4,725 matches
-
în secolul Luminilor un caracter profund profan. Disocierea sacru/profan devine curentă. Literele și literatura sacră intră într-un moment de eclipsă. „Republica literelor” capătă aspecte noi. A devenit o stare de spirit și o ideologie militantă. Este o mare ambiguitate de idei și semnificații ideologico -politico-sociale-literare. Mitul „cetății ideale” revine în plină mentalitate utopică iluministă. Unde încetează utopia politică și unde începe cea literară este greu de spus. Marele principiu este libertatea. Aspectele practice imediate ale acestei ideologii se văd
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
care se impune cu atât mai mare urgență, cu cât mai mult se constată insuficiența instrumentelor pentru a-l elabora.” Este important să precizăm, totuși, că în pofida faptului că termenul de persoană supraviețuiește și rezistă în timp, este marcat de ambiguitate în orice aspect ar fi considerat. După concepția unora, acest lucru este evident încă de la rădăcina sa lingvistică, din limba greacă πρόσωπον cu semnificația de „ceea ce apare înaintea ochilor, deci partea anterioară a lucrurilor, în om, mai ales chipul, apoi
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
imposibilitatea de a afla, în limba latină, un corespondent potrivit termenului grec. Termenul substantia nu putea fi folosit ca traducere a termenului hypostasis, întrebuințat și pentru traducerea unui alt termen grec ousia. În acest sens este semnificativă înțelegerea situației de ambiguitate: „Dacă din exterior istoria lingvistică se adresează gamei de semnificații care se maturizează în cadrul termenului persona, nu este dificil să surprindem că ambiguitatea este ceva mai mult de o notă negativă care împiedică să se rezolve în mod univoc o
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
întrebuințat și pentru traducerea unui alt termen grec ousia. În acest sens este semnificativă înțelegerea situației de ambiguitate: „Dacă din exterior istoria lingvistică se adresează gamei de semnificații care se maturizează în cadrul termenului persona, nu este dificil să surprindem că ambiguitatea este ceva mai mult de o notă negativă care împiedică să se rezolve în mod univoc o multiplicitate de semnificații adesea contrastante. Ambiguitatea indică mai ales o capacitate originară de a se dedubla între ceea ce unul este în sine și
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
se adresează gamei de semnificații care se maturizează în cadrul termenului persona, nu este dificil să surprindem că ambiguitatea este ceva mai mult de o notă negativă care împiedică să se rezolve în mod univoc o multiplicitate de semnificații adesea contrastante. Ambiguitatea indică mai ales o capacitate originară de a se dedubla între ceea ce unul este în sine și ceea ce el este pentru sine și pentru alții, între ființă și aparență. La aceasta se adaugă ambiguitatea imanentă a aceleiași aparențe: posibilitatea pe
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
o multiplicitate de semnificații adesea contrastante. Ambiguitatea indică mai ales o capacitate originară de a se dedubla între ceea ce unul este în sine și ceea ce el este pentru sine și pentru alții, între ființă și aparență. La aceasta se adaugă ambiguitatea imanentă a aceleiași aparențe: posibilitatea pe care omul o are de a o stăpâni face în așa fel încât aparența, pe de o parte, să poată fi redusă la o pură aparență sau falsificare, pe de altă parte poate fi
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
fel încât aparența, pe de o parte, să poată fi redusă la o pură aparență sau falsificare, pe de altă parte poate fi orientată spre manifestarea a ceea ce unul este în mod real sau crede că este. În ambele cazuri ambiguitatea devine semn sau urmă pe care trebuie să o păstrăm sau să o urmăm, pentru a înțelege până unde ajunge și ce însemnătate are această capacitate de duplicare și de stăpânire responsabilă a acesteia.” 2. Evoluția conceptului de persoană: antichitatea
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
fac referință și la masca folosită în contextul ritual în teatrul pre-literar, fapt din care rezultă că persona absoarbe această preistorie conceptuală. „Masca teatrală (sau chipul), care, după cum se știe, este semnificația originară a «persoanei» (prosôpon), poartă în sine o ambiguitate de fond, pe care o regăsim prezentă în conceptul juridic. Masca teatrală se pretează bine pentru a ascunde diferențele, dar în același timp caracterizează personajele, adică rolurile sociale diferite. În metafora măștii sunt deci prezente două orientări, cea de universalizare
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
