11,041 matches
-
relația cu alcoolul și tutunul, în care dependența de aceste substanțe pare că tinde să le substituie medicației (201/42.94%). Calitatea slabă /necorespunzătoare a relației medic pacient este incriminată doar în 187/39.95% din situații. Comportamentul ostil sau agresiv apare frecvent asociat non-complianței, fie că este vorba de ostilitate din partea pacientului (113/24.14%), fie o ostilitate mai mult sau mai puțin evidentă din partea familiei (sau alte situații de tensiune/impact) 193/ 41.23%. Adesea factorii par să se
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
astfel încât în final am putut dispune de date relativ fiabile, pentru 192 (41.02%) din cazuri. Climatul familial a fost apreciat pentru tot acest lot ca fiind: bun în 84 (43.75%) din cazuri; indiferent în 22 (11.4%) cazuri; agresiv în 65 (33.8%) din cazuri și ostil în 21 (10.9%) din situații (gradul de aproximație rămânând însă destul de ridicat). Corelarea acestui factor cu frecvența recăderilor în primul an și cu complianța la terapie a arătat: Nivelul suportului familial
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
mediu (primul an de tratament). Astfel, acolo unde a existat o bună susținere din parte familiei, frecvența recăderilor a fost redusă, iar participarea pacientului, activă, voluntară la terapie a sporit șansele unei mențineri înafara spitalului. învers, un climat ostil sau agresiv, sporit semnificativ rata recăderilor. Viață familială reprezintă o altă variabilă ce se corelează destul de bine cu frecvența recăderilor și complianța la tratament. O viață de familie menținută, în ciuda traumei reprezentate de boala psihică pare să se constituie într-un factor
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
fără încetare dialogul într-o atitudine de atenție, înțelegere, suplețe de la distanță. - puterea de a fi spontan și să-ți lași sentimentele să se exprime (Muller, 1973; Benedetti, 1987; Thurin, 1994); - capacitatea distanțării de relația cu pacientul, de analizăa tendințelor agresive, homosexuale, de dominare, de teamă, etc. 1. Psihoterapii individuale de inspirație psihanalitică. Psihoterapia cu un bolnav schizofren este, mai întâi de toate, o întâlnire interumană; un joc permanent care implică toate registrele relației umane. Cura psihoterapeutică a unui schizofren a
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
cotidiană și să restabilească o comunicare logică. înregistrările video pemit la pacienții care au tulburări de atenție, să repete modelele de funcționare eficace, ori de câte ori este necesar. 2.1. Terapii familiale structurate și de tip comportamental, vizează modificarea relațiilor anxioase și agresive care se stabilesc între pacient și familia sa, și au demonstrat o eficacitate în prevenirea recăderilor în schizofrenie. Ele au, de asemenea, ca scop explicitarea și dedramatizarea schizofreniei și modificarea interacțiuniulor familiale perturbate. 2.2. Intervențiile socio-terapeutice vor ajuta la
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
educați în condiții de libertate, cu șanse reale să capteze adeziunile celor disperați și dezamăgiți. Iar numărul acestora este destul de mare în Basarabia de azi. În Moldova, venirea la putere a comuniștilor conservatori, declarațiile lor oripilante, mărturisind un program restauraționist agresiv și militant, au făcut ca țările europene, Occidentul în general, să privească cu mai multă atenție în direcția noastră. E, poate, singurul câștig pe care îl putem distinge în această ecuație sinistră. Rămâne de văzut dacă Vestul se va implica
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
reprezentanți ai statului moldovenesc pe care îi vede un străin sosind în Republica Moldova sunt grănicerul și vameșul. Ce impresie poate lăsa o persoană care te privește ca pe un infractor și îți pune întrebări dintre cele mai stupide și mai agresive? De pildă, ești întrebat pe un ton de anchetă dacă mergi des la București, dacă stai la rude sau la hotel, dacă ți-a plăcut „casa lui Ceaușescu” (adică actualul Palat al Parlamentului), dacă multele cărți pe care le ai
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
noile strategii. Învolburarea ca stare naturală propice confesiunii se dovedește, și ea, la fel de contraproductivă. Tensionat și plin de expresivitate e doar efectul acesteia, dar nu și spațiul În care se desfășoară. Cele mai de nemărturisit Întâmplări și sentimente, cele mai „agresive” imagini din cotidian ori din subconștient au, totuși, nevoie de un spațiu al liniștii, de reculul necesar scrierii. Drumul spre autonegare Împărțirea lumii Într-un spațiu privat și unul public pare a fi o invenție mediteraneeană 20, provenind din tradiția
