9,188 matches
-
gorfului nevăzut se auzi calmă dinspre pădure: — Salutare, domnule Jones. Virgil se îmbrăcă în grabă. Vultur-în-Zbor se trezi cu o durere de cap înfiorătoare. Cuvintele Unde mă aflu? îi veniră pe buze pentru a doua oară pe insula Calf. Le alungă cu o grimasă crispată a gurii. Unde se află oriunde? se întrebă el. Totuși se afla pe muntele Calf. Povârnișul împădurit i-o confirma. Și țipătul dimensiunilor, pentru că Efectul persista, chiar dacă îl învinsese... o jenă în colțurile ochilor, în urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
coșuri din sala de la parter, unde ea strălucea acum triumfal, sora cea urâtă devenită frumoasa balului și învârtindu-se în ringul de dans în brațele unor tineri plictisiți, care se vor fi întrebat unde era frumoasa Irina, iar furia îi alungă lacrimile. — Pot să intru? Patașin. Grigorii Patașin, éminence grise a salonului mamei sale. Un om masiv, ce-și ducea cu nonșalanță cei aproape șaptezeci de ani ai săi pe niște umeri largi și atât de pătrați, că aproape nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a spus el. Apoi s-a pus între Vultur-în-Zbor și măgarul lui. Vultur-în-Zbor s-a hotărât să adopte o atitudine de politețe fermă. — Scuză-mă, dar aș vrea să mă întorc la doamna Gribb, ca să-i spun că o să fim alungați din oraș prin înfometare. — Sigur, i-a zis Peckenpaw. Nici c-aș visa să-ți stau în cale. Nu s-a clintit. Vultur-în-Zbor a încercat să-l ocolească și să ajungă la măgarul care îl aștepta, dar Peckenpaw a întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nu? era fraza momentului, se gândi Vultur-în-Zbor. Media, care trăgea cu urechea, auzi discuția și se simți încântată. în bucătăria Casei Fiului Răsare, printre oalele și tigăile părăsite, bărbatul numit Piatră, singurul oaspete al nopții, cel care nu putea fi alungat, mânca. Virgil Jones l-a văzut și a plănuit evadarea. Vultur-în-Zbor a părăsit casa pe ușa laterală și s-a târât pe Drumul Pietruit, prăpădit ca hainele-i de împrumut, murdar precum casele, prăfuit ca străzile, și a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
tufiș. Nu cred că a fost ascuns acolo în mod intenționat. Pur și simplu era acolo. Mi-am croit o potecă până la el, zgâriindu-mi mâinile și rupându-mi puțin mâneca hainei. Aici este punctul în care trebuie să-ți alungi neîncrederea, prietene. L-am atins și atunci s-a întâmplat un lucru de-a dreptul înspăimântător. Capul a început să mi se-nvârtă și mi-au apărut imagini stranii înaintea ochilor. Probabil că am leșinat. M-am trezit pe pământ, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
din nou o furie neputincioasă la vederea acelei ființe atât de umilită, carne din carnea lui și sânge din sângele lui. Poate că și el era prizonier, la fel ca Prepelicarul, își zise bărbatul, și apoi încercă zadarnic să-și alunge gândul din minte. — Prepelicarule, spuse Grimus. — Da. — Aceasta este ultima mea poruncă, rosti Grimus. — Da, zise Prepelicarul și tresări. — Porunca este Finală, spuse Grimus. Prepelicarul se întoarse și se îndreptă către ușă. Vultur-în-Zbor se repezi în urma ei și o prinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Grimus nu a spus nimic. Flann O’Toole și-a pus mâinile în jurul gâtului bărbatului bătut și a apăsat cu degetele sale mari. — Haide, zău, domnule Grimus, a zis el. O să ne spui, nu? Grimus i-a anunțat: — L-am alungat de pe insulă. Nu mai e aici. — De data asta e adevărat, nu-i așa? a întrebat O’Toole. — Cred că da, a zis Peckenpaw. Nu-i nimeni în casă. Nimeni afară. Vultur-în-Zbor e un tip norocos. P.S. Moonshy a vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mine. —Sammy... Vocea îi era atât de stinsă încât a trebuit să mă aplec exact deasupra lui ca să îl aud. Respirația îi mirosea puternic a whisky, ceea ce m-a surprins; dar încercam să mă concentrez la ce spunea și am alungat gândul. — Nu mai pot continua să fac asta... chiar dacă le spune... nu mai pot face asta. — Ce, Bill? Ce nu mai poți să faci? Sebastian tocmai punea receptorul jos, și în spatele meu se auziră deodată voci îngrămădindu-se în cămăruță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
