93,376 matches
-
au inițiat și coordonat contrabanda cu produse petroliere și armament către Iugoslavia." * ADEVĂRUL dă indirect dreptate editorialistului de la Evenimentul zilei (dacă acesta are dreptate), titrînd că afirmațiile președintelui Constantinescu nu sînt susținute dinspre Parchetul General. Deosebirea, deloc neglijabilă, e că Adevărul consideră că președintele Constantinescu n-a avut nici un suport în acuzele pe care le-a adus fostului președinte al României și fostului ministru de Externe. * Din punctul de vedere al directorului Evenimentului zilei, cităm: "Ion Iliescu a fost neputincios în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16957_a_18282]
-
cruce, Sf. Duh, Creatorul ș.a.m.d.) și poze neprelucrate, n-au cum să ne convingă despre tentativa de aventură blagiană (panteistă) a celui cuprins subit de "genunea-nseninării", chinuit într-o gesticulație cu o reală gravitate de fond. Căutător al adevărului ultim, Nicolae Sinești probează calități reale de palpare a multiformului mister universal, fie și în dicțiune nichitiană: "Aer atomic respirăm./ Am degetele degerate/ de electricitatea ideilor!.../ În sânge, în oase, în suflet/ frigul cuvintelor./ Azi-noapte,/ cu gândul la tine,/ am
Un bilanț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16982_a_18307]
-
București, lucrarea lui Lucian Boia este prima încercare de sistematizare a unui domeniu fără contururi precise și într-o permanentă mișcare - al imaginarului, încercare ce se lovește încă de la început de zidul compact al confuziei de termeni și preocupări. într-adevăr, pentru a putea vorbi de imaginar, autorul trebuie mai întâi să-l delimiteze strict și de istoria mentalităților, și de antropologie (structurală sau postmodernă), și abia apoi să-i stabilească nu atât o definiție, cât un mecanism de funcționare; optând
Jocul cu imaginarul by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16966_a_18291]
-
fără sfârșit), spațiul cosmic (L'Exploration imaginaire de l'espace), imaginarul istoric (Jocul cu trecutul), miturile politice (Mitologia științifică a comunismului, Istorie și mit în conștiința românească). Imaginarul științific face și el obiectul unei analize fascinante prin chiar scopul său - adevărul științific al unei epoci nu se confundă întotdeauna cu dreptatea științei (ca să-l parafrazez pe Faulkner). Feminitatea, lumile imaginare, Infernul și Paradisul (unde linia urmată este în principal cea a Analelor, însă cu largi extrapolări în imaginarul contemporan), religiile politice
Jocul cu imaginarul by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16966_a_18291]
-
avea deloc o fibră de ascet, nici o propensiune martirică, suferința fiindu-i impusă de circumstanțele neprielnice, venite în serie, care l-au determinat a-și arbora o mască de bufon, "masca anesteziantă a bufonului Gary, inventator de calambururi amuzante acoperind adevăruri incomode, cu o neîntrecută, mereu trează prezență de spirit. Făcea din mască un motiv de bravadă spre a-și descuraja contemporanii să caute sub ea. Nota undeva mărturia unui prieten actor care îl vedea pe Gary în acest rol de
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
de rege din vremea lui Shakespeare, atunci pe tine nu te văd decît pe post de bufon, cu gheb și sub tichia clasică cu doi zurgălăi...fiindcă ești singurul, care, în schimbul umilirilor, ai dreptul, din cînd în cînd, să spui adevărul despre noi, regii"". O trăsătură a perso- nalității sale mixte, tragi-comice, native dar și compuse, spre a face față vicisitudinilor, o alcătuiește umorul. Un umor polivalent, care se putea înfățișa - probă a rafinamentului - și ca o persiflare de sine, dar
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
mostră din Jurnal: "Sper să te înveselesc"". Ceva din ființa drolatică a lui Caragiale și din jovialitatea poporană, puternic condimentată, a lui Creangă se regăsea în conduita satiric-umorescă a lui I.D. Sîrbu. Dar paginile sale exprimă și teama subiacentă de adevărurile crude pe care se vedea nevoit a le consemna. Apare acea anxietate a realității care-i distinge frecvent pe marii comici: "Mărturisește asta prin mijlocirea citatului din R. de Gourmont luat drept motto la "Iarna trei": "ceea ce este teribil cînd
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
pe care se vedea nevoit a le consemna. Apare acea anxietate a realității care-i distinge frecvent pe marii comici: "Mărturisește asta prin mijlocirea citatului din R. de Gourmont luat drept motto la "Iarna trei": "ceea ce este teribil cînd cauți adevărul, e că-l găsești"". Conștient de valoarea sa nesocotită (inclusiv de către unii din cei apropiați), scriitorul recurge la corectivul unor comparații cu alți nedreptățiți, precum și la vituperarea celor ce-au făcut carieră pe seama compromisurilor. Iată și o formă hazlie a
