4,674 matches
-
și ultima prevedere legală care favoriza un părinte strict pe baza sexului său, în raporturile cu minorii după divorț. Noul Cod civil, prin articolul 397 introduce o nouă prezumție: prezumția de autoritate părintească comună care vine să înlocuiască prezumția de încredințare către mamă. Prezumția de autoritate părintească comună a eliminat prezumția de încredințare către mamă înlocuind-o cu prezumția de autoritate părintească comună. Astfel în caz de divorț, instanțele sunt obligate să pornească de la premiza că interesul superior al copilului implica
Prezumția de încredințare către mamă () [Corola-website/Science/323755_a_325084]
-
său, în raporturile cu minorii după divorț. Noul Cod civil, prin articolul 397 introduce o nouă prezumție: prezumția de autoritate părintească comună care vine să înlocuiască prezumția de încredințare către mamă. Prezumția de autoritate părintească comună a eliminat prezumția de încredințare către mamă înlocuind-o cu prezumția de autoritate părintească comună. Astfel în caz de divorț, instanțele sunt obligate să pornească de la premiza că interesul superior al copilului implica ideea de custodie comună și doar în cazuri speciale, justificate de condițiile
Prezumția de încredințare către mamă () [Corola-website/Science/323755_a_325084]
-
la finalul secolului XX și începutul secolului XXI. Această doctrină a favorizat mamele față de tați, în acordarea custodiei copiilor lor minori, în caz de divorț sau separare. s-a concretizat prin utilizarea la scară largă a așa numitei prezumții de încredințare către mamă. În majoritatea țărilor dezvoltate acest concept juridic a fost abolit . Cu toate acestea, jurisprudența din multe state manifestă în continuare o preferință pentru părintele de sex feminin (așa numita preferință maternă). În România, doctrina anilor fragezi a fost
Doctrina anilor fragezi () [Corola-website/Science/323756_a_325085]
-
1, care menționa în mod expres o preferință pentru mamă, fiind însă abolită odată cu intrarea în vigoare a prevederilor noului Cod civil, la data de 1 octombrie 2011. Noul cod civil al României a înlocuit în jurisprudența românească prezumția de încredințare către mamă cu prezumția de autoritate părintească comună. Timp de secole, legea engleză de drept civil acorda la divorț tatălui custodia copiilor săi. Femeile aveau puține drepturi individuale, până în secolul al XIX-lea. Cele mai multe dintre drepturile lor au fost derivate
Doctrina anilor fragezi () [Corola-website/Science/323756_a_325085]
-
care impunea un drept nou pentru acea vreme, ca doar mamele să îngrijească copiii după divorț. Rezultatul a fost Legea Custodiei Copiilor din 1839, care obliga magistrații ce judecau un caz de custodie asupra copiilor să stabilească o prezumție de încredințare către mamă pentru copiii sub vârsta de șapte ani. În 1873, Parlamentul englez a dat o a doua lege ocazie cu care prezumția de încredințare către mamă s-a extins și asupra copiilor cu vârste de până la șaisprezece ani. Conform
Doctrina anilor fragezi () [Corola-website/Science/323756_a_325085]
-
obliga magistrații ce judecau un caz de custodie asupra copiilor să stabilească o prezumție de încredințare către mamă pentru copiii sub vârsta de șapte ani. În 1873, Parlamentul englez a dat o a doua lege ocazie cu care prezumția de încredințare către mamă s-a extins și asupra copiilor cu vârste de până la șaisprezece ani. Conform acestei legi, instanțele puteau face excepții doar în cazurile în care tatăl dovedea că mama a comis un adulter. Doctrina anilor fragezi a migrat din
Doctrina anilor fragezi () [Corola-website/Science/323756_a_325085]
-
cazurile în care tatăl dovedea că mama a comis un adulter. Doctrina anilor fragezi a migrat din Anglia către SUA unde a persistat mai mult de o sută de ani, majoritatea statelor americane recunoscând în mod explicit această prezumție de încredințare către mamă. În a doua jumătate a secolului XX, instanțele judecătorești și legislaturile au început să inverseze deciziile cu privire la acordarea custodiei sau chiar s-au dat legi care au abrogat această doctrină în favoarea unor argumente neutre de stabilire a părintelui
Doctrina anilor fragezi () [Corola-website/Science/323756_a_325085]
-
atunci când toate celelalte lucruri sunt egale." Instanța a considerat că la Pennington interesul superior al copilului ar trebui să fie luat în considerare în primul rând și astfel atribuirea custodiei copilului s-a făcut către tată, în acest caz. Prezumția încredințării copiilor către mamă a fost scoasă în afara legislației prin intrarea în vigoare a Legii 272/2004 privind protecția copilului, o lege de inspirație canadiană. Legea, marca pentru prima dată, în mod explicit, egalitatea în drepturi a părinților cu privire la copiii minori
Doctrina anilor fragezi () [Corola-website/Science/323756_a_325085]
-
de interesul superior al copilului (art. 5, 31, 33 și 38). Cu toate acestea ne-abrogarea Codului Familiei, care forța ca după divorț custodia copiilor să revină "doar unuia" dintre părinți (custodie unică), a favorizat în continuare menținerea preferinței de încredințare a minorilor către mamă în jurisprudența din România. Prin intrarea în vigoare a noului Cod Civil, la data de 1 octombrie 2011, s-a abrogat Codul Familiei "in integrum", eliminând la nivel legislativ ultima prevedere legală care favoriza un părinte
Doctrina anilor fragezi () [Corola-website/Science/323756_a_325085]
-
un părinte strict pe baza sexului său (art. 1, teza a doua) în raporturile cu minorii după divorț. Același Cod Civil, prin intermediul articolului articolul 397 introduce o nouă prezumție, prezumția de autoritate părintească comună, care vine să înlocuiască prezumția de încredințare către mamă.
