13,876 matches
-
apoi că dorea să fac tot ce-mi stă În putință pentru a-i reda omului sănătatea. M-am Îndreptat Într-acolo și l-am găsit pe brahman Într-o mică grădină amplasată dinaintea porților orașului (Tunksalli Derwazeh). Ceilalți jerahi abandonaseră bolnavul, considerând că omul era deja pierdut. Pe abdomenul său i-am văzut intestinele ieșite În exterior - deși nu erau vătămate, căpătaseră o culoare albăstruie, căci fuseseră expuse la căldura verii timp de șase ore. Pacientul, un om slab În
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
comanda lui Teja Singh. Cunoscând poziția englezilor, a făcut tot ce i-a stat În putință pentru a stăpâni ardoarea trupelor sale, Înfricoșându-le; deși era singurul care știa situația critică a englezilor, el a fost totuși primul care a abandonat lupta. Armata i-a urmat exemplul, retrăgându-se. Aceasta a fost faimoasa bătălie În timpul căreia confuzia din rândul trupelor britanice a atins un grad atât de ridicat, Încât se Împușcară unii pe alții. Cu această ocazie, un preot catolic, singurul
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Sar¿p Memorial Volume, Vishveshvaranand Vedic Research Institute, Hoshiarpur, 1954, pp.208-215. 283. Observație corectă. Cannabis indica și Cannabis sativa Linn., folosite Încă din Evul Mediu În medicina ³yurvedică, au o morfologie care „nu justifică Însă diferența de nomenclatură botanică, abandonată de către unii În favoarea celui de-al doilea nume științific. Diferența aparentă de varietate vine mai degrabă de la biologia și proprietățile acestei plante, producția sa - fibră sau rășină - variind după climat, temperat sau tropical și subtropical”, cf. Arion Roșu, „Yoga et
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
pe coviltir...” (Drapel la indigo). Imaginea trupului (dinăuntru, cel cu organe bolnave, ori trupul dinafară, spiritual) revine obsedant, deghizând boala și spaima de moarte în mici „spectacole”, liniștite sau terifiante, realiste sau onirice: „Respirația cicatrizată/ printre sceptre și oase colorate,/ abandonează pieptul despuiat/ asemeni unui ciocan uitat în ploaie - / râul negru ni se refugiază în obraji/ și sub stern - / dintr-un clopot uriaș,/ fără limbă,/ cad pisici roșietice - / prin mine trece tata fluierând/ o melodie veselă...” (Cortina); „De la o vreme picadorii
SAPLACAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289476_a_290805]
-
Bistrița și pe Trotuș, Oameni, ape și munți), Al. Gheorghiu, Traian Filip, Traian Coșovei, Ion Gheorghe ș.a. Cel mai însemnat loc în secțiunea literară a ziarului îl deține însă critica, definită de câteva intenții programatice urmărite statornic. Astfel, fără a abandona publicistica de pură propagandă, S. și-a propus totuși - după depășirea primei faze dogmatice, centrată pe denigrarea violentă a culturii „burghezo-moșierești” și ilustrată în anii ’50 de Nicolae Moraru, Traian Șelmaru, Nestor Ignat, Sergiu Fărcășan ș.a., multe „edicte” nefiind semnate
SCANTEIA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289534_a_290863]
-
Sava, funcționar comercial, devenit intendent al acestei școli. Urmează cursurile Liceului Internat, absolvind în 1920. Student la Facultatea de Drept a Universității ieșene, după obținerea licenței, în 1925, intră în barou. Cu un an înainte avusese prima expoziție de caricaturi. Abandonează avocatura și, cu un condei ascuțit și uneori afurisit, începe să scrie comentarii în care fulgeră ochiul lui de plastician. Publică, totodată, desene în „Universul literar”. În 1929 se întoarce la Iași, unde va da curs noii sale pasiuni, aceea
SAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
