4,779 matches
-
urmă cu 125 de ani, în dimineața zilei de 15 iunie, la sanatoriul doctorului Suțu din București, se săvârșea din viață un tânăr poet și publicist. Avea 39 de ani și de aproape șase ani, o cumplită afecțiune psihică îi întuneca judecata. Creștinește, trecea în veșnicie, iar sociologic intra în legendă. Fiul căminarului Eminovici din Ipotești, tânărul îndrăgostit de limba românească și de valorile culturii tradiționale, țărănești, dar și de rafinamentele citadine europene pe care le gustase la Cernăuți, Viena sau
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
se gudurau în față, ciugulindu-i discret din fonduri și care vor clama, eroic, desigur, că "Zeus" era bun și drept, neînfricat și îndrăzneț, până să fie, nevinovat, prins în plasa acestei femei ariviste, lipsită de scrupule, care i-a întunecat judecata făcându-l să fie, pe final de mandat, de nerecunoscut și nefrecventabil. De fapt, toate aceste derapaje de la analiza obiectivă a istoriei recente au o explicație. Problemele României nu au fost create de curtezanele conducătorilor și nici numai de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
era pe sfârșite, la bordul șalupei erau tot mai puțini turiști, și nu peste mult timp vizitele zilnice vor deveni săptămânale, până se vor Întrerupe, atunci când vânturile puternice și cenușii, ce băteau iarna dinspre nord-vest, Înghesuite printre furcile apusului, vor Întuneca marea și cerul. S-a Întors la pictură, pe care se iviseră fisuri noi. Pe marea panoramă circulară erau pictate iar și iar frânturi discontinue. Erau și schițe În cărbune, linii negre și simple pe varul de pe zid. Totul alcătuia
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
aranjeze vreodată: călcate În picioare, arse de incendii, atârnate și strâmbate pe perete, cu geamurile ori ramele sparte, albume de familie deschise și rupte. Fotografiile părăsite, spunea, sunt ca petele deschise la culoare pe un tablou tenebrist: nu luminează, ci Întunecă umbrele. Prima și singura dată când Faulques o văzuse plângând În război fusese În fața unui album, la Petrinja, În Croația, cu douăzeci și două de zile Înainte de șanțul de scurgere al șoselei care ducea la Borovo Naselje. Îl găsiseră pe
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
A spălat penelul, l-a pus la uscat, a ales altul mai lat și, amestecând vopselele direct pe perete, a trecut iar peste chipul lui Hector, aplicând alb și albastru peste siena, ca să Întărească racursiul din partea inferioară, după ce sfârșise de Întunecat umbra chiverei pe gât și pe ceafă. Accentua astfel aerul de duritate stoică al războinicului, tonurile lui reci În fața acelora calde, armonios gradate, ale trupului și chipului femeii, gestul resemnat, rigid aproape până la caricatura militară, al bărbatului supus regulamentelor. Păi
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ceea ce spui. Violența, orice violență, face din cel violentat un obiect, o bucată de carne de animal. Cred că ești de acord. - Sunt. Din experiență. Markovic s-a deplasat de-a lungul peretelui circular, pe care lumina din amurg Îl Întuneca În unele locuri și Îl Înroșea În altele. S-a oprit la bărbatul care lovea În cap un muribund. Trupul de pe jos, abia schițat, era doar din tușe de cenușiu și ocru. Un chip inform. - Unii spun că și cel
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
au dat de-a gustat Cu oțet l-au adăpat İ-au bătut piroane-n talpe Pentru păcatele noastre. CÎnd sufletul și l-a dat Munții s-au cutremurat Păduri mari s-au legănat Bisericile-au crăpat Soarele s-a-ntunecat Luna-n sînge s-a schimbat Îngerii-ncepură-a plînge Cu sfinte lacrimi de sînge. ăă - Rabdă Doamne răstignire Pentru-a noastră mîntuire Și de-acum pînă-n vecie Amin Doamne, slavă Ție ! >> -//,,O dascăle prea- Învățate ”, este un cîntec de
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
a; polisemia cuvântului a marca; * paronimia a se ivi a se iți; omonimia cuvântului ai; polisemia cuvântului a lăsa; * paronimia bizar binar; omonimia cuvântului au; polisemia cuvântului a (se) învârti; * paronimia investire învestire; omonimia cuvântului un; polisemia cuvântului a (se) întuneca; * paronimia a releva a revela; omonimia cuvântului unde; polisemia cuvântului a lumina; * paronimia cras caras; omonimia cuvântului cer; polisemia cuvântului a interpreta; * paronimia solitar solidar; omonimia cuvântului coș; polisemia cuvântului a juca; * paronimia aluzie iluzie; omonimia cuvântului corn; polisemia cuvântului
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
