6,323 matches
-
personnage caragialien, La désarticulation du langage, De l'absurde au comique, En absence du comique ), qui confirme son statut de précurseur par rapport à Urmuz, avec Eugen Ionescu et d'autres écrivains roumains tentés par les formules littéraires de l'absurde, comme Tudor Arghezi, Teodor Mazilu et Marin Sorescu. Réduisant progressivement le champ d'investigation, nous avons complété les affiliations régressives au caragialisme des premiers chapitres, avec celles qui démontrent la qualité de précurseur de Caragiale, d'un côté concernant la
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Teodor Mazilu et Marin Sorescu. Réduisant progressivement le champ d'investigation, nous avons complété les affiliations régressives au caragialisme des premiers chapitres, avec celles qui démontrent la qualité de précurseur de Caragiale, d'un côté concernant la littérature de l'absurde, de l'autre côté concernant le " postmodernisme roumain " . Par conséquent, des étapes intermédiaires, comme la prose urmuzienne et celle des représentants de " L'Ecole de Târgoviște " ont été analysé plus largement, de la perspective de la relation avec les éléments anticipatifs de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ont été analysé plus largement, de la perspective de la relation avec les éléments anticipatifs de l'œuvre de Caragiale (dans le chapitre " Caragiale precurseur des precurseurs "). En conclusion, la grille de travail, qui suppose la combinaison du comique et de l'absurde, a fonctionné comme un réseau destiné à retenir les représentations littéraires par lesquelles on maintient vivante l'image de l'esprit de Caragiale. Soit qu'on ait marqué la dissémination intertextuelle, non seulement dans les œuvres de certains écrivains visiblement
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Mușatescu, Teodor Mazilu, Ion Băieșu, mais aussi dans des ouvrages de certains auteurs, pour qui une telle parenté semble être surprenante, soit qu'on ait souligné le statut de précurseur en ce qui concerne Urmuz, Eugen Ionescu, quant à l'absurde et avec les représentants de " L'Ecole de Târgoviște " et de la génération des années '80, de la perspective du postmodernisme roumain, la présence de l'esprit de Caragiale dans la littérature du siècle passé nous croyons que c'est vraiment évident
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
plus ou moins fidèles, plus ou moins originaux, Caragiale est l'écrivain roumain dont l'influence ne s'est pas réduite aux valeurs mimétiques, mais a engendré des valorisations successives et mises en évidence de grande intuition, parmi lesquelles l'absurde et "texistence" (Mircea Cărtărescu) sont les plus connues. Mots-clé: espri de Caragiale, héritage de l'espri de Caragiale, intertextualité, comique, absurde Indice de autori A Adameșteanu, Gabriela, 176, 177, 185, 186, 293 Addison, Joseph, 108, 110 Albee, Edward, 192 Alecsandri
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
aux valeurs mimétiques, mais a engendré des valorisations successives et mises en évidence de grande intuition, parmi lesquelles l'absurde et "texistence" (Mircea Cărtărescu) sont les plus connues. Mots-clé: espri de Caragiale, héritage de l'espri de Caragiale, intertextualité, comique, absurde Indice de autori A Adameșteanu, Gabriela, 176, 177, 185, 186, 293 Addison, Joseph, 108, 110 Albee, Edward, 192 Alecsandri, Vasile, 56, 75 Altherr, E., 34, 43 Amăriuței, Constantin, 133, 173, 235, 301 Andriescu, Al., 143, 294 Anghelescu, Mircea, 22, 119
