46,416 matches
-
într-un registru cosmologic, așa cum zaimful lui Tanit reprezintă condiția sacerdotală a lui Salammbô, în romanul omonim al lui Gustave Flaubert. Plăcerea și cruzimea se asociază în cocktailul decadent, scenariul erotic își are parcursul sado-masochist. Sărutul post mortem al ochilor sfântului are un sens expiator pentru crima din dragoste, acest sărut dizolvă senzualitatea nimfetei pentru a-i croi un alt veșmânt decât cel al vălurilor magice, de un colorit și rafinament ce indică o cosmologie subiacentă condiției regale. Asemeni Ofeliei, Salomeea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
-i croi un alt veșmânt decât cel al vălurilor magice, de un colorit și rafinament ce indică o cosmologie subiacentă condiției regale. Asemeni Ofeliei, Salomeea se lasă să plutească în apele unui râu unde se îneacă ținând la piept capul sfântului. Întruchipare a soteriologiei decadente, avem în Ofelia un personaj utilizat în iconica decadentă și prerafaelită, contraponderea lilială a vicioasei nimfete, Salomeea. Fascinul malefic care apare în acuarela lui Gustave Moreau, Apariția, unde Salomeea fixează obsesiv capul Sfântului Ioan suspendat în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la piept capul sfântului. Întruchipare a soteriologiei decadente, avem în Ofelia un personaj utilizat în iconica decadentă și prerafaelită, contraponderea lilială a vicioasei nimfete, Salomeea. Fascinul malefic care apare în acuarela lui Gustave Moreau, Apariția, unde Salomeea fixează obsesiv capul Sfântului Ioan suspendat în sala tronului, este aici dizolvat într-o relație aproape maternală, ca în tablourile Ceciliei Cuțescu-Storck. "Salomeea îl luă în mâini și pe brațele ei se prelinseră două șiroaie de sânge. Îl ridică în sus, îl privi mult
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Senzualitatea sa maladivă a dispărut pentru a face loc debordării acestui elan copilăresc, a energiei fiestei la care Salomeea încearcă să-i facă pe toți să ia parte. Bufonul regelui pare singurul în măsură să preia ștafeta jocului și capul sfântului în locul marotei cutumiare. Asocierea nu este lipsită de semnificație, Salomeea preia rolul bufonului, rol care va evolua până la "danțul" oriental al domnișoarei Hus, avatarul modernist barbilian cu accente balcanice al coregrafiei decadente. Aspectul hazliu al procesiunii nu mai realizează un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
artele plastice, avem o excelentă analiză a Salomeei în cartea Ewei Kuryluk, Salome and Judas in the Cave of Sex. The Grotesque: Origins, Iconography, Techniques 546. Ewa Kuryluk urmărește pe filiația estetică a sărutului Salomeei pe buzele capului tranșat al sfântului Ioan, introdus în circulație de piesa lui Oscar Wilde și tradiția iconografică a secvenței neotestamentare a sărutului lui Iuda. Erwin Panofski îi consacră un studiu, semnalând criteriile după care se poate disocia între Salomeea și o altă figură asociată lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
atent, preparate parcă într-un laborator fotografic. Această caligrafie posturală, care-i scoate în evidență feminitatea, sugerează aparent reversul senzualității, o atitudine meditativă, abstrasă, cu atât mai mult cu cât sculptorul a scos din scenă prețiosul trofeu al nimfetei, capul sfântului Ioan. În plus, capul acestei Salomei, prin capelură și banda de mătase care-l încojoară decorativ, și singurul amănunt vestimentar, aparține unei femei contemporane din înalta societate bucureșteană. Criticul subliniază apartenența sculpturii la simbolism într-un mod aproape literar, reconstituind
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
redimensionate la puterea fanteziei și pe care, conform esteticii decadente, criticul o pune în relație cu erosul maladiv: "Salomeea este lucrarea capitală pe care o expune. Schițează o foarte sugestivă stare sufletească a fiicei lui Irod, după ce a câștigat capul Sfântului Ion. Este complecta uitare a existenței, transpunerea totală a ființei într-o lume plămădită din fantezie inconștientă și senzualism bolnav, pe care o zugrăvește aici domnul Savargin"548. Critica pe care o realizează Sigmund Maur reflectă sensibilitatea simbolistă, care-l
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
înconjoară de înșiruirea sveltă a unor svelte colonade, s-a așezat albă și goală sub găteala podoabelor de pietre prețioase, perversa Salomee... Și călăul cu sabia picurând de sânge i-a adus într-o tavă de argint capul livid al Sfântului Ion, pe care ea-l privește cu nesațiu și cu satisfacția visului ce e gata să se împlinească... căci pe buzele ei vezi palpitând setea de sărutare, de sărutarea pe care i-o refuzase cu atâta dispreț... Da... îl va
