5,899 matches
-
pună gălușca. Logofete! Firmanul Înaltei Porți! Cetește! Tăutu desfășoară pergamentul cu peceți: Marele Vizir tună și fulgeră: "Pe dată să fie înturnate comorile hrăpite și tinerii din Caffa cetluiți la Moldova! Că de nu, mânia Sublimului Padișah crunt se va abate asupra țării, că..." "Comori?" îl întrerupe Ștefan. Care comori?! Niște pietricele acolo, niște scule aurite, vai de ele?... Prea se fac stăpâni peste oameni! Peana și calamara! poruncește el dârz. Tăutu, cu pana de gâscă muiată în calamara de la brâu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de Negrilă?! Când îl cauți, nu-l găsești! Ni s-a uscat gâtlejul de arșiță! Să ne aducă niscai împărtășanie! Pe aista să-l trimiți după moarte! Negrilă!! 8 Cetățile Mării și Neînvinsul În drum spre cătarea cetăților, Ștefan se abate la mănăstirea Putna, ca să se închine, ca să-i fie binecuvântată lucrarea de cercetare și fortificare a cetăților Moldovei, care aveau de înfruntat o grea încercare. În arhondaricul mănăstirii, la rând cu toți călugării, înalții oaspeți înfulecau cu poftă din vestita
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-n amiaza mare tremurau în spatele obloanelor trase. Nu mai era lege, nu mai era Dumnezeu!... Colac peste pupăză, foametea, ciuma, lingoarea, frigurile negre bântuiau într-o veselie, că nu mai pridideau popii cu slujbele de îngropăciune. Un blăstăm cumplit se abătuse asupra Moldovei! Nădușeau sfinții monahi prin mănăstiri cu slujbele, tămâierile, aghezmuielile, doar-doar s-o îndura Cerul de vreun ajutor, de ceva, că de altunde nici o nădejde... Blăstămu' a bântuit sălbatic un pătrar de veac și mai bine. Țara risipită se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și eu, "borșul"? De-ar fi după pohte, zâmbește el, aș prefera Cotnarul... Nu-i prea veselă domnia Moldovei, nu?! Tace. O lumânare sfârâie, fumegă înecată în propria ceară. Ștefan o stinge strivindu-i mucul între două degete. Apoi reia, abătut: ...Nu mi-a făcut plăcere să-mi reamintesc toate aiestea. Ți-am povestit însă ca să știi, ca să te păzești... Și tu ești "un pui de năpârcă". "Blăstămul Mușatin" e încă viu. Stafiile mai bântuie încă. În ultima vreme, au început
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
m-am împotmolit - transportam beton cu roaba -, un „coleg”, un țăran tânăr, înalt și voinic a venit lângă mine și, fără o vorbă, simplu, m-a ajutat să-mi repun vehicolul pe drumul cel bun (de scânduri) de pe care mă abătusem. Apoi m-am obișnuit, a început chiar să-mi placă, simțindu-mă mândru de rezistența fizică dobândită. În toamnă, pe baza unui certificat de bună purtare obținut nu fără dificultate din partea organizației de bază a ICSIM-ului, de care ținea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
servietă ce putea fi pierdută, smulsă, furată în fel și chip; dar îndeplinind totodată, am motive să bănuiesc, la sugestia discretă a mamei, și rolul de paznic, de escortă, pentru a preveni orice eventuală încercare a bărbatului de a se abate la o țuică (lucru cu deosebire primejdios când ai asupra ta o geantă „burdușită” cu bani). În orice caz, nu s-a dezlipit de lângă tata până nu l-a adus în fața ușii (locuiam încă pe Florilor). La întoarcere, ajunși foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în București, am luat-o la dreapta, am recunoscut locurile: dacă am fi luat-o în sens opus, la stânga, în cinci minute am fi ajuns la Glina, la cimitir. Aș fi putut să-l rog pe dl. G. să ne abatem puțin din drum; mai mult ca sigur, nu m-ar fi refuzat. Deoarece însă nu-mi place să abuzez de bunăvoința altora și deoarece, mai ales, nu-mi place să merg însoțit de străini la mormânt, n-am zis nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ecran, Dacia roșie aluneca prudent, fără grabă, toropită parcă de aerul încălzit de razele neobișnuit de fierbinți, pentru acel anotimp, ale soarelui. Vă prinsesem în obiectiv și vă priveam cu lăcomie și deodată am început să sper că vă veți abate pe la Glina, la mine în cimitir. Era destul să-l rugați pe domnul Golumbeanu, nu v-ar fi refuzat. V-ați rușinat însă, v-ați jenat, ca de obicei, și n-ați spus nimic, încât atunci când ați ajuns în locul unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Simbol despre cum a vrut Domnul să adune pe evrei, dar ei n-au vrut. „Ierusalime... de câte ori nu am vrut ca să adun copiii tăi, precum găină își adună puișorii sub aripi, dar voi nu ați voit!” Multe urgii s-au abătut asupra Ierusalimului! Au fost războaie multe cu perșii, turcii, românii și egiptenii. Chiar au fost luați în robie în Egipt. Patruzeci de ani au robit în Egipt. Erau munciți fără milă, bătuți, chiar si omorâți au fost. A umplut lumea
