39,601 matches
-
așeză sub nucul pletos, îndemnând-o apoi și pe ea să se așeze. Simona nu știa ce să creadă, mai ales că un timp mama sa nu scoase nici un cuvânt, ci privind zările, căuta parcă să-i vină de peste necuprinsuri amintiri trecute în uitare și acum, revenite la suprafață, voia să se elibereze de ele. O dată așezate pe levicerul înflorat se priviră preț de câteva momente ca și cum s-ar fi studiat reciproc. Mama se hotărî să spargă liniștea: Simona, fata mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
așeza în pat, cu ochii lipiți de mânerul ușii, zicându-și mereu: ,,Poate vine în seara aceasta, poate vine!", recapitulând punct cu punct un plan pus în pagină cu minuțiozitate. Neavând nici o ocupație, gândurile începură să-i alerge pe șesurile amintirii. Se trezi dusă către o lectură a unei cărți pe care o citise, când și unde nu mai știa, în care aflase despre o pasăre ce trăiește în Australia, cu nume ciudat de Bikirikipiripiki. Aceasta, în așteptarea mirelui, își construiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
câți iepuri la biserică. Hai să intrăm în bucătărie, că ți-o fi foame sărmana de tine. Nu, nu mi-e foame, dar un pahar cu apă tot aș bea. În seara aceea, cele două femei deșirară de pe ghemul timpului amintiri și întâmplări de care aproape că uitaseră amândouă. Trecură mai multe zile în care mătușa Varvara, care știa câte ceva din necazurile Simonei, înconjură cu bună știință subiectul, gândind că dacă fata asta are ceva de povestit, o s-o facă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
efort Ø Mijloace folosite Ø Evaluarea se face referitor la responsabilități plecând de la fișa postului, de la bilanțul responsabilităților anului precedent Trebuie menționate: Ø Legăturile cu ierarhia Ø Legăturile cu echipa Ø Eficacitatea în muncă Ø Prioritatea obiectivelor Etapele Ø Primirea: amintirea scopului discuției, precizarea duratei și a modalităților, știindu-se că evaluatorul este persoana care va conduce discuția Ø Evaluatorul reamintește fișa postului Ø Discuții privind evaluarea: criteriu cu criteriu (se discută fiecare punct în parte) Ø Se ascultă bilanțul intervievatului
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
încovoiau greu, clipă de clipă. Și, de atunci, pe măsură ce timpul trecea - timp ce, pentru fiecare om în parte, are o altă iuțeală -, în sufletul tânărului se cuibărea tot mai dușmănos un sentiment de singurătate, ce lua proporții din ce în ce mai mari, pe măsură ce amintirea sinistrei nopți îi rămânea tot mai mult în urmă. Se simțea din cale afară de deznădăjduit, de părăsit și de trist, și fix el însuși era unicul răspunzător pentru asta, încât deseori îi venea să-și taie mâna cu care spărsese
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pieptul ușor și fără apăsări! Iar 1 A doua parte a Bibliei, ce conține douăzeci și șapte de cărți. 2 Cuvinte atribuite lui Isus Cristos. astfel, treptat, totul s-a schimbat în viața sa. „Modelul” său s-a transformat în amintire, „fata” s-a transformat în iubită, „iubita” s-a transformat în soție ș.a.m.d. Mai departe, nu mai cunosc ce s-a ales de viața lor. Ultima secvență descrisă mai sus părea, totuși, foarte promițătoare pentru ambii, nu-i
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nădăjduiesc că cei doi au trăit fericiți împreună, în deplină armonie sufletească și trupească, până la capăt. Și totuși, acea experiență dăunătoare fericirii din trecutul lor sunt aproape pe deplin convins că niciodată nu li s-a șters vreun pic din amintire. Niciodată. octombrie, 2012 Bătrân frustrat ilele înăbușitoare de vară aduc mereu, în zona de climă temperat-oceanică, ploi scurte, dar năsprasnice, chiar atunci când te aștepți cel mai puțin, stricând, astfel, oamenilor ocupați, adică celor de ispravă, treburile, iar visătorilor, adică trântorilor
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
un rival pe care trebuia să-l răpun cu orice preț! Nici măcar nu mi puteam închipui: ea împreună cu un altul decât mine. Doamne, ce alăturare!” Aici, bărbatul făcu o pauză. Se pare că atinsese un punct foarte nevralgic în expunerea amintirilor sale, pentru că părea din ce în ce mai încordat. De fapt, era vădit scos din fire, căci chipul i se încruntase cu putere, venișoarele de pe frunte i se umflaseră din pricina tensiunii nervoase, iar suflul părea a-i fi din ce în ce mai greoi. Totuși, nu se dădu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
