463,936 matches
-
și punând la îndoială în Japonia capacitatea liderilor militari de a-și apăra insulele de origine. De asemenea, bombardamentul determinat Japonia să-și retragă forță de portavioane puternice din Oceanul Indian pentru a-și apăra insulele de origine, raidul contribuid la decizia amiralului Isoroku Yamamoto de a ataca Insula Midway în Pacificul Central - un atac care s-a transformat într-o înfrângere strategică decisivă a Marinei Imperiale Japoneze de către UȘ Navy în Bătălia de la Midway. Doolittle, care au crezut inițial că pierderea
Raidul Doolittle () [Corola-website/Science/331706_a_333035]
-
categorie estetică superioară «imaginației». «Fantezia» sau «fantazia» («mama imaginilor» - cum o numea Eminescu) este o «imaginație» sporită, potențată, ce rupe zăgazurile imaginarului și proiectează universuri fictive în afara ordinei reale. Florin Preda-Dochinoiu nu se mulțumește cu datele realității; el ancorează, cu decizie și aplomb, în teritoriul fantasticului, acolo unde numai temerarii au acces, stabilește conexiuni paradoxale, ajungând până la încălcarea «nexului» cauzal, explorează tărâmurile, insondabile, ale subconștientului și ne propune o altă percepție cromatică decât cea obișnuită , prin schimbarea și intensificarea culorilor. Cele
Florin Preda-Dochinoiu () [Corola-website/Science/331700_a_333029]
-
patrulare japoneză, a descoperit navele americane. Nashville a scufundat imediat navă de patrulare , dar japonezii au fost alertați despre apropierea navelor americane. Doolittle a fost forțat să lanseze avioanele prematur, de la 1.100 km, în loc de 830 km planificați. Din cauza acestei decizii, pe drum a aparut problema lipsei de combustibil și niciuna din cele 16 avioane nu au ajuns la locul lor de aterizare planificat în Chină. După război, s-a constatat că Tokio a primit mesajul de la Nitto Maru într-o
USS Hornet (CV-8) () [Corola-website/Science/331708_a_333037]
-
Ion Mincu și Nicolae Cuțarida. Nicolae Cuțarida a refăcut interioarele în stil eclectic francez, cu plafoane în stuc pictat, cu lambriuri și a fost amenajată scara monumentală. Elena Lascăr Catargi, fiica lui Grigore Constantinescu-Monteoru, sub presiune sovietică, a donat casa, decizie care a fost anulată după anul 2000 de justiție, întrucât această donație s-ar fi făcut sub amenințarea armei. În 1945 casa a intrată în posesia Asociației Române pentru strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică (ARLUS) iar în 1948 a fost
Casa Monteoru () [Corola-website/Science/331759_a_333088]
-
casa în folosință Uniunii Scriitorilor, pentru o perioadă de 49 de ani. În aprilie 2010, Tribunalul București a decis ca imobilul să fie restituit în natură de Uniunea Scriitorilor, moștenitoarelor familiei Monteoru, Ioana Angelescu și mamei sale, Nora-Geta Angelescu Monteoru. Decizia a fost atacată în justiție, la Curtea de Apel București. La data de 1 februarie 2013, Curtea de Apel București a respins recursul ca nefondat, iar decizia avea caracter irevocabil. Consecința a fost că până la data de 15 aprilie 2013
Casa Monteoru () [Corola-website/Science/331759_a_333088]
-
Uniunea Scriitorilor, moștenitoarelor familiei Monteoru, Ioana Angelescu și mamei sale, Nora-Geta Angelescu Monteoru. Decizia a fost atacată în justiție, la Curtea de Apel București. La data de 1 februarie 2013, Curtea de Apel București a respins recursul ca nefondat, iar decizia avea caracter irevocabil. Consecința a fost că până la data de 15 aprilie 2013, Uniunea Scriitorilor era obligată să elibereze imobilul. La 29 martie 2013, la ora 12, în Sala Oglinzilor a avut loc o manifestare a USR, prin care organizația
Casa Monteoru () [Corola-website/Science/331759_a_333088]
-
a postat o serie de fotografii ale dispozitivului instalat pe autovehicul. Titor a pretins că "modelul Everett-Wheeler al fizicii cuantice", mai bine cunoscut sub numele de interpretarea lumilor multiple, a fost corect. Modelul postulează că fiecare rezultat posibil al unei decizii cuantice are loc de fapt într-un "univers" separat. Titor a declarat că acesta este motivul pentru care paradoxul bunicului nu ar avea loc; urmând logica argumentului, Titor ar fi ucis un alt bunic al lui John Titor într-o
John Titor () [Corola-website/Science/331767_a_333096]
-
regelui. Alături de ducele de York, fratele mai mic al regelui și succesorul său la tron, tânărul John a avut posibilitatea de a se apropia de lumea militară. Împins poate și de duce, pasionat de arme și marină, John a luat decizia de deveni soldat. În 14 septembrie 1667 a obținut un post în King's Own Company, iar mai târziu a făcut parte din corpul de infanterie Grenadier Guards. Anul următor, 1668, a plecat într-o misiune militară în Tanger, care
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
