5,677 matches
-
plictisit că zăbovește cu cârpa pe rama patului, fără urmă de praf. Ea înghenunchie fără să răspundă proptindu-și podul palmelor într-o cârpă flanelată. Sânii rotofei, țâșniți din scobitura largă a bluzei, se reflectară, legănându-se în ritmul brațelor înfipte în parchetul lustruit. „Albertino, stai așa!” îi poruncii. Ea duse mâna înapoi și se descoperi. Linia hotarului nu se vedea pe dealul neted de carne albă, ci doar o umbră slabă, mai mult bănuită, în unghiul șumuiogului de păr încurcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
otrăvit cu gaz aerian, urmă distrat Ferdinand Sinidis, și toată pensiunea crede că eu port o bună parte din vină, după felul cum s-a desfășurat tragicul ei sfârșit. Căci în ultima scrisoare de două rânduri, scrisă cu creionul și înfiptă cu un ac în scaunul de lemn al bideului. Nora spunea că moare pentru că are părul verde...” În nici un caz, însă, moartea ei nu poate să însemne un proces de conștiință, dacă ținem seama de cauzele absurde, născocite de amândouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
țipete înfricoșătoare ce veneau prin ușa larg deschisă. Un spectacol de neuitat se desfășura înaintea ochilor mei căscați de groază: niște femei despletite și halucinate, înnebunite de durere, se luptau cu un cioclu pe o raclă de copil. Cu mâinile înfipte în șipci, trăgeau cu toții micul coșciug, care se legăna încolo și încoace, până ce, deodată, fundul se desprinse și un cadavru de copil înfășurat în pânză albă, ca un pachet lunguieț, căzu pe dușumea cu zgomot. Întâmplarea aceasta, uitată de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
sugestie. Muncise săptămâni Întregi, cântărind și lustruind fiecare replică precum un bijutier pietrele prețioase, pentru a crea un colier de cuvinte strălucitor și fără fisură. Ideea acestui produs Încântător ciopârțit Într-o formă prescurtată Îl rănea ca un instrument ascuțit Înfipt În carne. — Să tăiem?? Cum? — Cu un creion albastru, zâmbi Compton, puțin cam crud, după părerea lui Henry. Nu există piesă căreia să nu-i prindă bine câteva tăieturi. Soția mea e foarte pricepută la așa ceva. Așa Începu o perioadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
unui asalt de imagini. De jur împrejur, tânăra pădure ferfeniță, mestecenii frânți ca niște vreascuri. Vârfurile copacilor făcuseră o parte din grenade să explodeze prematur. Împrăștiate peste tot, zăceau corpuri, izolate sau unul peste altul, moarte, încă în viață, strâmbate, înfipte în crengi, ciuruite de schije de grenade. Unele se înnodaseră acrobatic. Ar fi fost de găsit, de asemenea, și bucăți de trupuri. ăsta a fost băiatul care adineaori cânta încă atât de bine la muzicuță? Îl recunoșteam pe, infanteristul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ce-mi spusese caporalul să zic. Acum suntem protejați, fiindcă suntem repartizați unei grupe de luptă nou înființate, care pentru început nu există decât pe fițuicile ștampilate: o promisiune vagă. Ceea ce vedem însă, concret, e o bucătărie de campanie mobilă, înfiptă cu mândrie pe pajiștea de lângă punctul de adunare. Cazanul de gulaș aburește. Miroase a mâncare de cazan. Acum stăm la rând. Toate gradele amestecate. Nici ofițerii nu au voie să se bage în față. Spre sfârșit, pe durata unor momente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
erau, așa se spunea, de nici unele, mai cu seamă medicamente. Așa că n-au făcut decât să-mi schimbe bandajul la coapsa dreaptă și la umărul stâng, în care, acum se confirma ceea ce stătea scris sub semnătură pe hârtia ștampilată, era înfiptă o schijă de obuz de dimensiuni minime. În cazul meu, operația nu părea să fie urgentă, și s-a făcut economie și la o injecție antitetanos. S-au împărțit provizii de drum, care au umplut ranița pe care continuam s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mâna dreaptă cu cuțitul lucind de grăsime, și-a luat un elan amenințător, cu mâna liberă și-a ținut pipa într-o parte și timp de o secundă a încremenit în atitudinea asta. Apoi, cu o lovitură rapidă, și-a înfipt cuțitul prin cracul pantalonului în coapsa dreaptă, în care cuțitul a rămas înfipt și a mai vibrat un timp. După care a început să râdă urât. Îngrozită, bătrâna doamnă cu pălărie a fugit din compartiment. Imediat, locul ei a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