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Editura Humanitas, București, 2011, p. 91. 31 O sinteză remarcabilă a "receptării generaționiste" a lui Caragiale este încheiată printr-o expresivă interogație retorică în studiul lui Liviu Papadima, Caragiale, firește:" Caragiale satiricul, maestru al "realismului critic"; Caragiale precursor al "literaturii absurdului"; Caragiale "textualist", promotor al "deconstrucției" convențiilor literare; Caragiale pe post de "placă turnantă" a literaturii române; Caragiale "duplicitar"; Caragiale "existențialist"; Caragiale "cel negru" al unui univers coșmaresc; Caragiale al "veșnicei reîntoarceri"; Caragiale în calea istoriei celei mari; Caragiale "retro"; Caragiale
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
and Communication, vol. 1, nr. 2, Editura Universitară, București, 2010. 8 Cornel Regman insistă asupra incisivitătii verbului caragialian, analizând violența, tonul pamfletar și batjocura tăioasa din bucăti precum 1907. Din primavară până-n toamnă, Caradàle și Budalàle, Toxin și toxice, Cerințe absurde, O lichea, Energie și sațiu, Monumentele lui Brătianu, Dim. A. Sturdza (Cornel Regman, Caragiale pamfletar și parodist în Selecție din selecție, Editura Eminescu, 1972, pp. 36-47). 9 I. L. Caragiale, Opere, III, Publicistică, ed. cit. p. 628. 10 I. L. Caragiale, Opere
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a doua, Editura Tractus Arte, 2008, p. 518. 97 Ioan Groșan, O sută de ani de zile la porțile Orientului, Editura Fundației Culturale Române, Bucuresti, 1992, p. 100. 98 Idem, p. 9. 99 Am analizat raportul dintre parodie și comicul absurdului în prima piesă a lui Eugen Ionescu în articolul Cântăreața cheală "o comedie a comediei", Analele Universității Spiru Haret, seria Filologie, Limbi și literaturi străine, an XI, nr. 11, 2008, pp. 266-274. 100 Eugène Ionesco, Note și contranote, ed. cit
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ed. cit., p.15. 121 Guy Cook, Discourse and Literature, Oxford University Press, 1994, p. 2. 122 Eugène Ionesco, Note și contranote, ed. cit., p. 190. 123 Asemenea lui Caragiale care își exprima indignarea față de lipsa de reacție la sesizarea absurdului: "Trecem pe lângă absurditate și nu ridicăm măcar o sprânceană revoltați, auzim neghiobia și nu zbârcim măcar dintr-o nară dezgustați, vedem impostura și ticăloșia și zâmbim frumos, ca la întâlnirea celor mai bune cunoștințe" (Caragiale, Ion Luca, Opere, vol. IV
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Camus, Essais, Gallimard, Paris, 1955, p. 101. 5 Eugène Ionesco, Note și contranote, Editura Humanitas, București, 1992, p.224. 6 Pe urmele lui Martin Esslin (The Theatre of the Absurd, 1969), Nicolae Balotă dedică un întreg capitol acestui traseu al absurdului în istoria literaturii, în celebra sa lucrare Lupta cu absurdul,1971, reeditată în anul 2000 la Teora sub titlul de Literatura absurdului. Sunt identificate ipostazele literare ale absurdului sub forma satirei din arhaicul cômos, din mimusul roman care va trece
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lui Martin Esslin (The Theatre of the Absurd, 1969), Nicolae Balotă dedică un întreg capitol acestui traseu al absurdului în istoria literaturii, în celebra sa lucrare Lupta cu absurdul,1971, reeditată în anul 2000 la Teora sub titlul de Literatura absurdului. Sunt identificate ipostazele literare ale absurdului sub forma satirei din arhaicul cômos, din mimusul roman care va trece în farsa medievală, continuată de commedia dell'arte care va fi urmată de funambuli, arta clovnilor, vodevil, spectacolul de music-hall, până la filmul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