să invadeze teritoriul englez. În iunie 1685, Churchill a primit comanda infanteriei regale, dar apoi a fost supus autorității lui Louis Duras, al II-lea Conte de Feversham. Se crede că această lipsă de încredere a fost unul din motivele deciziei luate de Churchill mai târziu. Deși Churchill a fost subordonat lui Feversham, organizarea administrativă, talentul său tactic și curajul pe câmpul de luptă au avut un rol esențial în câștigarea bătăliei de la Sedgemoor. Istoricul John Tincey scria "Sedgemoor poate nu
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
au protejat flancul drept al infanteriei lui Candogan, care suporta șocul decisiv. Ducele de Burgundia a dat semnalul de atac și s-a aruncat asupra escadroanelor prusace. În ciuda unei lupte aprige, francezii au fost dispersați. Apoi Vendôme a luat o decizie dubioasă: a condus personal 12 regimente într-un atac corp la corp, ceea ce însemna că în timp ce unul dintre comandanți, Ducele de Burgundia se afla în cartierul său general fără nici o posibilitate de a verifica mersul bătăliei, celălalt comandant se expunea
Bătălia de la Oudenaarde () [Corola-website/Science/331785_a_333114]
-
agravat în timp ce Vendôme aștepta răspunsul. Marlborough s-a deplasat atunci cu cartierul său general pe flancul stâng, lăsându-i prințului Eugen comanda flancului drept atacat de francezi. În timp ce colegul său suferea o presiune tot mai mare, Marlborough a luat o decizie genială: a consolidat aripa stângă cu 18 batalioane auxiliare de Hessian și de Hanovra și a trimis cele 20 de batalioane prusace ale generalului Carl von Lottum, pentru a întării trupele prințului Eugen. Apoi a pregătit o învăluire dublă. El
Bătălia de la Oudenaarde () [Corola-website/Science/331785_a_333114]
-
din efectivele franceze au rămas în rezervă pe un deal și nu au participat la luptă. O notabilă forță de cavalerie a rămas inactivă în nordul râului Norken și la fel, multe trupe din Burgundia. Partea franceză a luat multe decizii greșite, ca aceea de a reține cavaleria din cauza terenului mlăștinos. Dacă trupele aripii stângi ar fi fost folosite în mod oportun înainte de sosirea trupelor olandeze, ar fi distrus aripa dreaptă destul de slabă a aliaților. Cu un atac combinat al tuturor
Bătălia de la Oudenaarde () [Corola-website/Science/331785_a_333114]
-
grup neoficial de consilieri care să-l ajute în a decide care ar caracteristicile ideale ale unui cuirasat modern. După ce a fost numit Prim Lord al Amiralității pe 21 octombrie 1904, el a înaintat spre aprobare a Consiliului Amiralității o decizie cu privire la armarea următoare cuirasate cu tunuri de 12 țoli și care vor avea o viteza de peste 39 km/h (21 de noduri). În ianuarie 1905, el a convocat o „Comisie de proiectare", inclusiv mulți membri ai grupului său neoficial, pentru
HMS Dreadnought () [Corola-website/Science/331784_a_333113]
-
curajul în luptă când lupta pentru fratele său Carol al II-lea al Angliei în Europa, în special în bătălia de la Dunes 1658. Cu toate acestea istoricii recenți au constatat că era predispus să intre în panică și să ia decizii pripite când se afla sub presiune, probabil din cauza începutului de demență care a pus stăpânire pe el în anii următori. William, care fusese deja stadtholder în Tările de Jos, a apelat la trupele olandeze, la aliații din Europa și la
Bătălia de la Boyne () [Corola-website/Science/331848_a_333177]
-
Tiberiu Albu, aceasta fiind prima dată când concursul a fost câștigat de către un concurent „furat” în etapa confruntărilor. Pro TV a anunțat în martie 2014 că intenționa să facă din sezonul 4 o competiție pentru copii, însă și-a revocat decizia o lună mai târziu și a hotărât să păstreze formatul care consacrase emisiunea în România, în care concurenții trebuie să aibă cel puțin 16 ani. Pro TV a declarat că urma să folosească, începând cu acest sezon, un decor mai
Vocea României (sezonul 4) () [Corola-website/Science/331875_a_333204]
-
migrat cu întreaga sa echipă la postul concurent Antena 1. Formația instrumentală condusă de George Natsis s-a transferat și ea la Antena 1, exprimându-și dorința de a lucra în continuare cu echipa de producție a Monei Segall. Aceste decizii au venit în contextul unor controversate concedieri și demisii în masă din cadrul trustului în prima parte a anului 2014, influențate de schimbările noului director al Pro TV, Aleksandras Česnavičius, în încercarea de a implementa o stategie de eficientizare a costurilor
Vocea României (sezonul 4) () [Corola-website/Science/331875_a_333204]
-
ultimii 2 concurenți rămași în fiecare echipă, interpretând fiecare câte două piese — una solo și una împreună cu antrenorul și celălalt concurent din echipa lui. Finalistul fiecărei echipe a fost determinat prin combinația, în proporție de 40% și, respectiv, 60%, a deciziei antrenorului și a votului public. Finala a avut loc pe 19 decembrie 2014. Fiecare concurent a interpretat câte trei piese: una solo, una în duet cu antrenorul și una în duet cu un muzician cunoscut din România. Votul publicului a