raniță și a început să-și curețe pipa. Încet-încet, ne apropiam de Hanovra. De rămas, rămân instantaneele spontane ale întâmplării pe care le arhivează memoria. Cel care atunci mesteca tăcut feliile de cârnat mai vede și azi cum vibrează cuțitul înfipt în piciorul de lemn, totuși nu e sigur că istoria asta s-a petrecut în timpul călătoriei cu trenul de la Göttingen la Hanovra sau dacă ea s-a desfășurat în timpul unei călătorii în direcția opusă, spre Kassel și mai departe până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
un timp, când, ca artist cu dublă profesie, ca soț, tată, proprietar de casă și plătitor de impozite, în plus premiat și om care hrănea o familie care nu înceta să crească, ajunsesem să cred că sunt atât de adânc înfipt în viață încât, treaz sau visând, îmi imaginam felurite căi de evadare, m-am întrebat oare cum ar fi trecut anii mei dacă încă din lagărul cel mare de la Bad Aibling, pe când jucam zaruri, aș fi ascultat de camaradul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
înnebunească, dar într-un mod plăcut, de vreme ce omul invoca întruna din fragmentele sale amazoane ce ucideau bărbați și saluta pe toată lumea cu strigătul „Și moartă, lebăda mea mai cântă: Penthesilea“. În Café Odéon își avea tronul, ședea acolo cu monoclul înfipt în orbită, ceea ce-mi era penibil. Pretindea că e din Mainz sau Frankfurt. Pe cât era de locvace când îl lua gura pe dinainte, pe atât era de zgârcit cu cuvintele atunci când venea vorba despre locul lui de baștină sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
râs, văzându-te cum mergeai ca orbii. Ai ieșit să cauți un al doilea druz; Abenhaldun te-a urmat, ca să dai din nou de el și să faci patru drumuri dintr-o dată, aducând mereu aceeași persoană. Atunci trezorierul i-a Înfipt pumnalul În spate: tu i-ai auzit strigătul. Pe când te Întorceai pe pipăite În odaie, Izedin a fugit și a dat foc registrelor. Apoi, pentru a le justifica dispariția, a pus foc casei. Pujato, 27 decembrie 1941 Nopțile lui Goliadkin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a tartorul. A lăsat cuțitașul În odaia ta, să-l găsească poliția. Mie mi-a adus cartea cu poze, pentru ca bănuiala mea să cadă tot asupra ta. Fără să-i stea nimeni În cale, a ieșit pe terasă și a Înfipt pumnalul În Muñagorri. Ocupați jos cu taurii, argații nici nu l-au zărit. Asta-i Providența. Omul a făcut totul pentru a tipări o carte cu scrisorele scrise de un bobleg și felicitări de Anul Nou. E de-ajuns s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
le trezește, de lacrimi, aplauze, strâmbături. Nu mi-am propus să dau lecții, nici să emoționez sau să amuz. Opera este mai presus de toate acestea. Aspiră la tot ce-i mai umil și mai Înalt: un loc În univers. Înfipt Între umeri, capul solid nu s-a clintit. Ochii nu mă mai vedeau de-acum. Am Înțeles că vizita luase sfârșit. Am ieșit cum am putut. The rest is silence. În căutarea Absolutului Oricât ne-ar durea, trebuie să admitem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Dă la o chitară dizacordată și ieșită la pensie am luat o garnitură dă cuie, care le-am bătut cu foarte bun-gust În bordură. De parcă nu vream, i-am arătat lu protectoru meu acel capolavoro. Dedulcindu-se, ăla și-a Înfipt un dinte În ea, care a cedat naintea halelii. A scuipat o singură parolă masculă, s-a pus În picioare cât iera dă estraplat și, cu flinta În dreapta, mi-a dat poroncă să cânt ultimu Ave Maria. Să mă fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dântre măsele cu scame și alte produse dân turu la pantaloni. Da chiar și potârnichile obosesc și, când chiar nu mai știam ce să facem, un veteran mi-a dat cuțitașu dă ascuțit creoane și-am Începutără toți să-l Înfigem pân-am făcut strecurătoare dân pelea dă pă scaune. Ca să distragem atenția, toți ne râdeam dă mine; și p-ormă n-a lipsit nici o vețuitoare d-alea dă sar ca purecii și stă ascunse În asfaltic, care pentru iele a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mierlise. Noi ne-am mai vărsat năduhu o vreme, cu pietroaie care d-acu nu-l mai durea. Pă zău meu, Nelly, că am lăsat hoitu ca vai dă mămulica lui. P-ormă, Morpurgo, ca să să râdă gagiii, mi-a Înfipt cuțitașu dă ascuțit creoane În aia de-mi ține loc de moacă. După ezercițu