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
porni decât de la un „punct arhimedic”, de la o afirmație primă, incontestabilă și apodictică, obținută prin reducție și luată ca bază pentru deducția tezelor următoare. Camil Petrescu respinge ceea ce se numește, peiorativ, „logismul”, ca un tic filozofic care siluește realul sau abate inteligența de la aprehendarea lui adecvată, concretă. Dau aici patru scurte citate din prima parte a Doctrinei Substanței, care arată libertatea cu care se situa Camil Petrescu față de toată tradiția filozofiei clasice : „...toată filozofia nu e decât un răspuns de 2500
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
a început să scadă numărul găinilor din coteț. Nu erau nici pene nici sânge, pentru ca să dea vina pe vulpe sau pe dihor. Din discuțiile purtate cu vecinii, a dedus că un flăcău chefliu, când se întorcea noaptea de la chefuri, se abătea pe la cotețul moșului. Într-o zi, moș Dumitru a aflat că flăcăul petrece la crâșmă și și-a propus să stea de pândă. Târziu în noapte, când toată lumea obosită de la muncile agricole dormea, tânărul a venit la cotețul moșului. Moș
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Nu știu ce se întâmplă cu mine, dar mă simt foarte des obosit, și oboseala la mine naște un fel de melancolie, tristețe (cum spunea unul dintre prietenii mei poeți, Léo Ferré: „un désespoir qui n’a pas les moyens”) care mă abate complet. Cum îi spunea Lucy lui Charlie Brown: „Tu manques de vitamines B!”. Poate! Mă bucur să mă duc la cinema diseară ,ca să văd ultimul film al lui Fellini, Amarcord. Repertoarul la Stockholm a fost sărac în mod scandalos, în
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
în luna septembrie 1940 s-a înscris în organizația legionară "Răzleți". Din declarațiile date pe 13 și 29 ianuarie 1941, Predescu George a recunoscut că a fost legionar..., în activitatea lui la servici, în societate sau familie, nu s-a abătut prin nimic de la linia legionară... Predescu George apare și într-un tabel cu funcționarii polițiști din cadrul Inspectoratului Județean Iași..." Dacă aș fi avut acces la dosarul de securitate înainte de a merge la Sfatul Popular cu numita Predescu Alexandra, fiica lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
s-a mai dat curs aprobărilor obținute de la organul de partid și Direcția Pașapoarte. Cu ce am greșit eu în perioada o3.04/78-30.09/78, de m-au trecut de la "pozitiv" la "negativ"? Am "fluierat în biserică", m-am abătut de la linia partidului, de la morala proletară? De reținut că Decizia din 30.09.1978 venea nu de la o unitate oareșicare a "Cooperativei", ci de la Capo di tutti Capi, respectiv de la DIE, Direcția de Informații Externe! Întrebărilor mele "de ce și cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Cordilierilor, este una din locațiile favorite pentru case de vacanță ale celor înstăriți din Chile. Am vizitat aici câteva vechi biserici și Muzeul arheologic, prezentând valoroase colecții de ustensile ale triburilor diaguite. De comun acord cu "minerii noștri", ne-am abătut din drum pentru a vizita locurile unde a trăit marea poetă Gabriela Mistral, laureată în 1945 a Premiului Nobel pentru literatură, născută la 7 aprilie 1889 și decedată la New York în 10 ianuarie 1957. Emoția de a fi lângă marea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
opunându-se celor mai multe acțiuni diplomatice, căutând a menține legăturile cu Franța și Anglia, dar fiecare căuta să-și apere propriile interese. Marele istoric și diplomat, botoșneanul și românul Nicolae Iorga face cunoscut românilor și întregii omeniri de primejdiile ce se abat spunând: „ Ferește-te popor al meu căci mari primejdii ți se pregătesc!” La propunerea făcută țării noastre de-a participa la împărțirea Cehoslovaciei, regele și guvernul român refuză categoric, ca până la urmă să se înfăptuiască ceea ce și-au propus Hitler
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
opunându-se celor mai multe acțiuni diplomatice, căutând a menține legăturile cu Franța și Anglia, dar fiecare căuta să-și apere propriile interese. Marele istoric și diplomat, botoșneanul și românul Nicolae Iorga face cunoscut românilor și întregii omeniri de primejdiile ce se abat spunând: „ Ferește-te popor al meu căci mari primejdii ți se pregătesc!” La propunerea făcută țării noastre de-a participa la împărțirea Cehoslovaciei, regele și guvernul român refuză categoric, ca până la urmă să se înfăptuiască ceea ce și-au propus Hitler