sfială, căci cu toții ne temem de lucrurile care ne sunt superioare și pe care nu le putem înțelege sau supune. În așa fel purtându se, Eugen a fost curând părăsit și renegat de propria sa familie, în legătură cu care doar pâlpâirile amintirilor au continuat să mai existe, amintiri care, ce i drept, chiar îi zgândăreau sufletul din timp în timp, dându-i triste remușcări. Cât de mult ar fi vrut el, totuși, să vorbească cu cineva, să se lepede de poverile ce
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
lucrurile care ne sunt superioare și pe care nu le putem înțelege sau supune. În așa fel purtându se, Eugen a fost curând părăsit și renegat de propria sa familie, în legătură cu care doar pâlpâirile amintirilor au continuat să mai existe, amintiri care, ce i drept, chiar îi zgândăreau sufletul din timp în timp, dându-i triste remușcări. Cât de mult ar fi vrut el, totuși, să vorbească cu cineva, să se lepede de poverile ce apăsau, cu toată greutatea lor, peste
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pitit pe undeva, la loc dosnic, pentru a nu fi observat de nimeni, căci, dacă toți oamenii s-ar înfrupta din el cu lăcomia întreagă, de care sunt în stare, toată suferința și amărăciunea acestei lumi ar deveni doar o amintire îndepărtată. Eu, însă, n-am de gând, cu niciun preț, să renunț așa de repede. Cel mai necinstit lucru, pe care poți să-l faci vreodată față de tine însuți, este să te dai bătut! Astfel, tot voi scăpa eu de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de lacrimi fierbinți, de parcă acela ar fi fost cel mai sacru vestigiu dintre vestigiile pământului... Chiar dacă nimeni nu-l bănuia pe el ca fiind adevăratul asasin și chiar dacă el nu intrase la închisoare - căci așa se răsplătește o crimă perfectă -, amintirea fetei i se păstră mai vie decât niciodată în minte. O bună vreme rămase cu conștiința curată, deoarece credea hotărât că nu avusese deloc o alternativă mai bună de ales. Curând, însă, mustrările de conștiință și vedeniile cu ea începură
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cel mai tare, cel mai dur. Nu putea să sufere o astfel de impietate, ce o dovedea îndârjit tânărul în legătură cu speranțele ei. Ei bine, aceste speranțe, odată dezarmonizate de cele ale lui Osvald, acum deveniseră doar o umbră diformă în amintirea unei inimi de mamă rănite. O inimă arsă cu intenție de văpaia împotrivirii cuiva poate rezista ea, oare, îndelungă vreme, dovedind doar bravură și indiferență neclintite? Niciodată! Să-ți plăsmuiești fiul direct în seraiul oamenilor de vază ai lumii întregi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
capăt. Din acest moment, fu reconfirmat că în el era cum nu se poate mai prezentă râvna unică de a scrie cât mai mult și cât mai bine, altoită cu cicatricile lăsate de vicisitudinile vieții sale de până atunci, la amintirea cărora era îmboldit să muncească întrun ritm și mai intens, și mai distrugător, zi și noapte, continuu. Lucra atât de mult, încât adesea uita și de mâncare, și de somn, căci, în procesul de creație, nici foamea și nici somnul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
spune că ea își dusese, până la capăt, îndatoririle întru totul conștientă de ceea ce face. Mai clar spus, după mai bine de douăzeci și cinci de ani de serviciu, ea nu se alesese, în realitate, cu absolut nimic de la nimeni, căci, la alte amintiri, în afară de cea a imaginii biroului său, deloc nu se putea gândi; niciodată nu se bucurase de vreun concediu; și nici măcar prieteni nu avea, prieteni adevărați. Ci tot ceea ce știa ea să facă era să își vadă de treabă la ghișeul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
dragoste, iar orice muncă este goală fără dragoste și își pierde repede prospețimea, devenind, în cele din urmă, doar o corvoadă ticăloasă! Am realizat că am ajuns acum la vârsta de cincizeci și cinci de ani, iar eu, în toate amintirile mele, nu am întipărit decât biroul meu jalnic, la care lucrez mereu, și cușca aceea de ghișeu zidită prost și zugrăvită în culori cenușii și triste. N-am alte amintiri. N-am fost niciodată într-un concediu, nici măcar într-unul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de cincizeci și cinci de ani, iar eu, în toate amintirile mele, nu am întipărit decât biroul meu jalnic, la care lucrez mereu, și cușca aceea de ghișeu zidită prost și zugrăvită în culori cenușii și triste. N-am alte amintiri. N-am fost niciodată într-un concediu, nici măcar într-unul medical. N-am călătorit nicăieri până acum, lucru pe care, poate, cei mai mulți oameni îl fac, pur și simplu, din obișnuință, văzând în asta ceva cum nu se poate mai firesc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de curând mi-am dat eu seama de toate acestea, pe care tocmai ți le-am spus ție acum. Îmi pare că este, însă, prea târziu... Așa o fi? Și Adriana tăcu. Toate aceste vorbe o istoviseră și, totodată, la amintirea lor, se umpluse de o mâhnire amară. De fapt, în ele era cuprins tot înțelesul vieții ei. Cât adevăr! Luiza, pe de altă parte, ascultase totul cu o uimire deosebită și era și ea adânc emoționată. Pentru dânsa, cuvintele Adrianei