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
David Helfgott avea de luptat cu dificultatea muzicii lui Rahmaninov și autoritatea excesivă a propriului tată, eroul din această ecranizare se confruntă cu un conflict de natură raciniană. El trebuie să-și înfrângă dragostea convertită în ură și să afirme adevărul. Este aceasta și datoria sa profesională de gazetar care urmează calea probității pe care tatăl său i-a inoculat-o atunci când l-a format pentru această meserie ce i-a adus respect și după moarte. Este și datoria sa de
Adevăr și prejudecată by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16970_a_18295]
-
explicit către Istanbul. După 1990, totul s-a schimbat brusc și definitiv. Lumea și civilizația europeană și structurile euro-atlantice s-au transformat radical și au devenit, peste noapte, realități determinate și ținte legitime într-o enormă aspirație către normalitate și adevăr. Celor 2 ore de televiziune românească li s-a mai alăturat cifra 4 și, dacă tot s-au făcut 24, am văzut acolo de toate, de la măceluri în direct la provocarea măcelurilor prin televiziune, de la reanimări, spălări publice de biografii
Chinurile unei nașteri amînate (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16971_a_18296]
-
din Vălenii de Munte a lui N. Iorga, declara: În mine bate același suflet românesc și, după pilda voievozilor români susținători ai culturii neamului românesc, îmi iau angajamentul să fiu și un Voievod al Culturii Românești". Și a fost, într-adevăr, un excelent voievod al culturii, depunînd energie pentru propășirea ei. În mai 1931, cînd Academia îl alege președintele ei de onoare, în discursul de recepție pe care îl rostește, declară din nou: "Oricît de mare ar fi bogăția materială a
Voievodul culturii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16968_a_18293]
-
fie receptate favorabil de noua generație de critici literari. Dar intrarea ca profesor, la Universitatea clujeană, abia acum s-a produs. Aprecierea regală, pe lîngă faptul că era dreaptă, curma un boicot nedemn, restabilind harta valorilor impuse de talent și adevăr. E, poate, pe lîngă înfăptuirile Fundației Regale, marea ispravă culturală a regelui Carol al II-lea. Sigur, nu uit imensele daune aduse intereselor țării de acest aventurier efectiv cățărat pe tronul României, dominînd-o un deceniu. Dar nici nu se poate
Voievodul culturii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16968_a_18293]
-
drept. Mă veți întreba de ce? Eu vă voi răspunde din cauza că ziua și noaptea visez drepturile confraților mei izraeliți-români". Și: "Domnilor, să mă iertați dacă v-am spus și ceva minciuni, căci Moise proorocul în cărțile sale a scris numai adevăruri și nu sunt citite de toți, crez însă că ale mele nefiind toate adevărate le veți citi toți". Broșura din 1864, descoperită de noul editor, conține mai ales cugetări și pilde aflate în cele din alți ani, ceea ce demonstrează, încă
Un înțelept by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16984_a_18309]
-
ca un analfabet ce era, Cilibi Moise s-a impus, la vremea sa, prin umorul său evreiesc curat, stimat și îndrăgit de toți. Caragiale mărturisise: "Cărticelele acelea au făcut multă plăcere copilăriei mele; cu ele am petrecut multe seri într-adevăr încîntătoare, pe atunci cînd începusem să știu citi, și poate nu puțină influență a avut acea citire, și dînsa, asupra spiritului meu". Cu vremea, cărticelele lui Cilibi Moise au fost uitate. E rostul acestei noi ediții să-i readucă la
Un înțelept by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16984_a_18309]
-
pactul de ospitalitate". El vede în aceasta "o pervertibilitate ireductibilă". Povestea încearcă să figureze și să pună în scenă această constelație paradoxală a ospitalității, între propriul interes și sacrificiul de sine, pragmatism și utopie. Legea ospitalității pare să dicteze într-adevăr că ospitalitatea absolută trebuie să rupă cu ospitalitatea ca drept sau datorie, cu "pactul" de ospitalitate. "Ospitalitatea absolută pretinde ca eu să-mi deschid casa și să dau nu numai străinului (care are un nume de familie, un statut social
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
a-l urma tot pe Bellemin-Noël, fantasma ospitalității este o fantasmă a originii, ceea ce confirmă în cu totul alt sens René Scherer, care vede în ospitalitate marca însăși a hominizării. Acel "a fost odată ca niciodată" al poveștii este într-adevăr afirmarea acelui loc paradoxal care ne spune că dintotdeauna "a fost odată ca niciodată fantasma". Mă sprijin deci pe un corpus clasic, cel al poveștilor cu zîne care, de la Perrault la Grimm, reiau aceste istorii, inventează altele, pentru a visa
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
