KorAP: Find »[drukola/base=ședea & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...184 185 186 ...267 >

6,670 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903

și pe tot ce este deasupra lui; 21. cine jură pe Templu jură pe el și pe Cel ce locuiește în el; 22. și cine jură pe cer, jură pe scaunul de domnie al lui Dumnezeu și pe Cel ce șade pe el." 23. Vai de voi, cărturari și Farisei fățarnici! Pentru că voi dați zeciuială din izmă, din mărar și din chimen și lăsați nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila și credincioșia; pe acestea trebuia să le faceți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
s-au apropiat de El ca să-I arate clădirile Templului. 2. Dar Isus le-a zis: Vedeți voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu va rămîne aici piatră pe piatră, care să nu fie dărîmată." 3. El a șezut jos pe muntele Măslinilor. Și ucenicii Lui au venit la El la o parte, și I-au zis: "Spune-ne, cînd se vor întîmpla aceste lucruri? Și care va fi semnul venirii Tale și al sfîrșitului veacului acestuia?" 4. Drept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
are se va lua și ce are! 30. Iar pe robul acela netrebnic, aruncați-l în întunericul de afară; acolo vor fi plînsul și scrîșnirea dinților." 31. " Cînd va veni Fiul omului în slava Sa, cu toți sfinții îngeri, va ședea pe scaunul de domnie al slavei Sale. 32. Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărți pe unii de alții cum desparte păstorul oile de capre; 33. și va pune oile la dreapta, iar caprele la stînga

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-vă în cetate la cutare om, și spuneți-i: "Învățătorul zice: "Vremea Mea este aproape; voi face Paștele cu ucenicii Mei în casa ta." 19. Ucenicii au făcut cum le poruncise Isus, și au pregătit Paștele. 20. Seara, Isus a șezut la masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi. 21. Pe cînd mîncau, El a zis: "Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde." 22. Ei s-au întristat foarte mult, și au început să-I zică unul după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
a răspuns: Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine." Și toți ucenicii au spus același lucru. 36. Atunci Isus a venit cu ei într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani, și a zis ucenicilor: "Ședeți aici pînă Mă voi duce acolo să Mă rog." 37. A luat cu El pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zebedei, și a început să Se întristeze și să se mîhnească foarte tare. 38. Isus le-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
54. Dar cum se vor împlini Scripturile, care zic că așa trebuie să se întîmple?" 55. În clipa aceea, Isus a zis gloatelor: "Ați ieșit ca după un tîlhar, cu săbii și cu ciomege, ca să Mă prindeți. În toate zilele ședeam în mijlocul vostru, și învățam norodul în Templu, și n-ați pus mîna pe Mine. 56. Dar toate aceste lucruri s-au întîmplat ca să se împlinească cele scrise prin prooroci." Atunci toți ucenicii L-au părăsit și au fugit. 57. Cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
au fugit. 57. Cei ce au prins pe Isus, L-au dus la marele preot Caiafa, unde erau adunați cărturarii și bătrînii. 58. Petru L-a urmat de departe, pînă la curtea marelui preot; apoi a intrat înlăuntru și a șezut jos cu aprozii, ca să vadă sfîrșitul. 59. Preoții cei mai de seamă, bătrînii și tot Soborul căutau vreo mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să-L poată omorî. 60. Dar n-au găsit niciuna, măcar că s-au înfățișat mulți martori mincinoși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
și I-a zis: "Te jur, pe Dumnezeul cel viu, să ne spui dacă ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu." 64. "Da", i-a răspuns Isus, "sunt! Ba mai mult, vă spun că de acum încolo veți vedea pe Fiul omului șezînd la dreapta puterii lui Dumnezeu, și venind pe norii cerului." 65. Atunci marele preot și-a rupt hainele, și a zis: "A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iată că acum ați auzit hula Lui. 66. Ce credeți?" Ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
Ce credeți?" Ei au răspuns: Este vinovat să fie pedepsit cu moartea." 67. Atunci L-au scuipat în față, L-au bătut cu pumnii, și L-au pălmuit, 68. zicînd: "Hristoase, proorocește-ne cine Te-a lovit?" 69. Petru însă ședea afară în curte. O slujnică a venit la el, și i-a zis: "Și tu erai cu Isus Galileanul!" 70. Dar el s-a lepădat înaintea tuturor, și i-a zis: "Nu știu ce vrei să zici." 71. Cînd a ieșit în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
L-au răstignit, I-au împărțit hainele între ei, trăgînd la sorți, pentru ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul, care zice: "Și-au împărțit hainele Mele între ei, și pentru cămașa Mea au tras la sorți." 36. Apoi au șezut jos, și-L păzeau. 37. Și I-au scris deasupra capului vina: "Acesta este Isus, Împăratul Iudeilor." 38. Împreună cu El, au fost răstigniți doi tîlhari: unul la dreapta și celălalt la stînga Lui. 39. Trecătorii își băteau joc de El