aflate în curs de apariție (autori: Nichita Stănescu, Ion Gheorghe, Traian T. Coșovei ș.a.). Ultima pagină găzduiește, timp de câteva luni, o rubrică miscelanee de știri, note și relatări, realizată de Mariana Brăescu. La un moment dat, Emil Brumaru își abandonează rubrica, alta, „Cenaclu prin corespondență”, susținută de Alex. Ștefănescu, luându-i locul. Publicația - de fapt, ziarul „Scânteia tineretului” - patronează și un cenaclu literar, Confluențe, ale cărui lucrări sunt consemnate în paginile sale. Bunăoară, la ședința din 26 noiembrie 1981 invitați
SCANTEIA TINERETULUI. SUPLIMENT LITERAR-ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289530_a_290859]
-
spațiul tipografic „blocat” de materiale convențional-obediente față de directivele puterii totalitare. În paginile și rubricile rămase disponibile pentru tratarea aspectelor literar-artistice, legătura cu actualitatea literară și atenția față de valorile emergente nu sunt cu totul ignorate. Se succedă diferite rubrici, unele fiind abandonate sau înlocuite. Prezent în secțiunea „Lecturi complementare”, Constantin Sorescu asigură, cronica literară, rubrica intitulată oficial astfel fiind abandonată de Ion Cristoiu, plecat din redacție, și reluată din noiembrie 1987 sub semnătura lui Al. Piru. Alte cronici apar la „Viața literaturii
SCANTEIA TINERETULUI. SUPLIMENT LITERAR-ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289530_a_290859]
-
aspectelor literar-artistice, legătura cu actualitatea literară și atenția față de valorile emergente nu sunt cu totul ignorate. Se succedă diferite rubrici, unele fiind abandonate sau înlocuite. Prezent în secțiunea „Lecturi complementare”, Constantin Sorescu asigură, cronica literară, rubrica intitulată oficial astfel fiind abandonată de Ion Cristoiu, plecat din redacție, și reluată din noiembrie 1987 sub semnătura lui Al. Piru. Alte cronici apar la „Viața literaturii”, sub semnături diferite, unele constante pentru perioade mai îndelungate, altele întâlnite sporadic sau ocazional (Gh. Bulgăr, Florentin Popescu
SCANTEIA TINERETULUI. SUPLIMENT LITERAR-ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289530_a_290859]
-
ia mâna de pe umărul lui și îl trimite, singur și neajutorat, în lume. La București are profesor, între alții, pe Vladimir Streinu. Nu îl place, nu se știe prea bine de ce. Începe să scrie un roman pe care îl va abandona. Citește Balzac și Stendhal, Biblia, Mizerabilii, Dialogurile lui Platon. Mai înainte citise Descartes. Lecturile vor fi vaste, preferințele merg spre domeniul filosofiei și, de bună seamă, al prozei. Citește din „marii ruși” (Tolstoi și Dostoievski), iar mai târziu, în tinerețe
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
multă vreme la un comportament sau la un punct de vedere, să sfredelească adânc. Era eminamente serios.” Începe să scrie pe la sfârșitul anului 1948 un roman despre lumea țărănească. Sunt temele și personajele din Moromeții. Nu e mulțumit și îl abandonează. Trece printr-un moment de criză. Este bolnav, nu poate să scrie și, când poate, nu îi place ce scrie. Publică nuvela Ana Roșculeț (1949), proză cu temă proletară, în spiritul realismului socialist, metodă recomandată de ideologii epocii. P. răspunde
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
în cultură - sindrom al aceleiași maladii a dependenței intelectualilor de politic și de mirajul puterii. E semnalată analogia între ostilitățile din viața literară a anilor ‘44-’49 și ‘89-2000, văzute ca „ravagiu” al ispitei carierelor politice, pentru care s-au abandonat activități teoretice și artistice marcante și s-au declanșat campanii acerbe de invalidare morală a competitorilor. Expunerea urmează cronologic temele-vedetă ale fiecărui an, punctată de concluzii și recapitulări, iar un aparat abundent de note bibliografice recuperează în extrase o materie
SELEJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289609_a_290938]
-
a trăi comod, ca funcționar instalat într-un post bun și de a avea o soție pe care o adoră, și a lui Iosif Moga, prietenul său mai tânăr, cu veleități de scriitor. Atrasă de acesta din urmă, Lucia își abandonează soțul, dar după un timp infidela moare, iar seducătorul ei se însoară cu o Elena, care îi dăruiește un băiat. Suportul literarității e realismul minuțios, veracitatea scenelor de existență obișnuită, cotidiană. Cel de-al treilea roman, Muntele de pietate (1983
SERBANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289637_a_290966]
-
1928. Prieten cu Ilarie Voronca (acesta era căsătorit cu sora lui S., Colomba), congener al grupului alcătuit din Ștefan Roll, Șasa Până și Geo Bogza, nutrind o mare admirație pentru Victor Brauner și Tristan Tzara, renunță treptat la formulă tradiționalist-simbolistă, abandonând un intreg volum de poeme în proza, Laude, si e tot mai prezent în revistele de avangardă. Susține apariția, în octombrie 1924, a revistei „75 HP”. Student la Pavia, este corespondent al revistei ,,Integral”, în care îi apar De vorbă
SERNET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289644_a_290973]
-
al lui Iani Șincan, contabil. Absolvent al Liceului „Mircea cel Bătrân”, pleacă din orașul natal, înscriindu-se, mai întâi, la Școala de Literatură „M. Eminescu” (1950-1951), apoi la Facultatea de Filologie a Universității din București. Entuziasmat de activitatea de reporter, abandonează în 1953 studiile și se angajează la Radiodifuziunea Română. Din 1962 redevine student, reușind să își finalizeze pregătirea universitară, cu teza intitulată Reportajul literar (conducător științific: Șerban Cioculescu). Între 1965 și 1968 îndeplinește funcția de redactor-șef al secției culturale
SINCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289695_a_291024]
-
China, cartea Pecetea dragonului (1980) nu este o culegere de reportaje, ci jurnalul unui intelectual avid de noutățile oferite de alt spațiu geografic și spiritual decât cel familiar lui. De altfel, după această dată, cu excepția romanului Prizonierul deșertului (1985), S. abandonează proza, dedicându-se unui domeniu de pionierat: niponologia. A alcătuit lucrări utile pentru învățarea limbii japoneze (dicționare și ghiduri de conversație pereche, 1980, 1981). Plecând de la un hobby intelectual, ajunge să elaboreze cărți de structură complexă, cum sunt Civilizația japoneză
SIMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289691_a_291020]
-
moment de cumpănă din viața unei tinere femei. Din punct de vedere arhitectonic, romanul este mai puțin izbutit decât prozele scurte, din cauza verbozității și a unor largi acolade-lest, chiar dacă și acum atenția acordată detaliilor, stilul alert dau impresia de naturalețe. Abandonând ficțiunea, S. dă în Dosarul „Marin Preda”, subintitulat „viața și moartea unui scriitor în procese-verbale, declarații, arhive ale Securității, mărturii și fotodocumente”, o carte de mare valoare documentară. Coroborând datele accesibile până în momentul redactării, Dosarul... se remarcă și prin abilitatea
SIPOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289703_a_291032]
-
la École des Hautes Études, a cărui lecție de deschidere se numea L’ État actuel des études de folklore. Dar, după o vreme, considerând sterile și fără perspectivă științifică studiile de folclor, desigur și din lipsa informației directe, Ș. le abandonează, orientându-se către cercetări de lingvistică franceză. Elaborează, de-a lungul anilor, studii despre argoul francez - L’Argot ancien (1455-1850) (1907), Les Sources de l’argot ancien (I-II, 1912), L’Argot des tranchées (1915), Le Langage parisien au XIX-e
SAINEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289434_a_290763]
-
și râvna lui. Sfârșit de veac în București este un roman solid, de un realism minuțios, cu o galerie de personaje memorabilă. Șerban Cioculescu îl pune în rând cu romanele lui Liviu Rebreanu, socotindu-l „monumental”. Cu Ion Sântu S. abandonează - datorită împrejurărilor istorice în care și-a elaborat cartea - proiectul inițial, dezvoltând narațiunea în sensul unui bildungsroman, în bună măsură independent de Sfârșit de veac în București. Intenția de cronică a lumii și epocii se păstrează, dar ea prinde de
SADOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
Nichipercea”. Gazeta din 1871 este însă editată și redactată de G. Dem. Teodorescu (Ghedem), care nu mai colabora la periodicele umoristice scoase de N.T. Orășanu. S. polemizează cu celelalte foi satirice ale vremii. Lui Orășanu i se reproșează că a abandonat apărarea intereselor țării de când a obținut funcții oficiale. Ghedem critică și monarhia; poezia și-ar fi pierdut aura romantică, iar poeții, în loc să trezească sentimentele patriotice ale poporului, se îngrămădesc pe scările palatului domnesc pentru a obține privilegii. Satira lui Ghedem
SARSAILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289504_a_290833]
-
are nevoie de ocrotire pentru a putea găsi chiar în această situație un sens al vieții, o speranță dincolo de moartea fizică. Ea are nevoie ca să simtă că este iubită și că i se oferă în continuare sprijin, că nu este abandonată. Apelul bolnavului la eutanasie este determinat de următorii factori: suferințe fizice majore; dureri insuportabile; depresii grave, melancoliforme; stări de angoasă; dorințe marcate de suicid; sentimentul de izolare; incomunicabilitatea; abandonarea și lipsa de securitate a persoanei; pierderea sentimentului vieții ca necesitate
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
noi, care urmează să fie deprinse și să le înlocuiască pe cele vechi. Este un efort de învățare, dar mai ales de adaptare la ceva nou și necunoscut. În plus, vechea experiență profesională este sau, mai exact, trebuie să fie abandonată ca inutilă, fapt care produce o stare de autodepreciere, care adesea poate duce la depresii nevrotice. Reprofesionalizarea nu este numai un efort de învățare. Ea reprezintă o adaptare la un nou statut și un nou rol socio-profesional. Adaptarea la un
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
luptă corp la corp propriu-zisă, când combatanții urmăresc să se doboare unul pe altul; d) momentul declanșării mâniei, al violenței dezlănțuite, manifestată prin lovituri orbești, necontrolate; e) ultima etapă cea în care durerea îl forțează pe unul dintre combatanți să abandoneze lupta. Particularitatea conduitelor de tip antisocial este agresivitatea dezlănțuită sub forma violenței, fie că este vorba de autoagresivitate, fie de heteroagresivitate. Orice act de agresivitate este un „scenariu” în care sunt implicați trei termeni, de regulă trei persoane, fiecare având
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
medicală, de învățământ și educație, de reeducare, de constrângere punitivă etc.) operează o „separare” a individului de lume. Instituționalizarea presupune obligativitatea desfășurării existenței într-un alt mediu, diferit de cel familial sau social: căminele de bătrâni sau pentru persoane handicapate abandonate de familiile lor sau cei lipsiți de familii personale, căminele-spital de bolnavi cronici cu tulburări somatice sau psihice, centrele de plasament pentru minori, centrele de reeducare pentru delincvenții minori, unitățile militare, internatele de elevi, penitenciarele etc. Dincolo de aspectele lor funcționale
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
iar personalul de îngrijire încarnează „arhetipul patern”, ambele cu caracter ocrotitor-securizant. Individul va avea un comportament servil, adaptat perfect la condițiile impuse de instituționalizare, pe care le consideră firești și necesare și din acest motiv va refuza ca să le mai abandoneze, considerând lumea un „spațiu al nesiguranței și al pericolului”. Această categorie de persoane instituționalizate se va identifica cu instituția respectivă. Comportamentul în cauză are un caracter protestatar și este expresia refuzului claustrării instituționale. Această categorie de indivizi, cu un Eu
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]