eroului are drept cauză această dezordine în ospitalitatea familială și de ce, obligatoriu, el va cunoaște proba ospitalității, de-a lungul aventurilor sale. Nu am putea evita problema ospitalității interne care privește acceptarea și recunoașterea de sine. Ni se pare într-adevăr că parcursul "inițiatic" al eroului plecat să cucerească ospitalitatea internă prin ocolirea drumului exterior se referă, pornind de la o situație de exil, de dezrădăcinare și de rătăcire, la căutarea unui loc în care el să poată să înțeleagă, să se
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
se spune într-un limbaj simplu, fără nuanțe, procedînd prin opoziții categorice: negru și alb, rău și bun, înăuntru și afară, conținător și conținut, întuneric și lumină. Dar o asemenea simplitate nu exclude deloc complexitatea. Opoziția aici/acolo este, într-adevăr articulată în jurul a două situații limită, în jurul pragurilor care sînt precum tăișul lamei între două extreme. La marginea pădurii locuiește bietul tăietor de lemne, tatăl lui Hänsel și Gretel. În liniștea nopții aud copiii pe părinți cum vorbesc lîngă foc
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
lui.[...] Imaginile somnului și ale morții, care dezvăluie ospitalitatea ca un conținut dătător de moarte sînt prezente și în Albă ca Zăpada. S-a putut observa că în povestea fraților Grimm, Albă ca Zăpada era un oaspete de prisos. Într-adevăr în această poveste casa celor șapte celibatari este foarte bine întreținută. Totul este curat, ordonat, spre deosebire de versiunea lui Walt Disney care face din eroină gospodina perfectă ce restabilește ordinea și curățenia în casa piticilor neîngrijiți. De aceea prezența Albei ca
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
într-o casă frumoasă și nouă. De îndată ce bogătașul, care alungase pe necunoscut, vede casa, el se scuză, îl invită și îi cere trei dorințe. Dumnezeu i le acordă avertizîndu-l degeaba că ele i s-ar putea întoarce împotrivă. Și într-adevăr, acesta dorește ca nărăvașul lui cal să-și rupă gîtul, ca soția lui să rămînă țintuită locului iar cu a treia dorință o eliberează pe biata femeie. Grimm (III, 149) a menționat înrudirea acestei povești cu cea a lui Filemon
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
de la o primire foarte simplă și frustă la o primire totodată rococo și magnifică, care este o culme a realizării erotice. Dar am putea adăuga, pentru a rămîne în tonul secolului al XVIII, "fără nici un viitor". Ospitalitatea a transportat într-adevăr pe erou în afara timpului, el crede că au trecut trei luni, cînd de fapt s-au scurs 300 de ani. Ospitalitatea transportă într-o sferă diferită, plăcerea, confortul, luxul sînt în afara realului. Adevărul profund exprimat aici spune că să fii
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
fără nici un viitor". Ospitalitatea a transportat într-adevăr pe erou în afara timpului, el crede că au trecut trei luni, cînd de fapt s-au scurs 300 de ani. Ospitalitatea transportă într-o sferă diferită, plăcerea, confortul, luxul sînt în afara realului. Adevărul profund exprimat aici spune că să fii bine primit înseamnă să nu vezi timpul trecînd (opusul plictiselii), să fii în continuă sărbătoare care înseamnă suspendare a timpului (vezi Odiseea) și că, pentru a fi cu adevărat unde ești și pe
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
nu era alcătuită la sediile partidelor politice. S-a uitat că armata era garantul continuității existenței statului românilor și apărătorul teritoriului național, iar jandarmeria și poliția păstrătorii ordinii de drept. S-au mai uitat o groază de fapte și de adevăruri, dar uitarea s-a petrecut dureros, iar "meritul" pentru uitare era întotdeauna, până la capăt, până în 1989 un simbolic blid de linte, o căpătuială. Exterminarea elitei politice a fost răsplătită cu unanimitatea Marii Adunări Naționale și cu 99% "victorie în alegeri
Cine uită, nu merită dar... capătă! by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/16978_a_18303]
-
Cronicar În sensul nostru, balcanic Fiecare om e de neînlocuit pentru familia și apropiații lui, adevăr relevat dureros la dispariție și devenit un clișeu în necroloage. Profesorul Mircea Zaciu, ca și Marian Papahagi, sînt de neînlocuit pentru noi toți, pentru cultura română, și cu cît trec lunile devine tot mai clar că nu are nimeni capacitatea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16974_a_18299]
-
au scris după meci un diagnostic echilibrat, care poate fi rezumat în formula: "cu puțin noroc noi, cu puțin ghinion ei", căci cam acesta a fost și jocul cu Italia. În meciul său personal cu căpitanul naționalei, redactorul-șef al ADEVĂRULUI i-a cerut lui Hagi să nu intre pe teren în meciul cu Italia. Fie pentru că nu a primit la vreme Adevărul în Belgia și n-a apucat să citească editorialul lui Cristian Tudor Popescu, fie pentru că și-a permis
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16974_a_18299]