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
in, 60. și l-a pus într-un mormînt nou al lui însuși, pe care-l săpase în stîncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la ușa mormîntului și a plecat. 61. Maria Magdalina și cealaltă Marie erau acolo, și ședeau în fața mormîntului. 62. A doua zi care vine după ziua Pregătirii, preoții cei mai de seamă și Fariseii s-au dus împreună la Pilat, 63. și i-au zis: "Doamne, ne-am adus aminte că înșelătorul acela, pe cînd era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
cealaltă Marie au venit să vadă mormîntul. 2. Și iată că s-a făcut un mare cutremur de pămînt; căci un înger al Domnului s-a coborît din cer, a venit și a prăvălit piatra de la ușa mormîntului, și a șezut pe ea. 3. Înfățișarea lui era ca fulgerul, și îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. 4. Străjerii au tremurat de frica lui, și au rămas ca niște morți. 5. Dar îngerul a luat cuvîntul, și a zis femeilor: Nu vă temeți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941

pe d-ta la înmormîntare... Până în Parva, Apostol a plâns în neștire... Înmormântarea a fost impozantă. Mii de oameni au petrecut coșciugul la groapă, și multe cuvântări jalnice. Pe urmă, câteva zile, Apostol a stat acasă. Nu mai plângea, dar ședea ceasuri întregi încremenit în fața unei fotografii care reprezenta pe tatăl său într-o poză dârză, amenințătoare. (Era făcută la Cluj, pe când se întorcea din temniță.) înainte îi fusese frică de fotografia aceasta. Acuma îl rodeau remușcări. Simțea împrejur întrebări fâlfâind

Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
continue discuția, Apostol făcu o vizită avocatului. Nu-l găsi acasă, dar îl primi domnișoara Marta. Stătu o jumătate de oră, vorbind cu domnișoara numai despre nimicuri și crezând mereu ca va sosi Domșa. A doua zi reveni și iar șezu o jumătate de oră cu Marta. Apoi o săptămână întreagă, în fiecare zi, mereu la aceeași oră și din ce în ce mai bucuros că nu era acasă avocatul. Și, peste altă săptămână, spuse radios doamnei Bologa: ― Mamă, știi că am să mă logodesc

Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
lămpii cu abajur de tinichea roasă. Obloanele celor două ferestre erau închise, iar găurile din obloane, astupate cu șervete. De altfel, ferestrele n-aveau perdele și pe pereți se vedeau numai câteva cadavre de ploșnițe sătule. În capul mesei din stânga ședea căpitanul Klapka. Fără cască, tuns la piele, fața lui rotundă răspândea bunătate și blândețe, deși în ochi îi tremura o spaimă pe care încerca s-o ascundă sub un surâs prefăcut și rece. Când păși Bologa în odaie, zgomotul de

Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
vorbelor sale o culoare mai dulce, fiindcă observase supărarea lui Bologa. ― Ei și? urmă Apostol mereu dârz. În orice caz n-am să dau socoteală decât conștiinței mele, care l-a găsit vinovat! ― Conștiință! oftă deodată tânguitor căpitanul Cerven-ko, care ședea la stânga lui Klapka. Cine mai are azi conștiință? Glasul acesta se înfipse ca un ac în urechea locotenentului Bologa. Vru să răspundă și nu-i veni nimic în minte. Se uita la el, și inima i se îmblînzi. Cervenko era

Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
întuneric. Numai geamurile rămaseră cenușii, ca niște ochi bolnavi, stinși. Varga umbla de ici-colo, nervos, cu mâinile la spate, dar pașii lui nu făceau atâta zgomot cât tictacul arămiu al unui deșteptător de pe mescioara de noapte. Într-un târziu, Apostol, șezând pe pat, cu ochii la rămurelele degerate de afară, care desenau arabescuri negre pe geamurile tulburi, începu să fredoneze un cântec vesel. ― Bologa! Ce dracu, de cântece îți arde? se opri Varga cu imputare. Ori te bucuri că ni s-

Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-sa dorește... Întâlni ochii lui Varga întrebători, dar strânse din urechi, cu fața mâhnită de regretare că "așa-i ordinul"... Generalul Karg era vesel și mulțumit. În sfârșit obținuse, cu chiu cu vai, să fie propus pentru ordinul "Maria Theresia". Ședea lângă fereastră, cu picioarele-i scurte întinse comod, cu fața-i negricioasă întoarsă spre Apostol Bologa, care intrase și salutase printr-o înclinare militărească. ― Ei, te-ai făcut sănătos? întrebă generalul, întinzîndu-i alene mâna cu multe inele și măsurîndu-i cu

Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
un surâs nehotără. Avea fața galbenă, suptă, cu buzele fără culoare; numai ochii ardeau, mistuin-du-se într-un foc lăuntric. Generalul îl măsură iar din cap până în picioare și apoi îi oferi un loc lângă dânsul. Pe bancheta cealaltă, în fața excelenței, ședeau un colonel cu figura colțuroasă, pe care Apostol nu-l cunoștea, și un maior slab, cu ochii scânteietori de inteligență. Aghiotantul, auzind iar gălăgie pe coridor, se strecură afară, să atragă din nou atenția domnilor că excelența-sa poate să

Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
multe sub ochii căprui, în care juca deșteptăciune și șiretenie, și niște mustăți puțin cărunte, dar groase și cu vârfurile ascuțite, cum le poartă țăranii unguri. Înfățișarea gazdei potoli scurt mânia locotenentului. Îi răspunse liniștit și chiar îl pofti să șază. Groparul se uită să vază dacă toate sunt în bună ordine și dădu peste Ilona, care se apucase să scormonească în foc cu mare râvnă. ― Ilona, aide, șterge-o! zise poruncitor, încruntînd sprâncenele. Ce mai cauți aici? Altă treabă n-

Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
ofițer?... Prin oraș nu se aude nimic?... Aseară am fost puțin prin Făget, pe la cumnatu-meu, și am prins o vorbă cum că rusul s-ar fi dat bătut și că vrea să se împace... La cumnatul, chiar în casa lui, șade generalul cel mare în gazdă, și alături e cancelaria diviziei... poate d-ta nu știi, că ești nou... Uite așa umblă vestea pe acolo, printre ofițeri, despre muscali! Ce-o fi, ce n-o fi, Dumnezeu știe, și bine-ar

Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
are niște treburi oficiale de rezolvat azi, și apoi ieși în ogradă în soarele tânăr și primăvăratic. Lumina și căldura îl îndemnau să se uite împrejur, fără să vrea, parc-ar căuta pe cineva. În ușa grajdului, pe pragul înalt, ședea Ilona, cu coatele pe genunchi și cu obrajii în palme. Când îi întîlni privirea, Apostol înțelese de ce s-a uitat împrejur și simți că tot sângele i s-a urcat în obraji. Zâmbi iar, fără să vrea, spre Ilona, zicîndu-și

Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
lui, unde-i acuma o sofa cu căptușeala roasă la colțuri, și aici zicea cu glas tare rugăciuni fierbinți, dimineața și seara, în genunchi, cu ochii la icoana cea veche din perete, deasupra patului, privind lacom pe bunul Dumnezeu, care șade pe nouri albi, pe tron de aur... Toate au rămas cum au fost odinioară, numai măicuța a cărunțit puțin și a dobândit cine știe câte zbârcituri fine în colțurile ochilor plini și azi de focul credinței, pe când el, Apostol, parcă-i un

Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
și se cutremură, parcă s-ar fi trezit cu un pumnal în mână, gata să lovească. Se rușină și se uită la locotenentul de honvezi, întrebător. Apoi se uită la Marta și surâse, speriat puțin el însuși de spaima ei. ― Șezi, M... m... Uite fotoliul! bolborosi dânsul, necutezând a-i zice pe nume și trăgând jilțul mai aproape de ea. Atunci interveni ofițerul cu întrebări grăbite despre lupta în care a fost rănit Apostol, despre noutățile frontului, despre perspectivele păcii... Și Bologa

Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
aproape de ea. Atunci interveni ofițerul cu întrebări grăbite despre lupta în care a fost rănit Apostol, despre noutățile frontului, despre perspectivele păcii... Și Bologa, dobîndindu-și stăpânirea de sine, îi răspunse prompt, cu amănunte tehnice, chiar cu oarecare emfază, care-i ședea rău. Marta, așezîndu-se în fotoliu, se liniști curând și se amestecă în convorbirea lor, mai cu glume, mai cu suspine fără rost... Nici nu mai tăcură deloc, de frică să nu se reîntoarcă atmosfera de gheață de adineaori. Iar în

Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]