condusei, ca o altă zeitate antică, sub egida-mi ocrotitoare înlăuntrul sacrosant al întăriturilor mele!... Iar pornirile războinice și sângeroase ale muștei cu spatele lucitoare și verzii se ostoiră la hotarele umbroase ale pădurii." (Calistrat Hogaș, Singur) (e) " Când se întunecă de-a binelea, sosiră și stăpânii căsuței. Erau cei șapte pitici [...] Ei aprinseră cele șapte lumânărele și, de îndată ce se făcu lumină în căsuță, își dădura seama că cineva străin cotrobăise peste tot, fiindcă lucrurile nu se mai aflau la locul
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
o experiență extremă, supraviețuind mulți ani exclusiv în meditație solitară, rugă și speranță, el a îmbogățit literatura română cu două locuri poetice originale: podul și grădina. Oarecum similar mansardei lui Mircea Eliade, podul devine un spațiu vital impus, închis și întunecat în plină zi, în care „timpul s-a oprit”. În schimb, grădina este locul sfânt unde noaptea tăinuiește libertatea, singurătatea omului, altar de rugă și pridvor al cerului. Binecuvântând anii de recluziune, V. se simte înălțat în eternitatea clipei, trăiește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290595_a_291924]
-
care vor naște copii în mijlocul vostru. Pe aceștia îi veți privi ca pe niște băștinași între copiii lui Israel. Ei să aibă moștenirea prin sorț împreună cu voi între semințiile lui Israel»”. Numai că Elohim nu l-a ascultat pe acest întunecat iar filistenii au mai dăinuit ca structură socială independentă de ivriți pînă la mijlocul secolului l al erei noastre, chiar dacă sub dominația persană au fost spoliați crunt de către feciorașii lui Iahwiță. O hartă de la sfîrșitul secolului l î.e.n. îi arată pe
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Asiei Mici în Lydia și Caria(baștina jupînului) erau de neam pelasg. iar grecii, cînd încă nu le în-tunecase mintea fumurile măririi, îi numeau divini - dioi - pe pelasgi cum vedem în Iliada lui Homer, sau ieroi -sfinți, pînă i-au întunecat ei cu minciuni eleniste. Același autor spune la paragraful V în aceeași Istorie că regiunea Crestonia era locuită de tracii care aveau obiceiuri asemănătoare cu geții de la nordul Istrului. Adică și pentru ’mnealui Herodot, pelasgii, tracii și geții erau același
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
statului în anul 336 î.e.n. și a împins granițele puterii sale pînă în India, fondînd imperiul macedonean pe care profesioniștii minciunii din epoca modernă l-au numit ,,elenistic.” Capitala regatu- lui macedonean se numea Pela(pel: a plimba, a fi întunecat, a murdări + a: a adăpa vitele, străbun, rădăcină, braț, armă, neam), cuvînt provenit din vechea limbă a mi-leniului lV î.e.n. adică baștina păstorilor sau rădăcina neamului păstorilor. Pe același teritoriu al munților din nordul Greciei cîteva secole mai tîrziu istoria
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
, Eusebiu (7.X.1910, Udești, j. Suceava - 27.VIII.1965, București), poet, prozator și traducător. Fiu al unor țărani, Ion Camilar și Natalița (n. Motrici), C. și-a întrerupt în 1926 (din cauza sărăciei, care i-a întunecat copilăria) studiile liceale, începute la Suceava, traversând apoi o lungă perioadă și mai grea, când și-a câștigat existența cu slujbe umile. Nici când lucrează în redacția unor periodice ieșene - „Chemarea” (1935), „Iașul” (1938-1940), „Voința” (1941), „Cetatea Moldovei” (1942), nici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286051_a_287380]
-
dispoziție mai ușoare (Nolen-Hoeksema, 1998)153. 8.6. Teorii asupra depresiei 8.6.1. Teorii biologice Originile teoriilor biologice asupra depresiei le regăsim în Antichitate, Hipocrate crezând că acumularea fierei și flegmei afectează procesele care au loc la nivelul creierului "întunecând spiritul și făcându-l melancolic". De-a lungul secolelor, a existat un interes deosebit pentru a identifica sursa patologică a depresiei, astfel că propunerile din epoca modernă timpurie au accentuat un model de deficiență a depresiei, în care o cantitate
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
trăiește „exilul nostalgic” („O albă lebădă sub lună și-n urmă, iată, Lohengrin. Sunt mort deși mă simt în viață. Trăiam odată-n vechiul burg !” - Anamnisis). Nici vetustețea acestor fresce „desprinse din stemă parcă”, nici chingile formei fixe (sonetul) nu întunecă înfiorarea, uneori muzicalizată simbolist, în fața timpului („În umbră-Umbră - el stă viu” - Pendula veche de stejar), temă ce-i domină versurile. Încă amintindu-i pe Heredia și pe Al. Macedonski în hieratismul de blazon al versurilor, poetul este totuși interesant prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288590_a_289919]
-
Ecleziastului, motivul perisabilității lumii - străvechiul topos „ubi sunt” al liricii antice și medievale - se regăsește în psalmii lui D., ca și la contemporanul său Miron Costin, autorul poemului Viiața lumii. Rezonanțe de bocet interferează acum lamentația psalmistului, sentimentul trecerii nu întunecă, ci atrage doar o melancolie senină. În imaginea petrecerii pe pământ a omului, aidoma unui ciclu vegetal („Ca otava ce să trece / De soare și de vânt rece, / De demineață-i cu floare, / Sara-i veștedă de soare. A doua zî