că omul este o ființă culturală care „prin umanitatea lui este chemat să dezvolte din punct de vedere istoric o cultură în care să-și exprime creativitatea libertății sale”. În ce privește enciclica H.V., autorul francez afirmă că este vorba de o ambiguitate legată de conceptul de natură, deoarece utilizează un concept biologic al naturii umane ce contrazice viziunea personalistă a Conciliului Vatican II. În orice caz, el își dă seama că în conținutul aceleiași enciclici, ordinea biologică nu este impusă în mod
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
marile proiecte de infrastructură"351. Dacă multimodalitatea 352 se prezintă ca o cheie a dezvoltării politicilor de deplasare urbană care trebuie să respecte mediul și exigențele mobilității, impresia care domină, atunci când observăm politicile publice locale, este aceea că ele cultivă ambiguitatea în loc să înfrunte realitatea. Inaugurarea unui tramvai, care înseamnă luptă contra "atotputernicului automobil", face pereche cu mari investiții în clasica infrastructură rutieră care, atunci când se realizează într-un mediu slab controlat, favorizează un mai mare recurs la automobil. Or, s-a
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Coroana nebunului, Cel). Este ca și cum, văzut prin ochii melancolici ai „străinului”, realul însuși s-ar derealiza, imaginile culese, oricât de concrete, căpătând o tentă onirică sau fantasmatică (Ordinea prestabilită, Unul își ascunde fața, Vorbește domnul K). De același joc al ambiguității, care întrețese misterios realitatea cu închipuirea, ține în parte și proza autorului. Dus la extrem în romanul Pavilionul (1981), o supraîncărcată și aproape prolixă narațiune parabolică despre o lume levantină în descompunere, acest joc ia o formă mult mai echilibrată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287571_a_288900]
-
S2 și S46 sunt obligatorii pentru toate celelalte substanțe și preparate periculoase (cu excepția celor clasificate numai că periculoase pentru mediu) și vândute publicului larg. Dacă frazele alese cu respectarea strictă a criteriilor enunțate la pct. 6.2 determina redundanta sau ambiguitate ori nu sunt necesare pentru un produs/ambalaj specific, atunci anumite fraze pot fi suprimate. 7.6. Numărul CE Dacă o substanță menționată pe etichetă este inclusă în Inventarul European al Substanțelor Chimice Existente Comercializate (EINECS) sau în Lista Europeană
EUR-Lex () [Corola-website/Law/207505_a_208834]
-
a sufletului în marele univers”, „«mituri» personale, discrete” (Petru Poantă), Spiritul însetat de real acutizează orientarea poetului (semnalizată în câteva rânduri anterior) către poemul cu înscenare similară parabolei. Ceea ce nu înseamnă că se amorsează un mesaj tranzitiv sub aparențe de ambiguitate; se preia doar sintaxa parabolei, vehiculul ei formal, renunțându-se la pasager, la mesaj. Realul amintit în titlu și identificat de comentatori ca fiind realul contingent este totuși altceva la R.: un real mai curând simbolic, spațiu de lentă răsfrângere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289289_a_290618]
-
cu variația volumului producției) și costul direct (format din cheltuieli ce pot fi identificate pe purtătorul de cost în general cheltuieli operaționale sau variabile și din cheltuieli care, deși se identifică la nivelul unui centru de analiză, se referă fără ambiguitate la purtătorul de cost respectiv). 2) după momentul și scopul calculării lor, costurile pot fi: costuri reale și costuri prestabilite. Costurile reale se calculează la sfârșitul perioadei de gestiune (costuri efective sau istorice). Costurile prestabilite se calculează la începutul perioadei
CONTABILITATE MANAGERIALĂ by MOISE CÎNDEA () [Corola-publishinghouse/Science/709_a_1433]
-
pentru cultură, datoriile Bisericii și a creștinilor pentru cultură, datoriile statului cu privire la cultură, etc.). Biserica Catolică a militat pentru o răspândire cât mai amplă a culturii și la un acces liber la aceasta, afirmându-se că "deși astăzi cultura traversează ambiguități și carențe deplorabile, conține multe valori pozitive, mai ales în domeniul investigațiilor științifice și al progreselor tehnologice dirijate prin metode riguroase în adeziune față de realitatea naturii și față de legile sale"159. Din aceste considerente, Biserica a promovat educația și multiplele
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
în calculele scriitorului. Autorul Desperado asigură un confort al lecturii, deși sensul lui nu e nici pe departe evident, ca o consecință a folosirii unui limbaj mai mult decât accesibil, un limbaj familiar, fără fraze alambicate sau simbolistică încifrată. Încifrarea, ambiguitatea au pierdut tot terenul pe care l-au câștigat în jurul anului 1922, fiind înlocuite cu o complicare a ordonării detaliilor, care ține de organizarea intrigii, dar se reflectă la nivelul stilului într-o înțelegere aparent fără obstacole, în fond mult
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
