6,798 matches
-
nu-mi fac griji, că totul o să fie-n ordine, și să bag bine la cap că nu sunt nepotul te miri cui, apoi bunicul a tăcut, a apucat cele două sticle de bere, pe una cu capul în jos, agățându-i capacul de capacul celeilalte, nu mai văzusem așa ceva, și, dintr-o singură mișcare, de parc-ar fi vrut să le rupă gâtul, le-a deschis pe amândouă, cu degetul mare le-a dat câte un bobârnac capacelor, din una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de mirare că și-a băgat țeava de la pistol în gură și, spunând astea, mama a început să plângă cu atâta disperare cum n-o mai văzusem plângând, umerii i se scuturau atât de tare încât a trebuit să se agațe de marginea biroului meu, s-a așezat apoi pe pat, încercând să-și șteargă fața cu un colț al plapumei, plângea în hohote, știam că nu plânge după bunicu’, după el nu putea să plângă așa, ci de dorul tatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
văl se afla În fața unei ferestre deschise. O biată viețuitoare venise să moară acolo. Nimic altceva. Jeanne se grăbise să plece cu vălul ca să repare stricăciunea, spunînd că a doua zi nu se va mai vedea nimic. Hazardul. Marie se agățase de varianta asta. Era mai ușor, mai liniștitor, la fel ca nevoia de a nu da atenție coșmarului care revenise s-o hărțuiască. Ea știa de acum că toate se legau. Pescărușul. Vălul. Spuma. Gildas. Ea. - Ieri seară, luna era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
TÎnăra femeie se Înfioră. Era aproape cuvînt cu cuvînt ce spusese Gildas, cu o seară În urmă. O să-și blesteme zilele toată viața că nu-l ascultase. Înainte să se Îndepărteze, Ryan Îi aduse la cunoștință că zărise o brățară agățată În hățișurile de la jumătatea drumului Între far și tumulus. În caz că putea fi ceva important, el nu se atinsese de obiect, dar Îi putea arăta locul. Îl urmă, nu fără a mai arunca o ultimă privire pietrei care continua să picure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lui o resimți ca pe o palmă, ferocitatea lui Loïc o răni În schimb profund. - Nu-ți face sînge rău, amice. Superpolițista o să descopere adevărul cît ai bate din palme. Nu-i așa, surioară? Rănită pînă În adîncul inimii, se agăță de obiectele care Împestrițau Încăperea cu tavan scund. Aici Își petrecuse Marie Întreaga copilărie, printre acele bibelouri a căror proveniență și poveste le știa pe de rost. Un loc pentru fiecare lucru și fiecare lucru la locul său, repeta Întruna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pînă la urmă. Moartea lui era regretabilă, dar cădea bine. Peste cîteva zile zgîrieturile de pe gîtul lui vor dispărea și totul va fi ca mai Înainte. Yves deschise fereastra largă ce dădea spre terasă și Își admiră, În depărtare, vila agățată de un promontoriu stîncos. Linii pure, fațade din sticlă, piscină cu deversare. Un imn Înălțat mării. O recunoștință meritată a lucrurilor, cînd se gîndea că din mare Își scotea tot ce era esențial pentru modul lui de viață. Aruncă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
febrilă, inutil elocventă doar pentru a-i explica Mariei că Aude nu era acasă, și de asemenea În defensivă. Se hotărî să se folosească de avantaj și dădu la iveală un lănțișor de prins la Încheietura mîinii de care erau agățate vreo zece brelocuri. Unul din ele era un talisman de la botez pe numele Aude Pérec. ZÎmbetul care lăsă să se vadă dantura perfectă a lui Chantal era prea larg și părea fals. O dată mai mult exageră cu mulțumirile, cînd de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pierde brățara? I-o oferise pentru a aniversa prima lună de cînd erau Împreună. - E unul din cele două lucruri foarte prețioase care mi-au fost dăruite vreodată, spusese ea prinzîndu-și-o la Încheietura mîinii. Devenise atent. - Și celălalt? Ea zîmbise agățînd de brățară un talisman de botez. De atunci, brățara n-o mai părăsise. PÎnă noaptea trecută. Degeaba Își chinuia Nicolas memoria Încercînd să Înțeleagă cum putuse brățara să ajungă printre ferigi, nu-i veneau În minte decît imaginile toride ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Nici un răspuns. - Într-un fel sau altul, pînă la urmă tot am să aflu... Chantal Înălță capul și o privi cu atenție. Venise momentul mărturisirii. TÎnăra polițistă știa deja că nu avea să-i placă. - E a mea. I-am agățat talismanul de la botez