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Fiind vrăjit de-a binelea de toate lecturile sale scientiste atent făcute, iată că, în decursul ultimilor câțiva ani, acesta ajunsese să se debaraseze de mai toate dogmele sfinte ale creștinismului, lumea religioasă preschimbându-i-se aproape de tot într-o amintire „cu totul stinsă acum și foarte copilărească”, precum zicea el. Ce-i drept, încă mai păstra obiceiul de a merge regulat, în fiecare zi de duminică, la biserică, însă nu era nicidecum un obicei pornit din dorința sinceră și înflăcărată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
multe ori, până atunci, îl pusese în încurcătură, oferindu-i să bea foarte des din cupa dezamăgirii și a deziluziilor. Bunăoară, acel „prieten impostor”, despre care pomenise el, la un moment dat, în torentul său nestăpânit de gânduri și de amintiri, tare mult îl mai amărâse, atunci când - nu cunosc exact din ce motive - îl trădase într-o asemenea măsură, încât să se poată naște o asemenea ură la adresa lui și toate acele cuvinte tăioase și murdare în inima lui Șerban. Într-adevăr
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
sale. Bătrânul frustrat din proza omonimă își face grave procese de conștiință, așa cum, de altminteri, procedează absolut toate personajele prozei lui Rareș Tiron, care preferă „preumblarea prin sufletul cuiva”, găsind cu abilitate „punctele nevralgice” în expunerea intrinsecă sau extrinsecă a amintirilor lor, iluzii pierdute de multe ori, care produc respectivele „sechele adânci ale sufletului”. În Voință împlinită, personajul principal, Eugen, este medic rezident la un spital dintr-un oraș de provincie, dar și el gândește la rându-i „ciudat și uimitor
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
erau izbite de vânt - cu Înverșunare de geamul lângă care rămăsesem cu privirile pierdute În depărtare. Am aprins lumina și, după ce m-am strecurat sub pătura aflată pe canapea, am mai lăsat o vreme gândurile să rătăcească În voie printre amintiri. „Ce se va Întâmpla cu toate?” Primăvara promisă... Livada Înflorită unde ne-am fi lăsat inimile să vorbească Într-un limbaj al renașterii, al contopirii... „Și totuși, mâine va avea loc marele eveniment: lansarea celor două volume de poezie semnate
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
stăpânire pe Întreaga-mi făptură. N-am rezistat să nu privesc Înapoi. M-a cuprins un vertij cumplit și aerul din jurul meu devenise irespirabil. „Atâtea trăsături cunoscute!” Semăna atât de izbitor cu... Undeva, În umbra unei sălcii, vântul jelea o amintire... 29 nov. 2012 Întâlnirea (6 ianuarie 2003) A fost o noapte agitată, plină de frământări, Întrebări...după câteva zile În care sufletul nostru s-a chinuit, zbuciumat, fără a găsi drumul către liniște și Împăcare. Totul a Început cu ceva
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
solar.” Dar prea multe nu s-au schimbat În existența mea, lipsită adesea de razele blânde și catifelate ale liniștii și Încrederii În linia orizontului care flutura În fiecare dimineață un steag al biruinței... Duc viața lui Proust, trăind din amintiri. Am fost la un pas de nefericitul destin al lui Holderlin și am trecut prin chinurile singurătății lui Van Gogh (descrisă de Octavian Paler, În „Scrisori imaginare”). Văzând cum cerul vieții se Întunecă tot mai mult, iar corbii se apropie
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
scaune confortabile, de o parte și de cealaltă, erau despărțite de o măsuță - suficientă pentru o carte sau pentru a servi masa. N-a lipsit nici muzica: silențioasă, romantică, de suflet, care te ducea cu gândul spre cele mai nostalgice amintiri. Liniște, cald și destul de civilizat. Cele cinci ore mi s-au părut că au trecut destul de repede, timp În care am mai citit câte ceva. Acasă, totul era În ordine. Mă aștepta aceeași singurătate care m-a Îmbrățișat În prag! Avea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]