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o nouă și eclatantă interpretare unui subiect atât de des tratat"550. Perversitatea devine trăsătura dominantă a nimfetei, perversitate care-și găsește ecoul în sărutul macabru și care este integrată sferei patologice. Perversitatea face parte din recuzita personajului, așa cum chipul sfântului se transformă în masca unei frumuseți atinse de aripa morții. Jocul contrastelor este subliniat și de raportul dintre seria de tonuri deschise, oricum există loc și pentru considerații de ordin general cu privire la ecleraj, care face o bună impresie autoarei Demoniacei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
face o bună impresie autoarei Demoniacei -, albul marmorei, a pielii frumoasei nimfete, a lividității chipului ei și sângele care picură de pe sabia călăului sau a rănii rezultate din decapitare. Salomeea încearcă să însuflețească printr-un sărut tardiv buzele litificate ale sfântului, așa cum marmura se "rumenește" de reflexul pielii ei. Și într-un caz și în celălalt, avem o încercare de sens opus reificării viului în specii relevante sub raport estetic, și anume vivificarea inanimatului, care corespunde relecturii decadente a mitului lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sens opus reificării viului în specii relevante sub raport estetic, și anume vivificarea inanimatului, care corespunde relecturii decadente a mitului lui Pygmalion. Artificial, gestul Salomeii secularizează sub forma patologiei sacrilegiul provocării unei interdicții, construită în jurul intangibilității ființei complet dedicate a sfântului care se reflectă în atitudinea de respingere a acestuia față de tot ceea ce este mundan, impur. XI.3. Salomeea în pictura lui Nicolae Vermont Nicolae Vermont abordează pentru prima oară personajul Salomeei în jurul lui 1900, iar Constantin Prodan remarca ușor ironic
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mai mult cu cât și el fusese un elev al școalei de la München"551. Pictorul studiase deopotrivă la München și la Paris, iar influența secession-ului münchenez se face simțită în compoziții care au ca subiect femeia fatală, compoziții precum Sfântul Ioan Botezătorul (cca. 1900), Muzele (1910) sau Salomé (1913). Deși tabloul o invocă pe fiica Herodiadei, primul tablou, având-o ca subiect pe Salomeea, nu-i include numele în titlu. Tema neotestamentară a decapitării sfântului Ioan oferă reperul în jurul căruia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
subiect femeia fatală, compoziții precum Sfântul Ioan Botezătorul (cca. 1900), Muzele (1910) sau Salomé (1913). Deși tabloul o invocă pe fiica Herodiadei, primul tablou, având-o ca subiect pe Salomeea, nu-i include numele în titlu. Tema neotestamentară a decapitării sfântului Ioan oferă reperul în jurul căruia este construit tabloul care anexează episodul secundar al dansatoarei. Aura sfântului reprezintă singura sursă luminoasă, care creează haloul de vizibilitate în care intră și dansatoarea. Ca și von Stück, Vermont a plasat brățările la nivelul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tabloul o invocă pe fiica Herodiadei, primul tablou, având-o ca subiect pe Salomeea, nu-i include numele în titlu. Tema neotestamentară a decapitării sfântului Ioan oferă reperul în jurul căruia este construit tabloul care anexează episodul secundar al dansatoarei. Aura sfântului reprezintă singura sursă luminoasă, care creează haloul de vizibilitate în care intră și dansatoarea. Ca și von Stück, Vermont a plasat brățările la nivelul încheieturii brațului și umărului fetei. Extazul constituie un numitor comun al Salomeelor lui von Stück și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și dansatoarea. Ca și von Stück, Vermont a plasat brățările la nivelul încheieturii brațului și umărului fetei. Extazul constituie un numitor comun al Salomeelor lui von Stück și Vermont, oferind excitantul atracției inavuabile, al concupiscenței travestite coregrafic. Cum tabloul intitulat Sfântul Ioan Botezătorul este reprodus la o scară foarte mică în numărul 5-6, din 1900, al revistei Ileana, fiind anterior picturii lui von Stück, este exclusă o influență directă a viziunii acestuia în tratarea temei. Există un model, dar acesta este
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în prezență conferă uneori o dimensiune coșmaresc- onirică scenei, dimensiune pe care, spre exemplu, Gustave Moreau o accentuează în tabloul său intitulat Apariția. În acest tablou, cu un gest care somează meduzant orientarea privirii, Salomeea fixează apariția capului tranșat al sfântului, suspendat ca un glob iradiant în sala imensă a palatului lui Irod. La rândul său, Vermont scoate în evidență această dimensiune spectrală, ireală, proprie simbolismului, prin "apariția" din tenebre a unei măști terifiante, coșmarești. Rama aurită constituie nu doar un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în aria reprezentării. Cum am văzut, Nicolae Vermont reia tema într-un alt tablou, fără a schimba atitudinea Salomeei. Tabloul este împărțit în două segmente, două volete pe verticală, de dimensiuni diferite. În primul, Salomeea ține pe o tavă capul sfântului Ioan cu o garnitură de flori, gestul recomandând extazul dansatoarei care-și expune triumfătoare trofeul. Florile reprezintă fie o imagine eufemizată a sângelui, fie, într-un registru ironic, laurii, omagiul postum adus sfântului, fie ilustrează pentru Salomeea caracterul de artefact