the Absurd, 1969), Nicolae Balotă dedică un întreg capitol acestui traseu al absurdului în istoria literaturii, în celebra sa lucrare Lupta cu absurdul,1971, reeditată în anul 2000 la Teora sub titlul de Literatura absurdului. Sunt identificate ipostazele literare ale absurdului sub forma satirei din arhaicul cômos, din mimusul roman care va trece în farsa medievală, continuată de commedia dell'arte care va fi urmată de funambuli, arta clovnilor, vodevil, spectacolul de music-hall, până la filmul comic faimos prin personaje ca Charlie
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
din mimusul roman care va trece în farsa medievală, continuată de commedia dell'arte care va fi urmată de funambuli, arta clovnilor, vodevil, spectacolul de music-hall, până la filmul comic faimos prin personaje ca Charlie Chaplin. Importante sunt ilustrările timpurii ale absurdului sub forma satirei din romanele filosofice ale lui Voltaire, din scrierile lui Swift, Gogol și Flaubert, sub forma umorului absurd la Rabelais, Laurence Sterne, Edward Lear, Christian Morgenstern, Lewis Carroll etc. și în literatura fantastic-onirică a lui E.T.A. Hoffmann
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Téâtre (1966) monografiile consacrate principalilor reprezentanți ai dramaturgiei "absurdiste" și, de ce nu, în spațiul cercetării românești, lucrări de sinteză ca cea a lui Nicolae Balotă, intitulată Lupta cu absurdul (1971) sau ambițiosul demers de configurare a unei poetici a teatrului absurd din lucrarea lui Romul Munteanu, Farsa tragică (1970), ca să nu mai vorbim de sutele de articole pe tema absurdului încă neepuizată până astăzi. 8 Așa cum, pornind probabil de la considerațiile lui Camus din eseul consacrat Creației absurde, au subliniat majoritatea cercetătorilor
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ca cea a lui Nicolae Balotă, intitulată Lupta cu absurdul (1971) sau ambițiosul demers de configurare a unei poetici a teatrului absurd din lucrarea lui Romul Munteanu, Farsa tragică (1970), ca să nu mai vorbim de sutele de articole pe tema absurdului încă neepuizată până astăzi. 8 Așa cum, pornind probabil de la considerațiile lui Camus din eseul consacrat Creației absurde, au subliniat majoritatea cercetătorilor, între care Adrian Marino în Dicționarul de idei literare, analizând termenul de antiliteratură, sau Justin Ceuca, în Evoluția formelor
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
unei poetici a teatrului absurd din lucrarea lui Romul Munteanu, Farsa tragică (1970), ca să nu mai vorbim de sutele de articole pe tema absurdului încă neepuizată până astăzi. 8 Așa cum, pornind probabil de la considerațiile lui Camus din eseul consacrat Creației absurde, au subliniat majoritatea cercetătorilor, între care Adrian Marino în Dicționarul de idei literare, analizând termenul de antiliteratură, sau Justin Ceuca, în Evoluția formelor dramatice, Dacia, Cluj-Napoca, 2002, p. 366. 9 Eugène Ionesco, Note și contranote, ed. cit., p. 55. 10
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Leipzig, 1971, apud. Popa Marian, Comicologia, ed. cit., p. 278. 13 Friedrich Dürrenmatt, Teaterprobleme, 1955, reprodus în Dialogul neîntrerupt al teatrului, vol. II, ed. cit., trad. de Constanța Trifu și Amalia Zambettti, p. 190. 14 Am publicat în articolul Comicul absurdului la Caragiale, în Annales Universitatis Apulensis, Philologica, Tom 1, Alba Iulia, 2002, pp. 107-114, câteva dintre observațiile reluate în acest capitol. 15 I. L. Caragiale, Opere, vol. IV, București, 1965, p. 426. 16 Eugène Ionesco, Note și contranote, ed. cit., p.
