5,437 matches
-
o fată foarte frumoasă și distinsă, dar cu puține studii. Au avut un singur băiat, Titi, care a urmat cursurile Facultății de mecanică, devenind inginer la Iași, unde a și profesat până la deces. Preotul Repta era un neîntrecut gospodar. Se întrecea cu Clemenciucii, familiile cele mai bogate din sat. În curând a adunat o avere demnă de invidiat. Avea stâna sa de oi (merinos), multe vite, vreo doisprezece mânji, gâște "americane", câțiva câini foarte agresivi și lucra "sesia" care se întindea
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
-mi dea bășica porcului. Tata mi-o curăța, o sufla ca să se umfle ,o usca și-apoi o umplea cu boabe de porumb. La capăt lega cu spâcmă (ața de cânepă, de haldani) lungă și pe cuptor cu mâța, mă întreceam la joacă. Sora mă chema mereu la ajutor și o înțelegeam, că-i necăjită. Spărgeam măcar nucile și mai cumpăram ce-i trebuia, de la Iftemie Bordei. Mama cu cele două femei, luau carnea sortată de măcelar și o puneau la
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
anevoios. Nu era de ajuns să ai ogorul cu cânepă și in, ca peria, ci era nevoie să respecți cu rigurozitate anumite reguli de prelucrare. Culesul trebuia făcut numaidecât la timp. "Zăbava va aduce pierdere, amânarea pericol" (Erasmus). Dacă era întrecut de coaptă cânepa sau inul tulpinile se culcau la pământ și sămânța în mare parte se pierdea. De aceea, mama ne spunea mereu că "ulciorul trebuie umplut cât timp plouă". Orice întârziere înseamnă pagubă. Noi culegeam la timp cânepa și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
totuși cu atenție sporită între plăntuțele fragede, dacă nu cumva apare vreo... lighioană. Suceava la Iordan Mi-amintesc cu-nfrigurare ce ierni aspre erau în timpul copilăriei mele, înainte de anii '50... Ningea atât de mult, că, uneori stratul de zăpadă depus, întrecea gardul de la ogradă. Când să ieșim în uliță, trebuia să facem cărări, ore în șir, făcând mormane de zăpadă, alături. De cele mai multe ori, căram cu tărăboanța (roaba) o parte din omăt și-l depuneam în jurul pomilor ca să nu se topească
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
vremea copilăriei mele și la Costișa, mărțișorul se celebra la 1 martie. Fetele și femeile în această zi așteptau cadouri de la cei dragi (prieteni, bărbați etc.). În schimb, ele trebuia să le ofere un mărțișor lucrat de mâna lor. Se întreceau în confecționarea mărțișoarelor. Din timp își procurau mătase albă și roșie, mărgele, fluturi, flori (petale naturale), crenguțe de tisă, mâțișori, pene (foarte mici de păun), plicuri, foi albe etc. Cu multă migală, cu o adevărată măiestrie, lucrau mărțișoarele, dovedind multă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
primii de pe listă erau surorile tatei, nănașa, Măriuța Baroiului, mătușa Saveta lui Bida și mătușa Ileana Stolerciuc. Ele întotdeauna veneau însoțite de bărbații lor și de copii. De la Frătăuții Vechi veneau frații mamei: Toader, Victor și Ion Buzilă. Aceștia se întreceau cu căruțele lor înflorate (de sărbători) cu niște cai, ca niște zmei, de ageri. Și ei veneau cu soțiile și copiii (Iliuță, Mircea, Ileana, Varvara și Maria). Masa o aranjam în casa cea mare, unde aveam o mobilă adecvată pentru
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
l-au "diluat" cu niște dulceață adusă din cămară. Pe masă erau numai sticle cu rachiu și borcane (începute) cu dulceață. Când se simțeau în culmea fericirii i-au invitat finii și pe ei la horă, afară. Fiindcă au cam întrecut măsura cu paharul, n-au ieșit la joc, în schimb finii s-au așezat și ei la masă, la băut. Mama a reușit să vină c-un gospodar cu căruța până la gârlă și urca obosită pe ulița noastră, pe jos
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
colecte pentru adunarea de fonduri necesare construirii Catedralei(aceste informații le-am aflat de la ghid). Cât îi privește pe frații români, stabiliți în Japonia, au și ei, ca loc de închinăciune, „Parohia Ortodoxă Română” din „Ito”. Este primăvară! Natura se întrece în frumusețe făcând ca mugurii să înflorească, iar inimile oamenilor să se încarce de bucuria de „a fi” și de „a trăi”! Primăvara este sublimă! Cireșii în floare, miile de turiști, bucuria din timpul înfloririi lor, dansurile tradiționale și frumusețea
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
mor și flori de la ninsori... E luna când, din senin, se nasc furtuni ce aduc lapoviță și ninsoare. E luna cireșilor în floare, când prietenii se adună la picnic pentru a degusta sake. Tinerii apreciază gustul proaspăt de sake, uneori, întrecând măsura devenind veseli și zgomotoși. Hanami(admirarea florilor de cireș) presupune liniște, sake cere meditație...Este un moment magic și solemn. Maturii admiră florile de cireș în solitudine... cu o cupă de sake în mână. Aroma florilor de cireș se
