7,836 matches
-
doua jumătate a secolului al XX-lea, generația contraculturii (vezi COUNTERCULTURE). Ann Charters găsește o formulă interesantă pentru a-i lega pe nonconformiștii generației beat de idealismul Visului american (vezi AMERICAN DREAM), cu mesajul de celebrare a libertății individuale, de afirmare a sanctității esențiale a experienței personale ca răspuns la conformism, represiune, materialism (Charters în Millier și Parini: 582). BEATNIK Termenul, format după modelul cuvântului rusesc pentru satelit (Sputnik), redă, fără să vrea neapărat, unul din sensurile cuvântului inițial. Tovarăș de
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
talentat boxer și ... poet. În poezia Yo Soy Joaquin (eu sunt Joaquin), devenită imn al neamului (La Raza) chicano, Gonzales definește identitatea chicano în legătură cu o întreagă rețea de coordonate etnice, în care La Raza (neamul) este o formă hibridă de afirmare și un semn de exclamare: "La Raza!/ Mejicano!/ Espanol!/ Hispano! // Chicano!/ Sau oricum mă numesc/ Arăt la fel/ Simt la fel/ Eu plâng/ și / cânt la fel" (în Lee: 121). Dezvoltarea economică fără precedent a Americii în general, a statelor
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Comunicarea care îl interesează pe autor în romanele sale este cea promovată de cultura media americană postbelică, lucru evident din primul său roman, Americana (1971). Protagonistul este un tânăr, David Bell, ce părea să meargă pe drumul cel bun al afirmării într-o companie de televiziune, dar care începe să se plictisească de o muncă prea repetitivă. În a doua parte a romanului, Bell găsește un pretext pentru a ieși din rutină, plecând într-o odisee transamericană de tip On the
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
dreptul lor la coexistență în concertul identitar contemporan, militând pentru political correctness. Una din dilemele promovării politicii identitare are la bază condiția sa de ceea ce în engleză se numește un mixed blessing (binecuvântare care are o latură pozitivă, una negativă). Afirmarea importanței unor identități extrem de înguste (homosexuali afro-americani din clasa mijlocie, trăind în nord-estul SUA, de ex.) poate contribui la dezvoltarea tendințelor de fragmentare, și nu de coeziune ale unei comunități largi, precum națiunea americană. Pe de altă parte, face dreptate
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
termenul este menit să descrie eforturile politice ale Organizației Uniunii Africane (1963- 2002), succedată de Uniunea Africană (fondată în 2002) de integrare în vederea susținerii unor cauze africane comune. Pan-africanismul american este platforma de lansare a afrocentrismului, ce militează pentru afirmarea unor trăsături comune, tipic africane, ale tuturor urmașilor actuali ai sclavilor, deși provenind din triburi rivale și din diferite regiuni ale Africii. PARKER, CHARLIE (1920 1955) Charlie "Bird" Parker, saxofonist și compozitor, a fost unul dintre cei mai revoluționari muzicieni
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
își dau seama că există, mai puțin bun e acela căruia oamenii i se supun și pe care îl aclamă, cel mai rău fiind cel pe care oamenii îl disprețuiesc". Plecând de la tipul optim de lider spre tipul optim de afirmare a intereselor americane, în cartea din 2002 Nye vede paradoxul puterii americane în faptul că, odată devenită extrem de puternică din punct de vedere militar și economic, America, singura supraputere rămasă în competiția globală, devine foarte vulnerabilă. Ea nu își poate
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
dureri dorsale asociate cu o malformație a coloanei vertebrale, au dus la o continuă pendulare între resemnarea față de dependență și strădania de a-și realiza potențialul remarcabil. Prin recursul la opium pentru a se trata și prin continua luptă pentru afirmare seamănă cu poetul britanic S.T. Coleridge, dar primul titlu de noblețe câștigat a fost cel de Hillbilly Shakespeare, etichetă ce amintește subgenul de country în care s-a afirmat, artistul realizând apoi o combinație memorabilă de blues, western swing și
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
economice, în activitatea Partidului Comunist, de care se distanțează în 1937. Se stabilește apoi în New York, unde publică culegerea de povestiri Uncle Tom's Children (1938). Doi ani mai târziu publică romanul care îl consacră, Native Son, jalon important în afirmarea literaturii afro-americane, demn de comparat cu postbelicul Invisible Man, al lui Ralph Ellison (este de menționat faptul că Wright l-a încurajat pe mai tânărul Ellison să scrie). Critici precum Claudia Tate fac legături interesante între eșecul modelului familiei în
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
forme mai degrabă ludice). El scrie, de pe acum, manifeste incendiare atacând marile probleme ale artei și literaturii, supunând unei aspre judecăți realizările trecutului, exaltând spiritul novator și experiențele ce-l ilustrează - participând cu o totală dăruire la campaniile avangardei pentru afirmarea unei noi sensibilități. Devine, într-un cuvânt, unul dintre corifeii avangardei. Încât, dacă din „dosarul” mișcării nu s-ar fi păstrat decât scrierile sale, am putea totuși reconstitui, în ceea ce are ea mai definitoriu, acea „stare de spirit” pe care