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
este eliberarea Transilvaniei și alipirea ei la regat. Încercând să-și convingă interlocutorul, Bismarck a Încercat să-i prezinte „avantajele” acceptării unei misiuni a României În Orient, spre Balcani și Strâmtori, iar pe de altă parte „nenorocirea ce s-ar abate asupra echilibrului european” precum și „discordia” din interior, În cazul unirii Transilvaniei cu România. Argumentația dezvăluia previziunea ce-l Înspăimânta pe „cancelarul de fier”, anume aceea că pentru a se Înfăptui această alipire ar trebui să dispară dubla monarhie. Condiția imperativă
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
înțelepciunea lui Tolstoi sau Dostoievschi nu m-au învățat că o taină leagă mai mult decât mărturisirea. Prietenia noastră, care ne-a separat, pe vremuri, de ceilalți, ne-a unit pentru totdeauna, între noi. Nici până astăzi nu ne-am abătut de la un tabu pe care ni l-am impus, în copilărie, sensibilitatea noastră elementară. * Prietenia ne-a deschis o lume în care, altfel, nu cred că am fi avut acces. Am trecut, împreună, prin micile necazuri inerente ale adolescenței ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
un discurs necruțător la adresa... Ungurilor asupritori ai Românilor ardeleni, sau redactam minuscule opuscule arheologice. Ar fi multe [22] de spus despre toate acestea și despre felul în care au trecut cei doi ani de bejenie, dar ar însemna să mă abat prea mult de la subiectul propus, așa că renunț. Încă din primăvara anului 1917, cunoscusem la „Liceul Refugiaților” de la Universitate, pe doi ardeleni, refugiați din Brașov, unde fuseseră colegi cu verii mei Bercan, așa încât ne-am împrietenit repede. Când s-a încheiat
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
cărora un șef de cabinet, de cele mai multe ori un imberb necuviincios, anunța scurt că „Domnul Ministru” sau „Domnul Secretar general” nu mai primește - deși până atunci „primise” numai pe sprânceană. Mi-am impus de aceea un program zilnic foarte sever, neabătându-mă de la el decât în chip cu totul excepțional, atât în ceea ce privește lucrările cu directorii și șefii de servicii, cât și în ceea ce privește primirea publicului. Am fixat astfel audiențele de cinci ori pe săptămână, de la 12 la 1½, însă în patru luni
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
27 Noiembrie i-au slujit drept „nobil” pretext pentru punerea în aplicare a planurilor sale. Provocând tulburările din Ianuarie 1941, prin lovitura de stat, el este vinovat de toate întâmplările rușinoase de atunci și de toate nenorocirile ce s-au abătut după aceea asupra țării, într-un regim de dictatură sprijinită numai pe baionete și pe Serviciul Secret, fără nicio apropiere de vreuna dintre categoriile sociale (ca să nu vorbim de clase), afară bine înțeles de aceea a militarilor de carieră, deveniți
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
în comparație cu infernul nenorociților trimiși în tabăra de instrucție de la Sărata - Basarabia; numai auzind povestirea celor ce se petreceau acolo ți se ridică părul pe cap! Odată cu „eliberarea” din această neomenoasă a cazărmii, cu ploaia aceea de înjurături triviale ce se abate asupra bieților oameni chemați să-și facă datoria pentru țară (înjurăturile și bătaia ținând loc, în concepția cazonă, de mâncare bună și de îmbrăcăminte cuviincioasă), credeam că se va încheia capitolul persecuțiilor fără motiv. Dar, la sfârșitul lui Ianuarie 1944
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
se-nfruntau. Și cum aș fi putut să cred că, dinainte, Din hăul fără fund de unde vin, Au fost întruchipate toate, de o minte Ce le-a gândit armonic și senin? Precum o stea din drumul ei n-o poți abate Din mersul ei etern spre infinit, Așa să fie și cu noi? Oricât ne-am zbate Să nu putem ieși din ce ne sortit? De ce atuncea mai vibrează-n noi iubirea, De ce atât clocotitir avânt, Dacă durerea noastră, ca și
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
un personaj complet nepăsător față de viața cotidiană a comunității, dar mare amator de spaime colective. Ținea slujbe mai des, stătea în genunchi în fața altarului, se prosterna cu un glas disperat, spunând: „Doamne, iartă poporul român, cel mai păcătos popor, și abate năpasta de deasupra lui!”. În timpul eclipsei nu am reușit să scot din casă decât 5 persoane. Toate celelalte erau în genunchi la icoane, plângând sfâșietor spre iertarea păcatelor. Toată vara buruienile crescuseră în curtea școlii mai înalte decît copiii. Geamurile
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]