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
niciodată din sălbăticie! — Vine. Am trimis după el, ca să ne sfătuiască și să ne dea buruieni de leac pentru domnul Bodo. știm și noi, și părintele Bernhard, și Heribert al nostru câte ceva despre tainele vindecărilor, dar pe el nu-l Întrece nimeni. și ne-a trimis vorbă că vine neîntârziat el Însuși, că are să ne spună unele și altele. — Părintele Bernhard e și el aici? Ce are a face Curtea domnească cu rana lui Bodo? Uite că are! Încă foarte mult
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mă Îndoiesc că-mi vei putea fi de folos. Mie și dorinței tale de răzbunare... Eglord nu e numai o brută, ci și o fiară vicleană și nu trebuie să afle că i se cunosc fărădelegile. De data asta a Întrecut măsura. și bănuiesc că are și niște prieteni care-l ajută. și de aceștia trebuie să ținem seama. A răpit-o pe domnița Adelheid. Degeaba te uiți la mine ca și cum nu m-ai crede. Îți spun adevărul. Nu știm unde
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Da, fiule, dacă nu vrei să devii rege, poți cel puțin să te gândești la cea mai strălucită căsătorie. Bodo Îl Îmbrățișă Încă o dată pe tatăl lui, care Îi atinse fruntea cu buze tremu rătoare. Nici un mare senior nu-l Întrecea pe bătrân În dis creție și tact, și-i era recunoscător pentru aceasta. Jupânul Urs spuse: — Trebuie să-ți mai dau o veste Îmbucurătoare. Sihastrul nostru, care te Îngrijește cu atâta devotament, Îți este mult mai apropiat decât crezi. El
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
fie frică! Sunt eu, Simeon, pietrarul! Nu mă recunoști? Am venit să te eliberăm! Tăiară frânghiile care-i Însângerau pielea albă și Johannes Își dădu jos mantaua, acoperind trupul aproape gol al nefericitei. — Eglord, bestie blestemată, de data asta ai Întrecut măsura scrâșni el. Nu ți-au ajuns atâtea fecioare nevinovate? Ai avut trebuință și de această fărădelege? — Cine mi-a pronunțat numele? Cine sunteți voi? Ce căutați aici? În ușă stătea Eglord, cu spada În mână și cu privirea Întunecată
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
liceului, ieșeam seara să-mi plimb pașii pe străzile orașului. Aveam ochi numai pentru colegii și colegele pe două roți, în grupuri de două, trei sau chiar mai multe biciclete. Evident, nu se limitau doar la pedalat, vorbeau, se urmăreau întrecându-se unii pe alții, așa, ca din întâmplare. Doream să fiu printre ei, dar nu se putea. Locul preferat pentru vacanțele mari de vară era, pentru familia noastră, la vreo 18 kilometri de oraș în satul bunicilor dinspre mamă. Îmi
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
a însăilat-o pe "fața" sacului așa încât acum aveam fiecare dintre noi o pernă. Mircea cu Lică și eu cu Sandu. Mai rămâneau mama, sora noastră Țuki (Oltea), și fratele nostru mezin, Bebi (Florin). Pentru sora mea, mama s-a întrecut pe sine, realizând o pernuță de care Țuki s-a îndrăgostit imediat. În ceea ce-l privește pe Bebi, el era prea mic: încă dormea la sânul mamei. Înspre peretele dinspre curte dormeam noi, cei patru frați mai mari: Mircea, Lică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
înalte și rezistente, te duceau imediat cu gândul la celula unui condamnat la moarte dintr-o închisoare de maximă siguranță. În definitiv, ce erau aceste ființe necuvântătoare decât niște condamnate pe viață?? Nu, prădătorii nu fac dovadă că l-ar întrece în cruzime pe "homo sapiens". Ei ucid pentru a mânca, pentru a supraviețui. Pe câtă vreme Omul, "produsul" creației divine, are față de vietățile Terrei un comportament subanimalic, deoarece manifestă un sadism înfiorător. Omul chinuie și torturează animalele pentru plăcerea sa personală și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
concurs ,,Popas pe tărâmul fanteziei Tehnica Quilling’’. Copii creativi din toate colțurile țării (din Iași, Bacău, Vrancea, Hunedoara, Timiș, Sibiu, București, etc.), aparținând tuturor ciclurilor de învățământ (preșcolar, primar, gimnazial și liceal), precum și cadrele didactice îndrumătoare ale acestora, s-au întrecut în măiestria rulării hârtiei, trimițând pentru cele trei secțiuni ale concursului (Mărțișoare, Felicitări de 1 Martie și de 8 Martie, Colaje de primăvară) adevărate opera de artă, izvorâte din mâinile lor de aur. Din numărul considerabil de 201 lucrări înscrise