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
era tardiv”. Un atare atașament față de realitatea imediată ca proces, dinamică transformatoare, supusă unui ritm al metamorfozării permanente, presupune în mod logic opoziția, pe de o parte, în raport cu achizițiile culturale ale timpului revolut, cu tradiția, iar pe de altă parte afirmarea, în numele perpetuei schimbări, a noului. Una o subînțelege pe cealaltă, iar între aceste două momente se desfășoară tot ce e mai specific pentru demersul avangardist. Or, Voronca se situează de la început decis, în însuși miezul acestei complexe ecuații. Se poate
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
și dadaiste): „Artistul nu imită artistul creează. / Linia cuvântului culoarea pe care n-o găsești în dicționar. INVENTEAZĂ INVENTEAZĂ / Arta surpriza / Gramatica logica sentimentalismul ca agățătoare de rufe”. În fine, această frază care măsoară patosul angajării în înfruntarea convenționalului și afirmarea absolutei disponibilități a spiritului creator: „lepădarea formulelor purgative și când formulă va deveni ceea ce facem ne vom lepăda și de noi în aerul anesteziat”... La fel ca și adeziunea la „pulsul epocei”, tema rupturii, în conjugare cu cea a exaltării
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în însuși centrul reflecției avangardiste, care vizează conflictul - tot mai acut resimțit de conștiința creatoare modernă - dintre literatură și existență; exacerbare a unei opoziții croceene între literatură și poezie, între limbajul conceptual-abstract și cel intuitiv, - și, mai mult decât atât, afirmare a primatului trăirii, experienței, capabile să confere creației autenticitate. Căci nu e vorba în asemenea luări de poziție doar de o atitudine antitradițională, limitată la o „convenție” literar-artistică anume, ci de efortul dramatic de a depăși orice formulă, de a
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
intim între ele și dovedind, prin chiar acest fapt, organicitatea demersului avangardist, unificabil sub semnul fundamentalei - după părerea noastră - obsesii a dinamicii absolute a spiritului, a unei disponibilități fără frontiere, a unei libertăți debușând în utopie. Ruptura de „convențional” și afirmarea noutății radicale, trecerea în prim plan a „manifestării vitale” și a „neliniștii spirituale”, în raport cu expresia literară amenințată, mai devreme sau mai târziu, de încremenirea în „formula” oficializată, definirea poetului ca „explorator” pornit în căutarea unui „pământ virgin”, modelarea - în funcție de aceste
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
cosmosul întreg, pentru a sfârși într-un fel de resemnare stoică, precum un alt scut împotriva singurătății. Angajarea fără rezerve a lui Voronca în demersul teoretic-programatic al avangardei capătă, apoi, o notă aparte prin accentul afectiv pus în recunoașterea și afirmarea condiției sale de scriitor. Oricât de hotărâtă e, la el, opoziția față de literatură, înțeleasă ca expresie inevitabil convențională a experienței existențiale, oricât de mult îl obsedează, înainte de orice „rezultat” estetic, neliniștea trăirii, oricât de sceptic ar fi în privința promisiunilor de
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
a fi primit în „Societatea Scriitorilor Români”. Excluderea din gruparea unu nu face însă decât să „oficializeze” o deviere și o desprindere pe care Voronca însuși o anunțase prin treptata atenuare a atitudinilor de frondă spectaculară și tot mai pronunțata afirmare a unei „libertăți de spirit” ce avea să sfârșească în ruptură. Astfel încât, în ultimele pagini din volumul Act de prezență, intitulate semnificativ Prefață la alte poeme, va scrie: „De aceea n-am admis niciodată pentru poem o ținută dinainte stabilită
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
clasice, integrale”, pentru a-și orienta atenția către promisiunile stării de vis și „semitrezie” - cum scrie el însuși, în numele întregii grupări, în pamfletul Coliva lui Moș Vinea. În sfârșit, ruptura cu unu va însemna despărțirea de programul strict avangardist și afirmarea unei alte angajări a poeziei, larg umanitaristă, pe care creația sa de limbă franceză o va afirma (după 1933) cu și mai multă fermitate. Cum această primă perioadă din istoria avangardei românești nu trece, practic, de granițele unui singur deceniu
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în Faceți greșeli de gramatică (s.n.) spune destul despre interpretarea poeticității limbajului în funcție de așa-numitul, astăzi, écart, - distanțare de norma comună. Privită prin grila programului avangardist, o astfel de lectură indică, evident, momentul negației și al rupturii, în alianță cu afirmarea noului („Mereu inedit” - cere poetul în 75 H.P.), a invenției și spontaneității expresiei. Îndepărtării de „logică” și „gramatică” îi poate servi foarte bine acum formula futuristă a „cuvintelor în libertate”, pe care o regăsim și în Gramatica lui Voronca: „Nu
