere. Capul lui Eminescu se desprinde rodinian din această masă de trupuri înlănțuite în materie printr-un efort de sublimare estetică, iar Frunzetti înregistrează expresia monstruoasă a dualității constitutive, hibridul, purtând amprenta unei androginii subversive, un "Eminescu-gorgonă". "Marele Paciurea, mergând pe linia obedienței absolute față de dicteul propriei sale fantezii bântuite de himere
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
1908, iar Luceafărul său rezistă 18 numere pe coperta revistei. Luceafărul încununat cu lauri -, este coroana simbolică a marilor artiști, în speță a poeților, modalitate de a sublinia identitatea cu poetul Eminescu -, se apleacă pentru a o săruta pe Cătălina. Trupul său eteric rămâne suspendat pe fundalul unei nopți înstelate. În 1910, graficianul ilustrează coperta unui volum de poezii eminesciene, Lumină de lună, la invitația lui Ion Scurtu, cu un moment din poemul "Dorința", desen reluat pe coperta ediției cărții, din
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ceea ce S. Maur remarca, și anume o vibrație internă transmisă întregii mase, dincolo de maniera rodiniană a desprinderii incomplete a corpurilor din masa care le-a originat. Rodinian este Sărutul (1920-1922) unde tensiunea dintre format și preformat este generată de contopirea trupurilor celor doi îndrăgostiți lipsiți de chip în blocul de marmură, astfel încât tensiunea se transmite torsiunii corpurilor, torsiune care exprimă profunzimea afectului. Însă poate cel mai bine surprinde dimensiunea particulară a simbolismului lui Boambă un critic de artă care nu-i
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
distanțele pe măsură ce Brâncuși alege o esențializare a formelor, iar Paciurea continuă linia rodiniană de o manieră personală, în lucrări precum Monumentul lui Mihai Eminescu (1910) și Gigantul (1905), apogeul asimilării lecției rodiniene. Capul poetului era înălțat pe un soclu de trupuri, unul dintre ele având în compoziție definiția Gânditorului rodinian, cu excepția faptului că reflecția detașată, meditația superioară, este aici împinsă spre disperare. Fascinația pentru capetele monumentale nu era singulară în arta românească, avem una dintre sculpturile de început ale lui Corneliu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
această atitudine se poate vedea în Bust de femeie (Cl 144457L fl6r) sau în Siluetă (f.r) și Schiță pentru o sculptură (f.10r). Capul aproape a dispărut, are, mai degrabă, ceva dintr-un embrion, un pseudopod, o extensie a trupului în curs de formare. Regăsim același procedeu în Personaj cu Himeră (Cl 144458L f31r, f32r), dar și în Schiță de soclu (f38r). Pe soclu se află sculptat în basorelief un șarpe, himera paciuriană împrumută mult elementului ofidian, dar reprezentarea nu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lucrărilor invocate ale celor doi artiști îl constituie relația artistului cu dimensiunea fantasmală a creației sale, raport problematic, marcat de ambiguitatea unei feminități virtual punitive a creației care-și domină creatorul. Himera malczewiaskiană stă ca un animal de pradă pe trupul artistului paralizat, corpul său animal și interfața feminoidă fiind clar evidențiate, așa cum himerele paciuriene îl bântuie pe artistul care le-a eliberat. Din arta lui Paciurea, însă, dispar reflexele decadente, himera nu devine o expresie a femeii fatale, așa cum relația
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
aripă ridicată, lipită de cap, o figură de femeie, dar fără trăsături pronunțate, ca majoritatea himerelor lui. Himera întoarce capul, însă nu frontal, chipul pare lipit ca o mască de un bloc de materie. Paciurea nu este interesat de totalitatea trupului, pe care nu vrea s-o reconstituie, ci de disponibilitatea materiei de a deveni formă, de dinamica acestui proces. Himera (1919-1920) este interesantă pentru modalitățile în care Paciurea lucrează asupra aceleiași teme. Sculptura constă volumetric într-un bloc de pământ