Doctrina anilor fragezi () [Corola-website/Science/323756_a_325085]
-
a fost introdusă în legislațiile multor state pentru a corecta situația discriminatorie în care se aflau părinții de sex masculin cu privire la încredințarea minorilor. Începând cu jumătatea secolului al XIX-lea în Anglia, imperiu global la acea vreme, în caz de divorț copii au fost acordați în mod automat mamelor spre creștere și educare în baza unei presupuneri că acest părinte ar avea
Prezumția de autoritate părintească comună () [Corola-website/Science/323773_a_325102]
-
au fost acordați în mod automat mamelor spre creștere și educare în baza unei presupuneri că acest părinte ar avea abilități parentale mai dezvoltate decât părintele de sex opus. Începând cu sfârșitul secolului XX și până în prezent, această prezumție de încredințare către mamă a fost eliminată treptat din majoritatea legislațiilor naționale, fiind înlocuită de prezumția de autoritate părintească comună. este introdusă în legislația românească de noul Cod Civil, prin intermediul articolului 397. Aceasta vine să înlocuiască prezumția de încredințare către mamă a
Prezumția de autoritate părintească comună () [Corola-website/Science/323773_a_325102]
-
această prezumție de încredințare către mamă a fost eliminată treptat din majoritatea legislațiilor naționale, fiind înlocuită de prezumția de autoritate părintească comună. este introdusă în legislația românească de noul Cod Civil, prin intermediul articolului 397. Aceasta vine să înlocuiască prezumția de încredințare către mamă a copiilor minori, în caz de divorț: Această prevedere legislativă reprezintă, de altfel, trendul majoritar în legislația cu privire la divorț, la nivel european. A se vedea în acest sens Principiile Dreptului European al Familiei, emise de către Comisia Europeană privind
Prezumția de autoritate părintească comună () [Corola-website/Science/323773_a_325102]
-
în protocolul numărul 7 al Convenției Europene a Drepturilor Omului care specifică faptul că ""Soții au drepturi și responsabilități egale între ei și în relația lor cu copiii, înaintea căsătoriei, în timpul căsătoriei și în cazul dizolvării căsătoriei"". Viziunea modernă cu privire la încredințarea minorilor se bazează pe conceptul de interes superior al copilului care a fost introdus în doctrina juridică de a valida prezumțiile de încredințare indiferent dacă este vorba de prezumția de încredințare către tată, prezumția de încredințare către mamă ori prezumția
Prezumția de autoritate părintească comună () [Corola-website/Science/323773_a_325102]
-
în relația lor cu copiii, înaintea căsătoriei, în timpul căsătoriei și în cazul dizolvării căsătoriei"". Viziunea modernă cu privire la încredințarea minorilor se bazează pe conceptul de interes superior al copilului care a fost introdus în doctrina juridică de a valida prezumțiile de încredințare indiferent dacă este vorba de prezumția de încredințare către tată, prezumția de încredințare către mamă ori prezumția de autoritate părintească comună. Chiar și în condițiile în care prezumția de autoritate părintească comună a eliminat prezumția de încredințare către mamă, ea
Prezumția de autoritate părintească comună () [Corola-website/Science/323773_a_325102]
-
căsătoriei și în cazul dizolvării căsătoriei"". Viziunea modernă cu privire la încredințarea minorilor se bazează pe conceptul de interes superior al copilului care a fost introdus în doctrina juridică de a valida prezumțiile de încredințare indiferent dacă este vorba de prezumția de încredințare către tată, prezumția de încredințare către mamă ori prezumția de autoritate părintească comună. Chiar și în condițiile în care prezumția de autoritate părintească comună a eliminat prezumția de încredințare către mamă, ea însăși trebuie cercetată de către instanță prin prisma interesului
Prezumția de autoritate părintească comună () [Corola-website/Science/323773_a_325102]
-
căsătoriei"". Viziunea modernă cu privire la încredințarea minorilor se bazează pe conceptul de interes superior al copilului care a fost introdus în doctrina juridică de a valida prezumțiile de încredințare indiferent dacă este vorba de prezumția de încredințare către tată, prezumția de încredințare către mamă ori prezumția de autoritate părintească comună. Chiar și în condițiile în care prezumția de autoritate părintească comună a eliminat prezumția de încredințare către mamă, ea însăși trebuie cercetată de către instanță prin prisma interesului superior al copilului, înainte ca
Prezumția de autoritate părintească comună () [Corola-website/Science/323773_a_325102]
-
valida prezumțiile de încredințare indiferent dacă este vorba de prezumția de încredințare către tată, prezumția de încredințare către mamă ori prezumția de autoritate părintească comună. Chiar și în condițiile în care prezumția de autoritate părintească comună a eliminat prezumția de încredințare către mamă, ea însăși trebuie cercetată de către instanță prin prisma interesului superior al copilului, înainte ca instanța să decidă cu privire la relațiile dintr părinți și copii în urma divorțului. O discuție utilă cu privire la eliminarea prezumției de încredințare către mamă se poate găsi
Prezumția de autoritate părintească comună () [Corola-website/Science/323773_a_325102]
-
comună a eliminat prezumția de încredințare către mamă, ea însăși trebuie cercetată de către instanță prin prisma interesului superior al copilului, înainte ca instanța să decidă cu privire la relațiile dintr părinți și copii în urma divorțului. O discuție utilă cu privire la eliminarea prezumției de încredințare către mamă se poate găsi în Manualul de acordare a custodiei editat de către ARPCC.