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
le combin - matematicește? - între ele, izbutind uneori o asociere nouă”) îi apare nu mai puțin primejdioasă decât conceptualizarea limbajului, - însă tot în perspectiva convenționalizării inevitabile. Căci urmează, imediat după aceste întrebări, propoziția: „Afirm că mă dezbar de formulă, și această afirmare devine o formulă”... Ambele amenințări vizează deci aceeași neliniște („această zvârcolire în insomnia din mine însumi”) a poetului avangardist, care caută, utopic, un teritoriu pur al trăirii, căruia să-i corespundă o expresie salvată de mutilările convenției. Toată drama sa
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
iradiante care-și propagă la nesfârșit undele, asigurând perpetua mișcare a imaginarului și conferind textului o dinamică aparte. „Obiectul” se pulverizează astfel spre toate orizonturile, își descoperă înrudiri insolite și ecouri în tot ce există: extremă a unei atitudini romantice, afirmare și - mai mult decât atât - provocare a universalei analogii, cu o fervoare ce nu mai e a retoricii exterioare, ci a însuși procesului combinatoriu, al genezei textului liric. Eliberarea de „formulă” e garantată aici tocmai de dezmărginirea spațiului asociativ: orice
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
devine centrul ordonator al viziunii. Voronca își structurează de fapt acum, pentru prima oară, întregul discurs liric în funcție de problematica scrisului, asumat ca dimensiune existențială majoră, angajând un destin uman dramatic, prins între conștiința amară a solitudinii și voința generoasă a afirmării a ceea ce poetul va numi mai târziu „frumusețea acestei lumi”. „În frunte un stigmat, la dreapta echinoxul” - sună, emblematic, primul vers al cărții, numind cele două mari deschideri ale viziunii: spre o subiectivitate puternic marcată de sentimentul vulnerabilității sale, dar
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
te afle și-o auroră să-ți răspundă. Sunt accente prezente, cum am remarcat, și în cărțile precedente, dar capătă acum o extensiune și o intensitate nouă, deschizând, de fapt, o altă etapă a scrisului lui Voronca, din ce în ce mai angajat în afirmarea idealului umanitar, cum urmează s-o dovedească ultimele sale culegeri de poeme publicate în limba română, Petre Schlemihl și Patmos. Funciara sa neliniște primește, o dată cu Zodiac, note acut personale, poetul asumându-și mai mult decât oricând până acum condiția dramatică
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
cu „alchimia imaginii”. Fie că este comparație, metaforă propriu-zisă sau metonimie, - „corelativ obiectiv” al unor stări de spirit -, așa cum sugera definiția de derivație reverdyană din anii Integral-ului, imaginea poetică vizează, în perspectiva lui Voronca, o eliberare de convențional și afirmarea unei disponibilități a spiritului caracteristică unui om și unui univers în care a fost (re)instaurată sărbătoarea. „Liberă înșiruire a cuvintelor”, „alunecare într-o cale lactee de imagini”, „asociații-fulgere”, “în fulgerul unei imagini, toate fântânile universului reînnoite”, „fiecare poem o
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
aici o dovadă a deplinei sale reprezentativități pentru o avangardă literară pe drept cuvânt definită prin formula integralistă a „sintezei moderne” sau, mai recent, prin aceea a unui „avangardism prudent”, ca „tentativă de a transforma negativismul tipic avangardist într-o afirmare constructivă” sau „experimentalistă”. În această ultimă și definitorie ipostază, Ilarie Voronca a ilustrat deopotrivă funciarul nonconformism al avangardei, radicalul ei anticonvenționalism, și năzuința unei anumite echilibrări a raporturilor cu tradiția marii poezii românești (de la Eminescu, elogiat încă în Integral, la
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
la spectaculoasa lor desfășurare. Versurile, proza poetică, publicistica militantului avangardist certifică, la o lectură oricât de exigentă, rezistența multora dintre paginile ce le compun, - mereu inventive și pline de o neliniștită vitalitate în spațiul sărbătoresc al „imagi-NAȚIUNII”, fervent pasionate în afirmarea, de către unul dintre cei mai nesiguri și mai agitați dintre poeți, a „singurei certitudini” a poemului. Era, așadar, momentul ca puținelor încercări mai noi de a le scoate dintr-o nedreaptă marginalitate să li se mai adauge una. Pentru ca numele
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
tipic teoretician postmodernist când se raportează la transcendență. El interpretează, de exemplu, conceptul de transcendență goală ca fiind neantizarea transcendenței înseși, eliminarea ei din paradigma artei moderne. Încât omul modern nu mai are nici transcendența goală, ci e fără transcendență: "Afirmarea individului se face împotriva ideii de transcendență"10. Filosofii postmoderni se legitimează chiar cu teza nietzscheană a morții lui Dumnezeu, citindu-i, în felul lor, nu numai pe Nietzsche, dar și pe Heidegger sau Derrida. Or, filosofii diferenței comit un
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]