al lui Aude. Nu mi-am dat seama că am pierdut-o. Micul Nico. Marie Închise ochii pe jumătate și Îl revăzu cînd Îi Întindea brațele ca să străbată sufrageria familiei Kermeur, la fel de nesigur pe piciorușe ca micul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Își opri la fel de iute elanul. Un călugăr identic cu primul apăruse În fața ei. Spaima o Împiedică să eschiveze o lovitură violentă care o azvîrli la pămînt. „Ești blestemată, Marie“, murmură o voce sepulcrală. Refuzînd să asimileze sensul acelor cuvinte, se agăță de o lucire provenind de la revolverul ei de 9 mm care zăcea nu departe de acolo. Se tîrÎ, Întinse mîna ca să-l apuce cînd, ivindu-se dintr-un alt colț Întunecat, o nouă apariție răsări În fața ei, Întorcînd spre ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
luni la pescuit, nu s-a mai Întors niciodată. Foametea s-a instalat la Lands’en, așa că, pentru ca toți să poată supraviețui, șase insulari au decis să facă să naufragieze bricurile care navigau În largul coastei. În nopțile cu furtună, agățau felinare de coarnele vacilor și le plimbau pe faleză În apropierea golfului. Înșelate de acele lumini, navele se zdrobeau de recife. Localnicii ucideau supraviețuitorii și jefuiau Încărcăturile. Polițistul se opri la un detaliu de un realism barbar: unul dintre jefuitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nu simți apropierea siluetei care era acum alături, dominînd-o, dar, cînd aceasta se aplecă s-o atingă, Marie se deșteptă dintr-odată. Brusc conștientă de o primejdie, scoase un urlet strident, se zbătu, Își respinse cu violență agresorul care se agăța de ea. Omul strigă și el sub șocul loviturii pe care ea i-o dăduse. Înșfăcîndu-se unul pe altul, se rostogoliră pe jos În Întuneric. - Marie, Marie, eu sînt! exclamă Christian. Se ridică și aprinse lumina. Marie Își descoperi atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a lungul gambelor și Începu să urle de spaimă: o jumătate de duzină de crabi Își continuau urcușul pe haina ei! Unul Îi ajunse pe gît. Marie tresări violent, căci Își dădu seama, alungîndu-l, că zeci de crabi erau acum agățați de hainele ei, Încurcîndu-i-se În păr, căzîndu-i În decolteu, În cizmele de cauciuc, urcîndu-i-se pe coapse, pe fustă... Se zbătea ca Într-un coșmar, incapabilă să priceapă cum de era cu putință un asemenea lucru, Încercînd să se descotorosească de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ei, Încercă să deschidă portiera, dar spaima și scîrba o Împiedicau. O siluetă nedeslușită se apropie și portiera se deschise dintr-o mișcare. Marie țîșni din vehicul ca o nebună, scuturîndu-se frenetic ca să scape de micile animale care Încă se agățau de veșmintele și de părul ei; avu nevoie de cîteva clipe ca să-l descopere pe Ryan, care se uita la ea cu un aer nedumerit. - Ce te-a apucat să trambalezi crabi la ora asta? Marie, care Încă nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-mea , mai trebuie să și vii pînă aici să mă sfidezi? - Mă iubește, pe mine m-a ales! Trebuie să Înțelegi! Cu mine vrea să trăiască și nu va folosi la nimic s-o Împiedici! Pérec, turbat de furie, se agăța de gratiile celulei. - Ticălosule! Îți jur că Îndată ce ies de aici, o să mă răfuiesc eu cu tine! - Ea nu te mai vrea, nu vei putea face nimic Împotriva noastră! - O să vă fac de petrecanie! O să vă omor! Stéphane, la Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
E de la laborator, uite, era Într-adevăr sîngele lui Pérec sub unghiile lui Gildas! El e asasinul! De fiecare dată el a făcut să picure sînge pe menhiri, nu e de mirare că se pricepe să se facă nevăzut! Se agăță de Marie. - Vă dați seama, ar fi putut să-mi facă și mie felul! Iar dacă pune mîna pe nepotul dumneavoastră, o să fie de rău, În sfîrșit, pentru puștiulache... - Da’ ce e cu nepotul meu? Jandarmul Îi povesti rapid vizita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o obsedeze vreme Îndelungată pe tînăra femeie -, la fel ca vorbele pe care le azvîrli cu violență. - Șterge-o de aici, Marie! Nu faci parte dintre ai noștri! Ascunzîndu-și durerea pentru mai tîrziu Într-un ungher al ființei, Marie se agăță de bidon și se luptă cu Loïc, a cărui forță părea Înzecită de furie, insensibilă la jeturile de benzină care țîșneau, stropindu-i hainele și solul de jur-Împrejur. TÎnăra polițistă se Încordă În zadar cît putu mai mai bine, puterile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