era mai puternic ca niciodată. Diferența era că în vest el apărea ca o îndepărtare de obscuritatea modernistă, pe când în est era terorizat de o aparentă claritate inofensivă și previzibilă a intenției, care de fapt a adus după ea nesfârșite ambiguități de limbaj. Autorii Desperado din vest au imaginat o mulțime de fețe ale cortinei de fier. Iată câteva dintre ele: * Răsturnări imaginare ale confortului occidental: Huxley și Lessing închipuie o criză a civilizației, fără a se axa pe politic. Alasdair
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
alta decât cea oficială, general acceptată pe măsură ce inventează fiecare gest cu aparență umană. Iată deci că epoca Desperado are două laturi politice, la dreapta și la stânga cortinei de fier, dar rezultatul literar este în ambele același în final. Vestul ascunde ambiguitatea după sloganul accesibilității; literatura luptă să-și recâștige publicul și reușește, cu toate că sofisticarea mascată începe în ultima vreme să-i plictisească pe lectori. Estul e redus la un limbaj rudimentar de clar și se zbate să înghesuie ambiguitatea în fraze
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Vestul ascunde ambiguitatea după sloganul accesibilității; literatura luptă să-și recâștige publicul și reușește, cu toate că sofisticarea mascată începe în ultima vreme să-i plictisească pe lectori. Estul e redus la un limbaj rudimentar de clar și se zbate să înghesuie ambiguitatea în fraze simple. Atât estul cât și vestul exprimă o neclaritate în limbaj clar. Diferența este că în est trebuie să citești printre rânduri dacă vrei să ai acces la sens. Vestul citește, vizitează, aude de est, dar nu ajunge
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
trebuie să citești printre rânduri dacă vrei să ai acces la sens. Vestul citește, vizitează, aude de est, dar nu ajunge să descifreze în literatura lui tortura obligației politice de a minți. Numai că și minciuna e o formă de ambiguitate. Mai ales dacă autorul reușește să stârnească subversiv îndoiala lectorului. Lectorul vestic nu știe să răstălmăcească spusele scriitorului estic. Reversul însă e posibil. Prin urmare, dacă există și în literatură o cortină de fier, aceea e una ce ține de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a omenirii se scufundă în noapte... Suntem cu toții în întuneric... Dyer recunoaște că își înalță bisericile în piatră și umbră, cu țelul neclintit de a învălui în "derută". Bisericile lui trebuie să conducă înspre întunecime. Întunecimea răului, ignoranței, necunoscutului. Domnește ambiguitatea. Ackroyd nu dorește să clarifice, ci să neliniștească. Capitolele comunică între ele. Nu numai că fiecare începe cu ultimul cuvânt al celui precedent, dar și incidentele sunt paralele, trecutul e actualizat. Partea a doua (capitolul 6) îl introduce pe Hawksmoor
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
universitarii, dar înainte de toate este scriitor. Cuvântul clar îl înfrânge pe cel specializat în ierarhia lui Lodge. Textele lui sunt scrise pentru a fi ușor înțelese; el a conchis din lecția Modernismului că un text care mizează prea mult pe ambiguitate poate ucide un autor, un întreg gen literar uneori. Luptă cu excesele lingvistice ale criticii (teoria fiind unul dintre acestea), folosindu-se de arma clarității. Triunghiul iubirii (sexului) e pretextul folosit de Lodge în acest roman pentru a-și ironiza
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de acesta din urmă fiind și foarte atașat literar) e un mare maestru al conversației concentrate la sânge în cele mai banale idiosincrazii dar e un și mai mare maestru al tăcerii. Pauzele, punctele de suspensie sunt marea, salvatoarea lui ambiguitate. Important este ceea ce spune chiar autorul încă din 1966: Eu știu absolut tot ceea ce nu se spune pe scenă. Tot atunci declară că deține cu siguranță 'controlul', că nimic nu-i scapă. Iată deci că misterul lui nu e unul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ne arată că știe să râdă, nu în hohote, ci, în manieră englezească, cu subînțelesuri. El uită de premonițiile și coșmarurile tărâmului pustiu, populat cu ființe ratate, deznădăjduite. Pisicile sunt cât se poate de sigure pe ele. Sunt lăsate deoparte ambiguitatea, simbolurile, citatele misterioase, muzicalitatea cu totul neobișnuită, inovatoare. Despre pisici Eliot sporovăiește cu afecțiune vesel ritmată și cu rime impecabile, cu nimic legate de seriozitatea inovației moderniste. O oază de poezie tradițională în creația unui poet care a declarat război
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a unui șir de vieți, a minții atotputernice, e contrazisă de moartea unei singure ființe, a ființei iubite, ceea ce înseamnă pentru poet moartea sufletului. Acest jurnal nu e poveste. El adună scântei de încordare, fulgi de imaginație de o mare ambiguitate. Toate la un loc, pentru a-l cita din nou pe T.S. Eliot, "comunică înainte de a fi înțelese", ca orice poezie adevărată, de altfel. Decorul e marele oraș. Londra e obsesia lui Ackroyd, spațiul prezentului lui, care e de fapt
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]