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
ce se dorea tămăduitor într-un coșmar violent și imprevizibil. Sukkwan Island e o poveste aproape insuportabilă, antrenîndu-ne vertiginos în adîncurile tulburi ale sufletului omenesc. Angoasa veninoasă ce se dezvoltă într-un adevărat infern mental are ceva pe cît de întunecat pe atît de seducător. Natura miraculoasă îl încîntă, la început, pe micul Roy, care cedează însă repede în fața acumulării de inconveniente și disconfort, pentru care tatăl său pare la fel de puțin pregătit ca el. Figura lui Jim e centrală, de altfel
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
dureroase ale experiențelor mele trecute, sau de cele agreabile... Toate aceste elemente foarte personale se strecoară de la sine în povestirile pe care le scriu. Dar pentru că au rămas atîta vreme cufundate în obscuritate, aceste elemente, în ciuda caracterului lor luminos, se întunecă pînă la a deveni, uneori, viziuni de coșmar. Culmea e că nu sunt un pesimist. Mai degrabă contrariul. Ceea ce doresc să arăt în povestirile mele e faptul că, pentru a spera, trebuie să traversezi un lung coșmar. Pentru a căuta
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
progres care îi amețește pe toți membrii săi. Ca urmare, statistica trebuie să se constate că locuitorii din Lancaster, fugind din această patrie a mașinilor, merg să caute de muncă în Irlanda, unde acestea sunt necunoscute, iar istoria, că barbaria întunecă epocile de civilizație și că civilizația strălucește în vremuri de ignoranță și barbarie. Evident, există în această grămadă de contradicții ceva care șochează și ne avertizează că problema ascunde un element de soluție care nu a fost degajat suficient. Iată
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
spun unii socialiști, că aceste acte sunt profitabile autorului lor, ele nu trebuie decretate; oamenii nu au nevoie de o lege pentru a fi determinați să facă un profit. În altă ordine de idei, acest punct de vedere înghite și întunecă mult ideea de fraternitate. Să-i lăsăm sacrificiului caracterul neștirbit, care este conținut în aceste cuvinte: Sacrificiu voluntar determinat de Sentimentul fraternal. Dacă faceți din fraternitate o prescripție legală, ale cărei acte ar fi prevăzute și făcute obligatorii de Codul
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
tropotul, fâșâitul, sforăitul, hohotul, bubuirea, într-o febră nebună, cu o orchestrație de tipul Berlioz, aproape genială: Mihnea încalecă, calul său tropotă, Fuge ca vântul. Sună pădurile, fâșie frunzele, Geme pământul; Fug legioanele, zbor cu cavalele, Luna dispare; Cerul se-ntunecă, munții se cleatină; Mihnea tresare. Fulgerul scânteie, tunetul bubuie; Calul său cade; Demonii râseră; o, ce de hohote! Mihnea jos sare. Însă el repede iară încalecă, Fuge mai tare; Fuge ca crivățul; sabia-i sfârâie În apărare. Aripi fantastice simte
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
moarte, În care te-adînciră barbarii de tirani! Acum ori niciodată croiește-ți altă soarte, La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani! Și în alt Resunet, poetul își verificase printr-un grozav blestem vocația lui profetică, de izvor biblic: Întunecă-te, soare, ș-aurita ta lumină Păstreaz-o pentru fiii din timpii viitori, Acoperă-ți, o, lună, a ta rază senină, Să nu o vadă munții ș-a lor locuitori! Puțina moștenită rămîie-le povață, L-a iadului prăpăstii pogoare-se de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
vălurele pe prundișul lunecos, Cum adoarme la bulboane, săpând malul năsipos. Când o salcie pletoasă lin pe baltă se coboară, Când o mreană saltă-n aer dup-o viespe sprinteioară, Când sălbatecele rațe se abat din zborul lor, Bătând apa-ntunecată de un nour trecător. Și gândirea mea furată se tot duce-ncet la vale Cu cel râu care-n veci curge, făr-a se opri din cale. Lunca-n juru-mi clocotește! o șopârlă de smarald Cată țintă, lung la mine, părăsind
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
învălișul Umblă șoarecii furiș De la cărți ei mi le rod. Se trage în concavitatea odăii, reintră în cursul propriei existențe și de aci în mitul nației, încît, pierdut departe în fabula fără fund, abia simte mâinile reci ale femeii. Se-ntunecă. Apoi cade într-o mândră indiferență: Piară-mi ochii turburători din cale, Vino iar în sân, nepăsare tristă; Ca să pot muri liniștit, pe mine Mie redă-mă!... îndreptățită de conștiința formei ciclice a lumii: Căci acelorași mijloace Se supun câte
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]