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
închiși, buzele și nasul aproape aplatizate pentru a conferi o deplină sfericitate capului. Și totuși, linia fină a buzelor desenează ceva similar zâmbetului hieratic al statuilor khmere înfățișându-l pe Budha. Himera apei (1926-1927) are capul foarte mare, nu are trup, iese dintr-un bloc de piatră amorf, fața îndreptată în jos și o expresie similară pe chipul pe care trăsăturile schițate abia-l disting de blocul de piatră neprelucrat. Acest cap are ceva din perfecțiunea și strălucirea aerodinamică a unui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se topească în acest fundal, întunericul este poate chiar sursa sa. Angoasa se desenează și pe fondul unei tensiuni cromatice dintre roșu și negru, combinație cu o puternică conotație sexuală. Madona își desface brațele într-un gest extatic, expunându-și trupul. Vocația definitorie a femeii fatale pe care Munch o întâlnise în persoana norvegienei Dagny Juell (Ducha) sau a lui Tulla Larsen nu este maternitatea și fecundația, ci orgasmul, escaldarea plăcerii fizice fără scopuri procreative. Cu alte cuvinte, o pulsiune elementară
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lumea deghizată vegetal a instinctualității. Din cochilia albă a florii iese pistilul galben, floarea este asociată cu o asumată concupiscență sexualității feminine, ilustrând metonimic actul sexual. Pictate pe un fundal nedefinit de verde, florile par lipsite de lujeri și alături de trupul femeii luminează tabloul. Plăcerea rezidă în acest contact sau în iminența acestui contact în care floarea nu mai joacă un rol ornamental, sau unul al transcenderii corporalului, o spiritualizare a datelor fizice, ci dimpotrivă, se încarcă de senzualitate și carnalitate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
marginea unei păduri, iar de data aceasta copiii stau pe un trunchi de copac. Muzica se reflectă într-un ritm dictat de dispunerea lor în spațiu, așa cum există și un ritm intern al desenului pe care i-l conferă aceste trupuri goale, care realizează o armonie deplină cu natura din jur, în care ei se instalează firesc. Pe acest fond, muzica regăsește ritmurile unei vitalități la care sunt direct conectați micii muzicieni, Virgil Vătășianu remarcând elogios dimensiunea sugestivă a transpunerii acestei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
aceste panouri decorative, urmărind nu arabescul lor de tapiserie orientală, ci vibrația tonurilor, freamătul luminii, tensiunea aproape nevrotică a exploziei cromatice. Femeia apare într-o ipostază artificială în Panourile decorative, asemenea unei măști frumoase, la rândul ei o caligramă, cu trupul închis în cochilia fastuoasă a unor rochii prețioase. Florile țes un arabesc în jurul femeilor din panourile sale decorative, unde, uneori, în fundal, se profilează orașul, cu o geometrie particulară -, cu chioșcuri, cu calcane, un oraș dintr-o pânză fermecată. În
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
floral, un profil de fată și un alt chenar cu un pustnic visând siluete feminine vaporoase, evanescente, iar în fundal, departe, dublând parcă insolitarea, un turn. Hors-text-ul care însoțește poezia lui Mircea Demetriad ilustrează un elan dionisiac, un lanț de trupuri goale, Menade și Koribanți intoxicați erotic, însuflețiți de zeița Astarte, care se desfășoară într-un joc nebun al vitalității naturii dezlănțuite. Separat, în josul paginii, trasat într-un medalion, iubita goală plânge lângă trupul, de asemenea gol, al iubitului ei. Patetismul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ilustrează un elan dionisiac, un lanț de trupuri goale, Menade și Koribanți intoxicați erotic, însuflețiți de zeița Astarte, care se desfășoară într-un joc nebun al vitalității naturii dezlănțuite. Separat, în josul paginii, trasat într-un medalion, iubita goală plânge lângă trupul, de asemenea gol, al iubitului ei. Patetismul imaginii vine să reflecte sentimentalismul poeziei și un contrapunct dramatic scenei exaltante de mai sus. Poezia care servește de libret imaginii relevă dimensiunea sa simbolic-rituală. "Sunt Adonai, la viață întors din Iaduri iară