Vocea României (sezonul 4) () [Corola-website/Science/331875_a_333204]
-
cooptați de o organizație palestiniană pentru a duce la îndeplinire atacul sinucigaș în Tel Aviv. Cei doi tineri sunt deciși să ducă la bun sfînșit această misiune , dar în același timp există și momente în care pun la îndoială dacă decizia luată este cea corectă. Filmul surprinde de asemenea în detaliu acțiunile de pregătire a celor doi tineri musulmani pentru atacul sinucigaș. Ritualul de pregătire presupune bărbieritul, tunsul , servirea unei mese bogate precum și filmarea în care dezvăluie ceea ce urmau să facă
Paradisul Acum () [Corola-website/Science/331865_a_333194]
-
acceptată pe 18 februarie 1544 dar pregătirile expediției au fost încetinite de datorii neplătite, spioni portughezi și probleme interne. Fondurile suficiente au fost strânse prin intermediul lui Cosmo de Chaves, tatăl vitreg al lui Orellana, dar situația a fost complicată de decizia lui Orellana de a se căsători cu Ana de Ayala, o fată tânără și săracă, pe care vroia să o ia cu el împreună cu surorile ei. Abia la sosirea unei flote de spionaj portugheze în Sevilia creditorii lui Orellana i-
Francisco de Orellana () [Corola-website/Science/331896_a_333225]
-
păstrarea liniei Rinului sau la declanșarea unor operațiuni de diversiune. La sfârșitul lunii martie, Eisenhower a hotărât să pună mai mult accent pe acțiunea forțelor americane din sud. Evenimentele din primele zile ale campaniei finale aveau să îl convingă că decizia sa era cea corectă. Când o unitate aliată ajungea în dreptul unei localități, conducătorii comunității și locuitorii care nu plecaseră încă foloseau steaguri albe (uneori cearceafuri, fețe de masă) pentru semnalarea dorinței de capitulare. Ofițerul comandant al unității aliate însărcinate cu
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
artileria aliată. Ei au remarcat precizia și capacitatea de identificarea rapidă a țintelor, dar mai presus de toate, numărul foarte ridicat al proiectilelor lansate asupra obiectivelor inamice . Privind retrospectiv, se poate afirma că în timpul acestei campanii au fost luate puține decizii criticabile. Printre acestea, Patton ar fi putut să execute traversările inițiale la nord de Mainz ca să evite pierderile suferite în timpul forțării cursului Mainului. De asemenea, operațiunea aeropurtată pentru sprijinirea traversării Rinului de către Grupul XXI de Armată a fost una foarte
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
să execute traversările inițiale la nord de Mainz ca să evite pierderile suferite în timpul forțării cursului Mainului. De asemenea, operațiunea aeropurtată pentru sprijinirea traversării Rinului de către Grupul XXI de Armată a fost una foarte riscantă. Se poate aprecia însă că aceste decizii au fost luate cu bună credință și având în vedere rezultatul final al campaniei. Per total, planurile aliate s-au dovedit a fi bine întocmite, lucru demonstrat de rapiditatea atingerii obiectivelor ordonate. La finalul războiului, distrugerea "Wehrmachtului" de către Armata Roșie
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
un meci ce avea să se termine 2-2. Pe 30 iulie 2013, Pătulea semnează cu clubul care l-a lansat în fotbal, Rapid București, aflat acum într-o situație foarte precară , semnând pe un an după retrogradarea Iașului. Totuși, după decizia TAS de a retrograda Rapidul din cauza problemelor financiare, acesta și-a reziliat contractul cu giuleștenii, nereușind să evolueze în vreo partidă pentru alb-vișinii. Pe 10 septembrie 2013 a semnat cu FC Vaslui. Acolo a avut un singur gol în 23
Adrian Pătulea () [Corola-website/Science/335575_a_336904]
-
consolideze apărarea și să aducă rezerve din Siberia; este posibilă o deteriorare a vremii; atacul asupra Kievului necesită transportare de noi trupe, fapt ce va duce la deteriorarea tehnică a tancurilor. Oricum însă, Hitler a ordonat atacul asupra Kievului, această decizie Guderian o crede mare greșeală.
Erinnerungen eines Soldaten () [Corola-website/Science/335572_a_336901]
-
studiate relațiile din mai multe perspective și s-au conturat patru categorii. Se studiază investigarea consecințelor acțiunilor statului în plan internațional și a modului cum s-a construit, cum a fost operat în interiorul statului și cum s-a ajuns la decizie fără a se ține cont de ceilalți actori. a rămas un subiect controversat până în prezent. Mecanismele nu există în realitate în politică deciziilor, fiind doar un termen tehnic. Nu este o mecanică pură, ci o mecanică umană. Adevărata putere a
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]