Prezumția de autoritate părintească comună () [Corola-website/Science/323773_a_325102]
-
determinată de hotărârea judecătorească pronunțată de instanțele din statul pârât (Elveția) cuprinzând ordinul de returnare a reclamantului minor în Israel, de unde fusese adus în mod ilicit de reclamantă pe teritoriul statului pârât, în contextul divorțului dintre reclamantă și tatăl copilului, încredințării copilului reclamantei și stabilirii unei interdicții de părăsire a teritoriului israelian de către minor, până la majoratul acestuia, prin hotărâre judecătorească a instanțelor israeliene. Un tânăr elvețian s-a mutat în Israel împreună cu mama ambii fiind părinții unui copil născut în anul
Neulinger și Shuruk vs. Elveția () [Corola-website/Science/323864_a_325193]
-
sub denumirea de „le meilleur intérêt de l’enfant”. Jurisprudența este cea care a fost principala sursă de analiză și dezvoltare a acestui principiu. Aplicabilitatea cea mai mare a acestui principiu o întâlnim în cazurile de stabilire a modalităților de încredințare a copilului în cazul în care părinții se separă. Noul Cod civil reglementează în materia familială, așa numitul drept la compensație, în cadrul articolului 328. În baza sa, „soțul care a participat efectiv la activitatea profesională a celuilalt soț poate obține
Influența Codului civil din Quebec asupra noului Cod civil din România () [Corola-website/Science/323237_a_324566]
-
pentru depășirea eșecului („Eșecul, premisa unei victorii") prin depășirea speranței („Salvarea celor învinși :' nici o speranță"), pentru revalorificarea stimei față de.persoană, de individualitate, prin depășirea confuziei dintre persoane și bunuri, dintre „om în general" și omuLca unicat. Prozatorul, trăiește „cu acea încredințare eternă a oricărui povestitor că o , dezvăluire modifică ceva, în sine sau în celălalt". Pentru el, ca și pentru narator, scrisul este o „luminare", o iluminare și cere „un efort suprem, aproape inuman", (100/III). „Aveam sentimentul că — scrie, în
Cel mai iubit dintre pământeni (roman) () [Corola-website/Science/325671_a_327000]
-
până ce surprinse haznaua în trecere, adică banii briului de la raia, adunați și trimiși de către “pasă Petco din Grămadă”. Erau mai mulți desagi plini de galbeni. Trupul “ haznagiului” strâns legat pe cal, a fost lăsat să fie dus la Vidin, spre încredințarea pasei. Acesta, n’a putut decât să exclame disperat: “ Of, săracă maică-mea, rău ne arse Stângăcuma!” - și să trimită potera. Măsură sortită eșecului deoarece haiducul se retrăsese în adăpostul sau sigur de la Apă Rece, descrisă în legendă sus amintită
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
Richard A. Warshak (n. 18 decembrie 1949) este un psiholog și cercetător clinician care trăiește Dallas, Texas. Richard A. Warshak este autorul unor cărți cu privire la materia încredințării minorului, expert în conflictele legate de custodia copiilor și alienarea parentală (PAS). În PAS, părinții care divorțează sunt tentați să-și transforme copiii în arme folosite împotriva celuilalt soț, și datorită acestui comportament, apar repercusiuni dureroase în cazul în care
Richard Warshak () [Corola-website/Science/322536_a_323865]
-
de custodia copiilor. În "Revoluția custodiei" (Simon & Schuster, 1992), el pledează pentru reforma politicilor de custodie tradiționale, în special în ceea ce privește rolul important pe care îl joacă părinții în viața copiilor lor și a pericolelor legate de abordările tradiționale în materia încredințării copiilor, care presupun că unui copil îi este mai bine alături de mamă decât alături de tatăl său. În cartea "Otrava Divorțului: Protejarea legăturii emoționale dintre copil și părinte față de un Ex- răzbunător" (Regan Books, 2002), Warshak se axează pe strategiile pe
Richard Warshak () [Corola-website/Science/322536_a_323865]