chiar trebuia să cinăm. Dar nu s-a mai întâmplat. Nu mă simțeam în stare să rămân numai cu el pentru că știam că ar fi vrut să avem o discuție în care să-mi arate că îi pasă și am alungat acest gând. Așa că mi-am înecat amarul și am sfârșit prin a sta până la ora închiderii, când cineva din grupul Sunday Magazine, cei mai duri inși pe care i-am văzut vreodată - probabil că în timpul lor liber sparg pietre între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
A trecut pe lângă mine, privindu-mă cu dispreț. Din fericire, copiii au dispărut în depărtare, îndreptându-se către Muzeul de Istorie Naturală. Îi compătimeam pe angajații de acolo, ca să nu mai zic de dinozauri. Scuturând din cap ca spre a alunga o nălucă, m-am întreptat către dubiță. Sebastian era al naibii de norocos că arăta bine, știa să gătească și era bun la pat. Nu aș veni până pe tărâmurile astea rele pentru mai puțin de atât. Duggie m-a sunat la prânz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
le aveam. Nu vedeam cum aș fi putut obține mai multe informații de la Simon fără să-l ameninț, și nu aveam de gând să fac asta. Poate ar fi trebuit să încerc să vorbesc din nou cu Belinda Fine. Am alungat însă această idee. Nu voiam ca familia Fine să știe cât de mult sunt interesată de moartea lui Charles, și era foarte posibil ca ea să-i anunțe pe toți în timpul cinei. Probabil deja ajunsesem prea departe cu ea. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
obicei pe Baby. În aceste circumstanțe, asta a ținut loc de „bun venit“. M-am așezat lângă el. —Ce mai faci, Simon? — Am avut și momente mai bune. Ce s-a întâmplat? —Of... Făcu un mic gest cu mâinile, de parcă alunga ceva. Un fir de scrum de la țigara lui s-a împrăștiat pe masă, ușor, ca niște pene mici și gri. Simon părea mai palid și mai subțire decât de obicei; chiar și blondul deschis al părului părea că se decolorase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Era timpul să-mi iau calmantele. Le-am dat pe gât cu niște vodcă și mi-am așezat capul pe perne. În cealaltă parte a camerei stătea Planeta plutitoare, și mai paradită decât mine, fără nici o substanță care să-i alunge durerea. Câțiva antreprenori din lumea artei, alertați de Tim, îl sunaseră pe Duggie să-l întrebe dacă aș putea să vin la expoziția pe care voiau să o numească „Arta care este ucisă“. Ar fi un punct pus pe i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
magicului: descântece, farmece, incantații pentru a se feri de duhule rele și de alte primejdii. Deochiul și blestemul, două practici care se bazează pe puterea cuvântului de a face rău, puteau fi combătute doar cu ajutorul aghiazmei, apă sfințită care poate alunga inclusiv diavolul, ipostază a maleficului des învinuită pentru relele cotidiene, care se întrupa adesea și pornea în lume să ispitească pe oricine întâlnea. Alte întrupări ale răului des invocate erau strigoii, ființe captive între cele două lumi, care schițează predilecția
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
tata contează? Că zicea că asta e soarta... Astea chiar nu contează, de nu le scrie în nici o carte? Nu-mi vorbise niciodată despre ai ei. Doar așa, vag, că avea neamuri pe la Satu Mare, că fugise de acasă sau o alungaseră. Nu-i plăcea să povestească despre ale ei, după cum nu o interesau prea multe nici despre mine. Îmi spunea întruna că doar clipa ce ni-i dată contează, ce a fost nu are rost să ne mai amintim, iar despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
unde își nota ceea ce îi trecea prin cap înainte de a adormi, și mi-a scris cuvintele acelui cântecel de Hanuca. „Când ai să faci ce mi-ai spus că odată și odată tot ai să faci, eu am să te alung, Simioane, să știi. Fără lacrimi, fără istericale“, mi-a spus din senin, întinzându-mi foaia aceea. S-a așezat pe marginea patului și mă privea concentrată, îngândurată. Apoi, ca și cum și-ar fi amintit că mai avea ceva de spus despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