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
asemenea gol, al iubitului ei. Patetismul imaginii vine să reflecte sentimentalismul poeziei și un contrapunct dramatic scenei exaltante de mai sus. Poezia care servește de libret imaginii relevă dimensiunea sa simbolic-rituală. "Sunt Adonai, la viață întors din Iaduri iară!... / Astarte, trup de spume, pe cari s-au fost prelins / Petalele de roze și crini, felina fiară/ Te chiamă-n al meu strigăt de patimă aprins. -/ La sâni de fericire, Iluzia m-ascunde!... Din lut și Vis, forma-vom sublimi, un mitic grup
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Te chiamă-n al meu strigăt de patimă aprins. -/ La sâni de fericire, Iluzia m-ascunde!... Din lut și Vis, forma-vom sublimi, un mitic grup! / Resfiră-mi peste frunte noptosul păr în unde, / Iar doliu morții mele, îl rupe de pe trup!"510. L. Bachelin are un articol în franceză despre opera lui Wagner, "Tannhäuser". Opera care dă titlul articolului este aleasă și pentru scandalul stârnit la reprezentarea ei în 1861 la Paris, operând o dificilă schimbare de gust, atât de radicală
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de lassitude. Interesant mai este un medalion de N. Vermont, la pagina 59, înfățișând o femeie cu o privire teribilă, sfidătoare, cu părul înfuriat, posibilă imagine a feminității devorante, vindicative și nu a celei visătoare, pierdute în rugă, dezgolită lângă trupul amanților, din desenele aceluiași. Dincolo de atmosfera erotizat macabră a acestor desene (care răspunde sensibilității decadente) avem și un sentimentalism noir, la limita cu kitschul, ilustrativ în epocă. În ultimul număr (număr dublu 5-6), o serie de Hors-textes sunt inspirate și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Sfântului Ioan". I-am dat o atitudine de înduioșare căci, îmi plăcea să contrariez tradiția, reprezentând o Salomee pocăită, în locul celei inconștiente din biblie"555. În Salomeea (1913) (vezi planșa 3), aceasta se apleacă cu dragoste asupra capului detașat de trup al sfântului Ioan. Este aici ceva din sărutul furtiv transformat uneori în îmbrățișare a trofeului, devenit monedă curentă a sensibilității decadente prin intermediul piesei lui Oscar Wilde, o comuniune derealizată, imposibilă, menținând o tensiune dureroasă exilată în limbul senzualității macabre? Nimic
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe postament dreapta cu monograma FS, 19,5 x 15,7 x 8,2 cm, inventar 915182) un personaj cu virtuți de contorsionistă. Prin poziția corpului, cu totul ieșită din comun, Salomeea alcătuiește un suport insolit pentru capul sfântului Ioan. Trupul Salomeei este arcuit astfel încât din poziția îngenuncheat, fruntea îi atinge genunchii, spatele desenează un grațios și dificil arc de cerc, în timp ce mâinile realizează un unghi anatomic imposibil. Măiastra execuție gimnastică servește drept figură de stil, așa cum spatele fetei servește drept
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
exprimă prin accente ale oralității stilului. Elementele de versificație au un rol important În receptarea poetică, multe din versurile baladei fiind memorabile. Tema fundamentală a baladei „Zburătorul” este mitul erotic, al unei făpturi care provoacă mari neliniști În sufletul și trupul adolescentin al fetelor, unul din miturile fundamentale care au fertilizat permanent literatura română, după aprecierea lui George Călinescu. ,,Zburătorul”... este un demon frumos, un Eros adolescent, care dă fetelor pubere tulburările și tânjirile Întâiei iubiri”. Începând cu I. H. Rădulescu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]