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a confesiunii) din „ritmurile universalității”25 Îngăduie centrarea pe adevărata esență a personalității subiectului care se confesează. Abstras presiunii sociale a convenției instaurate mai Întâi de limbaj și apoi de funcția acestuia de a comunica, autoadresarea (teoretică, firește) relaxează instinctele agresive care fac din scriere o formă de alienare a subiectului de propria sa substanță. În acest imperiu al democrației... involuntare, rearanjarea temelor, a subiectelor și a obsesiilor Îngăduie instituirea unor relații În care lucrurile obiectiv grave se așază firesc alături de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
continuă a unui lichid miraculos. În ciuda aparențelor, nu intimitatea e generată de jurnal, ci jurnalul provine din plasma atât de fragilă a intimității, din re-Întruparea spirituală a acesteia. Procesul evolutiv care are loc s-ar traduce printr-o dezordine ne-agresivă, care-și epuizează eventuala energie negativă În Încercări subconștiente de a găsi formule convingătoare de exprimare a identității. Confesiunea sub forma jurnalului intim - adică o formă extremă - imprimă o anumită mișcare nu doar minții autorului, ci și corpului său. „Înscrierea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
admis astăzi, după ce publicarea jurnalelor intime a devenit o adevărată industrie, că acestea nu există În afara lecturii. Însă generic, jurnalul dobândește un sens, o logică anume și o perfectă coerență doar pretinzând participarea creatoare a martorului. El se dovedește, astfel, agresiv la ambele capete: pe de o parte, violentează biografia celui care Îl scrie, transformându-l Într-o entitate ce-i depășește intențiile (autoportret, autobiografie, document moral, scriere de epocă), pe de alta, Îl atrage pe cititor În construirea/reconstruirea unui
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
pagini de manual rămâne, întotdeauna, "parțial fictivă" și arată "ceea ce societatea ar trebui să fie, nu ceea ce este cu adevărat"65. Înainte de a fi analizat ca instrument al memoriei istorice, manualul a fost criticat ca exponent al unor politici naționale agresive. Încă din ultimii ani ai secolului XIX, unele voci au denunțat literatura școlară ca sursă a militarismului și a neînțelegerilor dintre popoare (mai ales în Franța și în S.U.A). Abia după Primul Război Mondial, comunitatea internațională și-a
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
manualul de istorie a fost iscată de Sergiu Nicolaescu, furios că, la școală, domnitorii nu arată ca în filmele sale"136 nu au fost mai productive, deși nu erau lipsite de substanță. În acest război mediatic, opiniile divergente au fost agresiv ridiculizate, nefiind iertat nici președintele de atunci al țării ("Constantinescu nu se pricepe la istorie, dar se amestecă"137). S-au răstălmăcit fără scrupule observații pertinente, s-a evitat în mod repetat efortul de înțelegere a funcțiilor sociale și culturale
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
sfârșit"214. Principii noștri se ocupau mai mult de dușmanii lor, personaje cumva infantilizate, părând niște copii prost crescuți, pe care Ștefan cel Mare, de pildă, "i-a cumințit"215 de atâtea ori. În aceste pagini, străinii erau mereu aroganți, agresivi, spoliatori ("oameni ai jafului"), uneori vicleni. Oricum, întotdeauna sfârșeau prin a fi înfrânți. În mod excepțional, printre strămoși s-au strecurat unii cu purtări neconforme idealului. Așa aflăm că au fost cândva boieri nedrepți și mincinoși, negustori necinstiți sau chiar
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
găsit astfel o cale de a se prezenta celor neavizați într-o formă deopotrivă factuală și emblematică, credibilă și necesară. Reușita sa este o dovadă indiscutabilă că se pot găsi, cu timpul, alternative viabile la un discurs istoric simplist și agresiv. Narațiunea lui Neagu Djuvara nu aparține însă didacticii tradiționale 272, aflată sub monopolul autorităților, nici nu caută să alimenteze atașamente violente, pro sau contra unor simboluri istorice. Ea probează doar forța bunei povestiri, întotdeauna așteptată de public. Eroul, durata, narațiunea
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
tuturor mișcărilor de populație din acei ani, considerând de la sine înțeles că Polonia trebuie să fie un stat național omogen 64. Imediat după război, oamenii se dedicaseră, ca și în Ungaria, reconstrucției țării. Dar comuniștii se manifestau deja în mod agresiv; deturnând acest efort, provocaseră o criză economică prelungită și primele proteste împotriva politicii lor. Grevele de amploare au început în 1956, fiind provocate de lipsurilor din viața de zi cu zi; s-au reluat în 1970, 1976, 1980 și 1988
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
crunt stalinism sau deceniul promițător al perestroikăi. În această privință, povestirea trimite la un vechi tipar autohton de reprezentare a relațiilor dintre Principatele Române și Imperiul Otoman. Extorcarea materială nu a fost singura urmare a includerii în URSS. Autorul acuză agresiva politică de rusificare a autohtonilor, dublată de o colonizare masivă cu etnii vorbitoare de limba rusă84. Coloniștii aduși în Moldova au primit slujbe mai bune, în locațiile avantajoase ale țării, făcând din români cetățeni de mâna a doua. Regimul sovietic