singur în local. Popa Țandără nu venise în acea seară, iar doctorul era plecat în orașul de pe locul anticului Aegyssus pentru nu știu ce anchetă. Nu putuse justifica la un control câteva duzine de fiole cu morfină și voiau iar să-l alunge. Unde să-l mai alunge? Mai departe decât capătul acela de Lume nu putea fi decât Raiul. Și nu-i vedeam nici pe doctor, nici pe popă și nici măcar pe mine nu mă închipuiam, cu toate visurile mele de izbăvire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu venise în acea seară, iar doctorul era plecat în orașul de pe locul anticului Aegyssus pentru nu știu ce anchetă. Nu putuse justifica la un control câteva duzine de fiole cu morfină și voiau iar să-l alunge. Unde să-l mai alunge? Mai departe decât capătul acela de Lume nu putea fi decât Raiul. Și nu-i vedeam nici pe doctor, nici pe popă și nici măcar pe mine nu mă închipuiam, cu toate visurile mele de izbăvire, șutați tocmai în Rai. Rămăseserăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
suntem doar noi doi și altceva ce ne-a mai rămas... A zâmbit. M-a privit lung, cântărind parcă dacă meritam sau nu întrebarea lui. Clătina doar din când în când din cap, nedumerit, nehotărât, ca și cum ar fi vrut să alunge cine știe ce vedenie. Într-un târziu a oftat. — Știm, Mion efendi, și Kerim tânăr fost. Tânăr și lume multă vrut cuprindem, mare cât mare de cuprinde la zare larga, cadâne formos iubit, cadâna estem minunea de la Allah, Subhanallah, Alhamdu lillah, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ani, în refugiul de la „Geamandura“... Despărțirea de Vichi credeam că a însemnat suferința trupului meu. Despărțindu-mă, alungat, de Ester, sufletul mi-a fost multă vreme în suferință. O suferință niciodată ostoită. Dar o binecuvântată suferință. Ester mi-a arătat, alungându-mă, eu silind-o parcă să mă alunge, că aveam totuși suflet. Mi l-a dezvăluit și m-a lăsat cu el. Povară și binecuvântare. Chinuitoare zădărnicie și minune mai presus de toate darurile Lumii, sufletul. Mă deprinsesem cu Vichi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
credeam că a însemnat suferința trupului meu. Despărțindu-mă, alungat, de Ester, sufletul mi-a fost multă vreme în suferință. O suferință niciodată ostoită. Dar o binecuvântată suferință. Ester mi-a arătat, alungându-mă, eu silind-o parcă să mă alunge, că aveam totuși suflet. Mi l-a dezvăluit și m-a lăsat cu el. Povară și binecuvântare. Chinuitoare zădărnicie și minune mai presus de toate darurile Lumii, sufletul. Mă deprinsesem cu Vichi, cu gingășiile ei mărunte, cu mămoșenia ei, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe săraci e să-i Înveți să-i imite pe cei bogați. Asta-i otrava cu care capitalismul Îi orbește pe... — Acuma să nu te pornești pe doctrina socială, Fermín, fiindcă, dacă te aude unul din preoții ăștia, o să ne alunge În șuturi, i-am retezat-o eu, văzînd cum doi preoți se uitau la noi cu un amestec de curiozitate și reticență, din Înaltul unei scări ce urca spre poarta colegiului și Întrebîndu-mă dacă n-or fi auzit ceva din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
bănuitor. — Băiatul acesta nu este fiul lui Julián Carax. Greșesc? — Fiul spiritual, eminență, ceea ce moralicește atîrnă mai greu. În ce soi de belea sînteți vîrÎți? Cine v-a trimis? Am avut atunci certitudinea că eram pe punctul de a fi alungați În șuturi din biroul preotului și am optat pentru a-l reduce la tăcere pe Fermín și, o dată și bună, pentru a juca pe cartea onestității. — Aveți dreptate, părinte. Julián Carax nu e tatăl meu. Însă nu ne-a trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pumni. Julián Carax contemplase scena uluit, paralizat. Cu toții crezură că Împușcăturile Îi erau adresate lui Jorge Aldaya, ca răzbunare pentru umilința suferită În seara dinainte. Abia mai tîrziu, cînd Garda Civilă Îl luase pe băiat, iar perechea de portari fusese alungată din locuință aproape În șuturi, Miquel Moliner se apropie de Julián și Îi zise, fără mîndrie, că Îi salvase viața. Nici nu-și Închipuia Julián că viața aceea, sau partea pe care el voia să o trăiască din ea, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
acel bazar de neguri. Istoria relatată de Jacinta ne apăsa conștiințele mai mult decît ne-ar fi plăcut să recunoaștem. — Ascultă, Daniel. Ce-ar fi să dăm gata niște crochete de șuncă și niște spumoase aici, la Xampañet, ca să ne alungăm gustul amar din gură? — Adevărul e că n-aș zice nu. — N-ai stabilit pe azi cu fătuca? — Pe mîine. Ah, ștrengarule. Te lași rugat, eh? Cum mai Învățăm... Nu făcuserăm nici zece pași spre zgomotoasa bodegă, aflată la cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]