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
120. 99 Într-un studiu viitor vom acorda atenția cuvenită și altor reprezentanți ai culturii noastre de dincolo de hotarele țării, afirmați îndeosebi în spațiul cultural francez și comparabili cu Eugen Ionescu printr-o dramaturgie cu multe conexiuni cu cea a absurdului. Este vorba de Matei Vișniec, dar și de L. M. Arcade, autor al unor piese precum Ultima cauză a marelui Just (La Crypte et la Chèvre) scrisă în 1971, Scrisorile lui Condurică, Revoluția oarbă în care grotescul și absurdul devin
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
marxismului. 1 O sinteză a presupozițiilor legate de influența acestor scriitori asupra creației urmuziene sau a similitudinilor dintre aceștia și obscurul scriitor român poate fi desprinsă din paginile studiului Urmuziana, inclus de Nicolae Balotă, în mod semnificativ, în lucrarea Literatura absurdului, ediția a II-a, editura Teora, 2000. Studii comparatiste pe această temă au continuat să apară. De exemplu, Szász János, pe urmele lui Ion Biberi, reface paralelismul dintre Urmuz și Kafka în "România literară", an XVI, nr. 32, joi, 11
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
comentarii și bibliografie de Gabriela Duda, Editura Humanitas, București, 1997, pp. 81-83. 3 Sintagma apare în titlul studiului semnat de Monica Spiridon, Melancolia descendenței. O perspectivă fenomenologică asupra memoriei generice în literatură, Editura Polirom, Iași, 2000. 4 Nicolae Balotă, Literatura absurdului, ediția a II-a, Editura Teora, București, 2000, p. 471. 5 Aflăm astfel de detalii din memoriile Elizei Vorvoreanu, sora lui Urmuz (Eliza Vorvoreanu, Eliza apud. Nicolae Balotă, Literatura absurdului, ediția a II-a, editura Teora, 2000, p. 448). 6
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în literatură, Editura Polirom, Iași, 2000. 4 Nicolae Balotă, Literatura absurdului, ediția a II-a, Editura Teora, București, 2000, p. 471. 5 Aflăm astfel de detalii din memoriile Elizei Vorvoreanu, sora lui Urmuz (Eliza Vorvoreanu, Eliza apud. Nicolae Balotă, Literatura absurdului, ediția a II-a, editura Teora, 2000, p. 448). 6 Ioan Slavici, Amintiri (Eminescu, Creangă, Caragiale, Coșbuc, Maiorescu), "Cultura națională", București, 1924. 7 Eliza Vorvoreanu, apud Balotă, Nicolae, op. cit., p. 456, 467. 8 Idem, p. 450. 9 I. L. Caragiale, Opere
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nesemnificative, interpretatrea prozaică a lucrurilor celeste, brusca degradare și contrastul insolit etc. (apud. Lesovici, Doru, Ironia, Institutul European, Iași, 1999, pp. 133-137). Prezența acestor aspecte în proza lui Urmuz justifică întelegerea operei sale drept o ilustrare a unui burlesc al absurdului. În plus, scrierile lui Morgenstern, poetul la care Urmuz a fost adesea raportat, vădesc de asemenea, o inedită îmbinare a ironiei, a satirei, a burlescului și a parodicului cu scopul atingerii absurdului. 142 Farias, Adelina, Spiritul parodic la I.L. Caragiale
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sale drept o ilustrare a unui burlesc al absurdului. În plus, scrierile lui Morgenstern, poetul la care Urmuz a fost adesea raportat, vădesc de asemenea, o inedită îmbinare a ironiei, a satirei, a burlescului și a parodicului cu scopul atingerii absurdului. 142 Farias, Adelina, Spiritul parodic la I.L. Caragiale, în "Buletinul Universității Petrol-Gaze din Ploiești", volum LIV, nr. 1/2002, p. 81. 143 Al. O. Teodoreanu, Hronicul măscăriciului Vălătuc, ed. cit. , p. 241. 144 Vezi și Loredana Ilie, Caragiale fabulist și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
658. 151 Mihai Cruceanu, Rătăciri într-un târg, Luceafărul, XIV, nr. 47, 18 noiembrie 1972, apud. Balotă, Nicolae, op. cit., p. 553. 152 Romul Munteanu, op. cit., p. 22. 153 Nicolae Balotă, op. cit., p. 502. 154Albert Camus identifica patru ipostaze ale eroului absurd, în varianta donjuanismului, a comediantului, a cuceritorului și a scriitorului. Dintre acestea, tipul creatorului i se pare a fi cel mai absurd, întrucât este conștient de limitele sale și totuși creează o operă "pentru nimic" (Camus, Albert, Opere, V, Fața
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]