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
primul, Salomeea ține pe o tavă capul sfântului Ioan cu o garnitură de flori, gestul recomandând extazul dansatoarei care-și expune triumfătoare trofeul. Florile reprezintă fie o imagine eufemizată a sângelui, fie, într-un registru ironic, laurii, omagiul postum adus sfântului, fie ilustrează pentru Salomeea caracterul de artefact estetic pe care-l reprezintă trofeul decorat astfel. Și în acest caz, în personajul Salomeei putem recunoaște modelul utilizat pentru portretele cu țigănci, care scot în evidență transportul erotic similar isteriei menadelor și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care-l reprezintă trofeul decorat astfel. Și în acest caz, în personajul Salomeei putem recunoaște modelul utilizat pentru portretele cu țigănci, care scot în evidență transportul erotic similar isteriei menadelor și o senzualitate provocatoare. Haloul auratic al capului tăiat al sfântului proiectează o lumină stranie pe rochia dansatoarei, pe chipul transfigurat de un zâmbet extatic al Salomeii. Aceasta își ține ochii închiși, pentru a supralicita transa erotică. Ca un contrast al beției simțurilor cărora li se lasă pradă dansatoarea, un chip
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe care subconștientul le proiectează din neant, masca realizează un contrast violent, ireductibil cu mizanscena maladiv-voluptuoasă a sacrilegiului. Nicolae Vermont ne face părtași la ponderea malefică a acestui chiasm pe care-l realizează prin gestul sacrileg vestala impudică, recomandând capul sfântului martirizat ca obiect al satisfacției sale erotice. Florile care înconjoară pe platou capul tăiat într-un sens decorativ-licențios, asemeni unei coroane de lauri, sunt menite să confere un caracter burlesc ororii, plonjând în abisul blasfemiei. Avem aici o raportare la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
decadentă, care comandă contrastele violente, cu o notă blasfemică și o rezultantă estetizantă, prin care cruzimii i se atribuie mai întotdeauna o conotație sexuală. Masca apărută din neant ne avertizează asupra ororii delectabile; ea prezintă oarecare similitudini cu trăsăturile chipului sfântului, intenția pictorului fiind să reia, cu o altă expresie, cea a Gorgonei, chipul lui Ioan, cu serenitatea tristă, litificată, a unei măști mortuare. Cel de-al doilea volet al tabloului reprezintă un alt spațiu și o altă figură martirizată, cea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
bine pe Iisus Hristos. În datele sale expresive, acest chip se constituie ca ecou al imaginii terifiante din primul volet, iar gestul său sugerează atât crucificarea, cât și o binecuvântare, așa cum florile care servesc drept element decorativ, dispuse în jurul capului sfântului, prefigurează supliciul încoronării derizoriu-sadice a Mântuitorului cu o coroană de spini. Sfântul Ioan este Precursorul, iar martirizarea sa o anunță pe cea a lui Iisus. În acest fel, gestul sacrificării sale, precum și dansul Salomeei, dobândesc un sens suplimentar, de predicție
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ca ecou al imaginii terifiante din primul volet, iar gestul său sugerează atât crucificarea, cât și o binecuvântare, așa cum florile care servesc drept element decorativ, dispuse în jurul capului sfântului, prefigurează supliciul încoronării derizoriu-sadice a Mântuitorului cu o coroană de spini. Sfântul Ioan este Precursorul, iar martirizarea sa o anunță pe cea a lui Iisus. În acest fel, gestul sacrificării sale, precum și dansul Salomeei, dobândesc un sens suplimentar, de predicție, parte a unei scenografii celeste. Pe fondul unei cruzimi teribile, această figură
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
În iconologia tradițională, la picioarele crucii pe care este răstignit Mântuitorul apare un craniu, alegorie a vechiului om, încarnat în persoana lui Adam, pe care, prin sacrificiul său, Iisus îl eliberează. Inversând ordinea de lectură a voletelor, avem în persoana Sfântului Ioan Botezătorul imaginea martirizării lui Iisus, transpusă în ecuația decadentă, unde agentul răului este feminin, Salomeea, și nu unul masculin, Iuda. Și viața Sfântului Ioan Botezătorul face obiectul unui târg, a unei înșelări a imprudentului Irod care, asemeni lui Pilat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care, prin sacrificiul său, Iisus îl eliberează. Inversând ordinea de lectură a voletelor, avem în persoana Sfântului Ioan Botezătorul imaginea martirizării lui Iisus, transpusă în ecuația decadentă, unde agentul răului este feminin, Salomeea, și nu unul masculin, Iuda. Și viața Sfântului Ioan Botezătorul face obiectul unui târg, a unei înșelări a imprudentului Irod care, asemeni lui Pilat, este silit să treacă peste voința sa sub presiunea unui factor extern, promisiunea făcută în public. În ambele cazuri, martiriul este consecința unui joc
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]