Avem imaginaţie şi îndemânare. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Dumitraşcu Maria-Monica () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1864]
-
a participanților au atins cote maxime, dovadă vie fiind numărul impresionant de lucrări intrate în concurs (aproximativ 400 de lucrări realizate de elevi de la școli din toate județele tării. Procesul de jurizare a necesitat multă minuțiozitate deoarece lucrările s-au întrecut în originalitate, expresivitate, cromatică și acuratețe. Expoziția realizată în incinta liceului nostru cu lucrările premiate confirmă acest lucru și încântă privirea și sufletul tuturor persoanelor care ne au călcat pragul școlii pentru a admira realizări din această rafinată artă Quilling-ul
Avem imaginaţie şi îndemânare. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Dumitraşcu Maria-Monica () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1864]
-
Acest obiect al vieții moderne revarsă asupra noastră un torent nesfârșit de publicitate, modelându-ți parșiv gusturile, sugerându-ți ce să mănânci, ce să îndrăgești, ce să urăști, ce să votezi etc. Așa că am renunțat la această tiranie, care o întrece cu mult pe cea a unei soacrei sau a unei neveste cicălitoare. Mai păstrez doar viciul de a citi presa. Iar în ultimii ani, ca o compensație, am început să pictez, asta mai ales în nopțile în care mă vizitează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cei peste trei milioane de români care au luat drumul amar al bejeniei. Ne iluzionăm că nu mai avem exil, ci "diasporă". E doar un fel de a ne fura pălăria. Nu e doar vina liderilor politici, ce s-au întrecut, vreme de 25 de ani, în corupție, în demagogie și incompetență. E și vina noastră, a oamenilor de condei, care continuăm să scriem, cu o inconștiență de oameni nebuni, absconsele noastre însăilări, subtile poeme textualiste, poeme erotice(sau pornografice de-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cărți, de oarecare răsunet, despre actualitatea literară a acelui moment anii '60, de deosebită efervescență în planul afirmării. Or, în acei ani, manifestările de subiectivism și confuzie în critică, atinseseră cote îngrijorătoare, echipe de susținere, ca în lupta electorală, se întreceau care mai de care să-și impună "candidații", ba până și pe terenul criticii se iveau nezăgăzuite pricini de interadmitere, superlativele curgeau din abundență, poeții puteau să nu mai scrie, prozatorii să facă grevă, critica își devenise suficientă sieși. Deci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
motor, ne amintește că pășim În țara nouă a libertății, după care au venit un număr mare de oameni din toată lumea, să Învingă greutățile sau să moară. Zgârie norii, Își Înalță semeț capetele, deasupra unei păduri de clădiri, ele Însele Întrecând tot ce am văzut până acum. Le facem o nedreptate denumindu-le zgârie nori. Americanii le spun scarpină-cer (sky-scrapper), iar francezii zgârie-cer (gratte-ciel). Probabil că În climatul nostru mai secetos, norii sunt mai sus. O sumară vizită medicală, ne anunță
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
caracteristică, construind mașini mai mici și mai ieftine, pentru gospodării mijlocii. Suprafața medie ce predomină În zona porumbului e de 65 ha. În Dobrogea și Banat, avem și noi țărani, buni gospodari, care dacă ar avea mijloacele americanilor, i-ar Întrece cu multă ușurință. Am trăit și am făcut practică agricolă În cooperativa comunei Gherengic (apoi Pecineaga), la 12 km de Mangalia. În toată comuna În 1915/16 nu era absolut nici o mașină. Se semăna cu mâna, se prășea cu sapa
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
pot fi folosite foarte rentabil În industria plastică. Se pot obține astfel piese de automobil, țiglă, mobilă, butoni, scrumiere, suveici, portțigarete etc. Fiind o leguminoasă, Îmbunătățește solul. Deși e o țară În care mâna de lucru e scumpă, SUA au Întrecut apoi atâtea țări, În frunte cu Japonia, În care soia putea să aibe o mare extindere. Acesta e și cazul României. Ne continuăm drumul trecând și prin Montpellier, ce ne amintște de regiunea și școala de viticultură din sudul Franței
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
victime. Au trecut 30 de ani și nimic nu mai amintește de cataclismul de atunci. Cu hărnicie de furnici, așa și oamenii de aici au reclădit orașul, l-au Înfrumusețat și l-au Îmbogățit. Se spune că San Francisco e Întrecut doar de Rio de Janeiro ca pitoresc. De aci, vrem să coborâm spre centrul comercial. Dăm de o stradă atât de Înclinată, Încât ezit să cobor, de teamă ca frânele să nu cedeze. Ocolesc și cobor pe o stradă cu
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]