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
acordată unor chestiuni de obicei ignorate sau minimalizate, cum ar fi problema "celuilalt" (a minorităților, de exemplu), înțelegerea fenomenelor și mecanismelor economice ori a vieții private. Și aici, cotidianul este dominat tot de penuria anilor '80, dublat de politica demografică agresivă a regimului Ceaușescu. Acest text este rezultatul cercetării susținute printr-o bursă oferită de "Georg Eckert Institute for International Studying of Textbooks", din Braunschweig (Germania), în mai 2003. Într-o primă formă, a fost publicat în limba engleză, sub titlul
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
ascultat, că "domină" și vizual). Toți acești parametri dependenți de statutul social, rolul comunicațional etc. sînt modelați și de norme culturale (în timp ce studenții arabi consideră că a evita privirea este un semn de impolitețe, asiaticii resimt o privire insistentă ca agresivă, amenințătoare). Dintre trăsăturile pertinente pentru semnificația privirii, reținem orientarea (față în față; laterală sau absența privirii), durata, intensitatea (de la privirea neutră care mătură un cîmp la privirea insistentă care acroșează). Normalitatea privirii este perturbată în condiții patologice (nevrozații susțin cu
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
în toate culturile). În cultura europeană "codul manierelor elegante" sau ¨manualele de vînzari¨ vor impune contactul vizual constant ("Deoarece dvs. nu vă mințiți clienții, priviți-i. Priviți-i cînd le vorbiți. Priviți-i cînd vă vorbesc"). Or, un asemenea comportament "agresiv" îl va șoca pe clientul japonez obișnuit cu umilința ostentativă a vînzătorului (cf. și Kerbrat-Orecchioni, 1994: 13). Pentru a încerca să dea un răspuns privind caracterul universal sau particular al semnelor faciale, Paul Ekman a prezentat unui grup de subiecți
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
între care apare ca zonă intermediară distanța critică; în cadrul grupului există o distanță maximă de dispersie numită distanță socială. Preluînd parțial aceste distincții, E.T. Hall a stabilit o tetracotomie al cărei factor decisiv este relația interpersonală (de la proximitatea afectuoasă sau agresivă la distanța respectuoasă sau glacială), fiecare distanță avînd o fază apropiată și una îndepărtată. i) distanța intimă este distanța dragostei, protecției, mîn-gîierii, îmbrățișării, dansului, dar și a agresiunii, a încleștării violente. Situată între 0-0,5 m ea permite atingerea interlocutorului
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
lui Genette, care vorbește despre dezvoltarea parodiei în două regimuri, regimul ludic și regimul serios, fiecare dispunând de propriile criterii în calitatea lor de practici hipertextuale: "una [...] vizează un fel de simplu amuzament sau exercițiu distractiv, lipsit de orice intenție agresivă sau de batjocură: este ceea ce aș numi regimul ludic al hipertextului; dar mai există una, pe care tocmai am evocat-o aluziv, citând, de pildă, Doctor Faustus al lui Thomas Mann: este chiar ceea ce trebuie să botez, în lipsa unui termen
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
manieră complet diferită de cea a romanului cervantesc: apelând la burlesc, dar la unul care nu-și umanizează personajul, cum se întâmplă pe alocuri în Don Quijote, ci îl vulgarizează. Astfel, dacă autorul romanului se înscrie într-o generație de prozatori agresivă, după expresia lui Jean Rousset, lui alăturându-i-se nume precum Scarron sau Furetière, antieroul său face și el figură discordantă, participând la crearea unui curent paralel cu speciile nobile, "impropriu numit realist de unii istorici și care se situează
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
lume romanică, deci își avea adepți și în Spania păturilor largi de populație, nu numai în cler. Ea se va îmbina, cum se întâmplă demonstrativ și în acest scurt episod introductiv, cu limbajul neintelectualizant al vulgului (fapt evident în verbalizarea agresivă din citatul de mai sus). Parodia devine situaționare și semn lingvistic, prin punerea stilului grav, nobil în situația de a fi folosit de către vulg, într-o circumstanță neilustrativă moral, cum este și cea descrisă de alter-ego-ul cervantesc. "De vine vorba
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
păstreze propria specificitate". Profesorul ne vorbește acum despre globalizare: "Globalizarea tinde să unifice, să aplatizeze conform unui model unic: aceleași feluri de mâncare, aceleași băuturi la Washington, Roma sau București. În schimb naționalismul, acela sănătos, inteligent, rațional, care nu este agresiv, în sfârșit să spunem cel arhaic, introduce propria specificitate, acea nuanță de neșters care ne face să fim, chiar dacă vorbim o limbă care provine din aceeași rădăcină, latina, noi români și interlocutorii noștri, în acest caz, italieni. Este o bogăție
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]