jandarmeriei era parcată În fața fabricii de faianță. Abia cînd Înțelesese că Pierric nu era rănit, că sîngele de pe mîini nu era deci al lui, și cînd Îl văzuse cum lovește frenetic cu arătătorul Într-un punct precis de pe harta insulei agățată pe perete, Marie izbutise să decodeze mimica mutului și Îi forțase literalmente mîna lui Lucas pentru ca acesta s-o ia cu el. - În ce calitate? se zborșise el. - De interpretă, răspunsese ea pe același ton. Yvonne avusese noroc. Mult noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de la analiza sîngelui găsit pe veșmintele tînărului Kermeur. N-o să vă vină să credeți. De altfel, prefer să v-o spună chiar ei! Treizeci de secunde mai tîrziu, Lucas Închidea telefonul năuc, sensibil la privirea imploratoare a Mariei care se agăța de el. - SÎngele... este cel al lui Yves Pérec, asta e? Întrebă ea cu voce abia auzită. După o scurtă ezitare, Lucas făcu semn din cap că așa era. - Da. Dar asta nu e tot, Marie, adăugă el cu blîndețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mult marea ca să mai poată desluși ceva. Ieșind la suprafață cu respirația tăiată, scrutînd talazurile fără să vadă vreo urmă a Mariei, avu În mod frapant senzația unei absențe intense. Brusc văzu niște plete ivindu-se nu departe de el, agăță la nimereală ce izbuti să prindă și tînăra femeie ieși la suprafață alături de el, gîfÎind. Ușurarea pe care o simți fu atît de mare Încît polițistul se pomeni, tocmai el, necredinciosul, mulțumindu-i lui Dumnezeu. Înotară pînă ce simțiră iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
morților... - Nu-mi spune că ți-e teamă de un morman de pietre... Dar ea se uita țintă la pietre, Înlemnită. Într-adevăr, fuseseră deplasate. Apăsarea deveni mai violentă. Angoasa, amplificîndu-se insuportabil, Încercă de-a dreptul cu disperare să se agațe de puțina rațiune care rezista În ființa ei. Nimeni din Lands’en nu s-ar fi atins de tumulus, nimeni, afară doar de acela sau aceea care cutezase să facă să picure sînge de pe menhiri... Nu, așa ceva nu era cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
haosul delirului ei? Imaginea lui apărea tulbure, iar la răstimpuri frînturi de voce răsunau În tîmplele ei dureroase. Să cunoască adevărul... voia atîta să știe... să spună secretul... oribilul secret... Ajunsă la capătul puterilor, Marie nu mai izbutea să se agațe de murmurul tot mai firav, de imaginea tulbure și mișcată a acelui chip care semăna cu chipul lui Loïc... Istovită, se prăbuși iarăși În beznă. * * * Gwen are mutra ei de zile proaste, și are și motive, gîndea soțul ei, trăgînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ușa trîntindu-se: Lucas ieșise În viteză. Stéphane și Annick abia de avură timp să schimbe o privire perplexă cînd sună telefonul. Secretara preluă apelul. - Jandarmeria-din-Lands’en-alo-da-ascult... O, nu! Doamne, nu, nu se poate una ca asta... Închise, bulversată. Stéphane era agățat de buzele ei. - Ce e? Ce s-a Întîmplat? - Era laboratorul de la PS... Femeia Le Bihan... Yvonne... Au reconstituit paginile din registrul bătrînului Pérec... Ea și-a... Și-a ucis cei doi gemeni, la o săptămînă după ce s-au născut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
din magma tenace care o Împotmolea, lupta ca să urce la suprafața unui hău În care simțea forfotind un vîrtej de fantome lacome s-o Înhațe iarăși. La răstimpuri, zărea un glob electric galben, pe un tavan verde ca apa. Se agăța cu Îndărătnicie de acea imagine cînd văzu pătrunzînd, În cîmpul acela vizual incert, chipul Yvonnei. - Ți-am spus să nu-ți bagi nasul În treburile noastre... Sufocată de privirea rece, de ceea ce putea citi În privirea hotărîtă, Marie avu oribila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Lucas nu-i dădu atenție și le făcu semn celor doi polițiști care-l Însoțeau să se ocupe de ea. Se aplecă peste Marie și desfăcu chingile, vorbindu-i blînd. - Gata, s-a terminat, sînt aici... Încă rătăcită, Marie se agăță de privirea lui și zîmbi ușor. - Nu mai ai de ce să te temi, murmură el. Yvonne ridică glasul: - Insinuezi că mă aflam aici ca să-i fac rău? Cum poți gîndi așa ceva? - Duceți-o la SRPJ! le ordonă Lucas celor doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]