dă Încălzire mi-am pus șpențăru, care manevră iera să evit guturaiu, care În partea dă jos Îți prezintă zero treizeci la Genioles. Grumazu mi l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Aș dori să-mi dai câteva informații. Aș vrea să știu ce se Întâmplă. — Vă Înțeleg, domnule, dar va trebui să vă completez la timp dosarul pentru următorul instructaj de la orele 17. Norman stătea Întins pe spate iar tehnicienii Îi Înfipseră două ace În ambele brațe, iar apoi un altul În picior, la vintre. Durerea acută Îl făcu să țipe. Ce-a fost mai rău a trecut, spuse unul din asistenți. Trebuie numai să țineți tamponul ăsta apăsat. O clemă prinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
În față niște cești de material plastic, pline cu cafea. Se lăsă să cadă pe un scaun, lângă Harry. — Dumnezeule, tu ai trecut prin blestematul ăsta de examen medical? Îl Întrebă el pe Harry. — Mda. Încă de ieri. — Mi-au Înfipt un ac uite-așa de lung În picior, continuă el să se lamenteze. — Adevărat? Mie nu. — Dar respirația cu clema prinsă de nas? — Nici asta, spuse Harry. Se pare că ți-au aplicat ție un tratament special. Norman era și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Crezi că l-ar putea ucide? Întrebă Beth. Nu știu, dar avem de ales? — Nu, spuse Beth. Trebuie s-o facem. Ai mai făcut injecții până acum? Nu, dar tu? — Numai pe animale de laborator. — Unde trebuie să i-o-nfig? — În umăr, În timp ce doarme. Norman ridică seringa În lumină și stropi câteva picături În aer. — OK. Ar fi bine să vin cu tine, să-l țin dacă se Împotrivește. Nu, spuse Norman. Dacă e treaz și ne vede venind pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Harry. Norman clătină cu hotărâre din cap. Doar pentru câteva ore, Norman, insistă ea, după care, păru că se decide. Se apropie iute de el și În mână Îi străluci acul seringii. Norman se răsuci Într-o parte. Acul se Înfipse În pătură, pe care Norman o aruncă și fugi Înspre scări. — Norman! Vino Înapoi! În timp ce urca scările, o văzu pe Beth alergând după el cu seringa În mână. Ajunse În laboratorul ei și-i trânti chepengul de acces În nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
discutăm despre eșec și în egală măsură, despre despărțire și moarte. Ca toți cei din acest spital, amintirea celor dragi, purtată de vînturi solare, colindă lungi tăceri. Dar tăcerile acestea sînt doar emancipările țipătului. Iată, tinere și frumoase, inimile noastre înfipte pentru o clipă în stiletul eternității. Și încă o dată, omul n-are memoria clipelor de eternitate. Icoana Elenei și V. tînăr. Fețele noastre se întînlesc dar ne privim în fiecare zi ca și cum eu aș pleca pe front. Și ne ascundem
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
rest din ea mai rămăne și în tine. De tine nu te protejează nimeni. Nu scapi nici în deșert, nici în adînc, la fundul mării. În jur, toată lumea fuge de moarte. Cînd boala începe să apară, o spaimă care se înfige în viscere îi doboară pe ceilalți. Spaima de ce vor face ei. Elena e îngrozită de nenorocirea iminentă, de cum va fi nevoită să procedeze. Prevede cu oroare ritul funebru, condoleantele, parastasul. Și-apoi o viață în care să suporte cu decență
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
plătească!” „-Da,”-îi răspund. „-Descoperi că nebunul e singurul învingător. Și apoi te dai cu capul de pereți ca nu poți fi ca el.” Aici în spital, în creierul meu plutește un miros de iad și putreziciune printre gîndurile eșuate, înfipte în mîl. Au crăpat de căldură lăsînd să curgă din ele sensul așa că fluxul, de-ar veni acum, ar fi inutil. Totul se preschimbă repede și amintirile îmbătrînesc. Eternitatea nu-i o speranță ci un timp geriatric. O operație făcută
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
în mijlocul unei mări de trupuri ce se zbat; strîngînd pămîntul în pumni. Acesta este scopul. Și pasărea asta dementă care se rotește deasupra capului meu țipă. Durerea pe care sunetul acesta mi-o provoacă intră prin urechi și mi se înfige adînc în inimă, sfredelitoare. „-Ce să-ți spun”-îi răspund Doctorului. „-Tu nu vezi? Privești în jur și-ți dai seama că sub chipurile perfecțiunii se ascunde încrîncenarea fundamentală. Violența ce se apără. Ca bolnavii tăi ce-ar vrea să
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]