1,733,188 matches
-
pomenești că gîngăniile - păianjeni sau ce-or fi - or fi venit împreună cu palmierii lui Agathon, ca pasageri clandestini în România? Veți spune, poate, că asta e o răutate gratuită, fiindcă bîzdîgăniile cu pricina ar fi trebuit să înțepe încă de anul trecut. Nu-i așa. Mai întîi trebuia ca păianjenii, scorpionii, ce-or fi ei, să se înmulțească și să se răspîndească încît să ajungă și în calea nefericiților pe care i-au băgat în spital. l Revenind însă la pana
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13608_a_14933]
-
lingvist ar trebui citat numai cu titlul lucrării, nu și cu numele său. l Aflăm din EVENIMENTUL ZILEI și din Adevărul că Ministerul Culturii a subvenționat o lucrare pentru omagierea academicianului Dan Berindei cu prilejul împlinirii vîrstei de 80 de ani. Mulți înainte, dar din Evenimentul zilei am desprins următoarele informații. Că distinsul academician a fost legionar - ceea ce dl Berindei respinge, spunînd că n-a fost decît simpatizant al legionarilor. Dar mai există o informație în Evenimentul zilei, că academicianul Dan
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13608_a_14933]
-
Singurul lor păcat este de a nu crede că sincronismul în materie de artă și morală este la noi - căci suntem la porțile Orientului - numai legendă. Disputa se întinde pe aproape un deceniu și rămâne de văzut dacă la începutul anilor ’40 publicul românesc depășise acest impas al receptării cărților cu scene ale corporalității. În poezie, capetele de acuzare sunt Arghezi (pentru îndrăzneala cu care Tinca își arată “carnea de abanos” și “mărgăritărelul de mai” sau cu care Rada “Si-a
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]
-
vin pentru romane la care nici cu gândul nu gândești, cum ar fi Maitreyi al lui Mircea Eliade pentru celebra scenă a jocului cu gleznele eroinei. Cărți puse la index este titlul unui articol semnat de Cezar Petrescu (vezi Curentul, an VII, nr. 2286/16 iunie 1934, pp. 1-2) în care sunt amintite câteva din volumele “atinse de afurisenie”: Rusoaica de Gib Mihăescu, Întoarcerea din Rai de M. Eliade, Cartea nunții de G. Călinescu, Polca pe furate de Mihail Celarianu, proza
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]
-
autorilor incriminați cuprinde în mare parte scriitori ce se revendică de la direcția modernistă. Acestora li se adugă teribilismele avangardiștilor, începând cu volumele de poezie ale lui Bogza (“mănușa pe care i-am aruncat-o lumii în obraz la 20 de ani”, după cum va mărturisi mai târziu autorul) și culminând cu revistele cu titluri ireproductibile ale “algiștilor” Aurel Baranga, S. Perahim, Paul Păun și Gherasim Luca, trimise cu destinație specială lui Iorga: acesta demarează un proces în urma căruia cei patru sunt închiși
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]
-
scene-tabu cu trupuri dezgolite reprezintă, așa cum sugera Ioana Pârvulescu într-un articol mai vechi din România literară și apoi în Întoarcere în Bucureștiul interbelic (Ed. Humanitas, 2003, cap. Atât de aproape, pp. 69-80), o victorie asupra prejudecăților publicului, la un an de la celebrul proces D.H. Lawrence pentru Amantul doamnei Chatterley din sala Roxy. Totuși, la 1934, când în revista Vremea se publică fragmente din romanul Ambigen al lui Octav Șuluțiu, cartea va fi interzisă de Ministerul Instrucțiunii Publice și nu va
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]
-
casele de toleranță și pentru desenele cu nuduri ale lui I. Anestin deopotrivă - confirmă faptul că publicul românesc nu asimilase încă exclusivitatea criteriului estetic în valorizarea unei opere literare. “Suntem abia la epoca proceselor literare de cam acum 80 de ani din Franța. Peste alți 80 de ani ne vom fi lecuit, poate, de toate ipocriziile întârziate”, conchide Perpessicius. Alături de postafața romanului șuluțian mai sunt de amintit ședințele din aceeași perioadă (1936-1937) ale Societății Scriitorilor Români, avându-l drept cap de
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]
-
nuduri ale lui I. Anestin deopotrivă - confirmă faptul că publicul românesc nu asimilase încă exclusivitatea criteriului estetic în valorizarea unei opere literare. “Suntem abia la epoca proceselor literare de cam acum 80 de ani din Franța. Peste alți 80 de ani ne vom fi lecuit, poate, de toate ipocriziile întârziate”, conchide Perpessicius. Alături de postafața romanului șuluțian mai sunt de amintit ședințele din aceeași perioadă (1936-1937) ale Societății Scriitorilor Români, avându-l drept cap de acuzare pe Eliade pentru Maitreyi, Domnișoara Christina
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]
-
Cu toate că este convins de unicitatea criteriului etic în receptarea literaturii. Prigoana împotriva lui Eliade se va stinge treptat, șeful “noii generații” câștigă procesele și sfidează Ministerul Instrucțiunii Publice cerând simbolic un leu ca despăgubire morală. Ne aflăm, așadar, la sfârșitul anilor ’30. Marile procese s-au ținut și au fost câștigate de autorii textelor împricinate. Mulți dintre ei se vor “cuminți” pe viitor. Geo Bogza s-a transformat dintr-un adolescent revoltat într-un tânăr resemnat care, după ce află adevărul despre
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]
-
30. Marile procese s-au ținut și au fost câștigate de autorii textelor împricinate. Mulți dintre ei se vor “cuminți” pe viitor. Geo Bogza s-a transformat dintr-un adolescent revoltat într-un tânăr resemnat care, după ce află adevărul despre anii de detenție ai tatălui cauzați de jocul de cărți, schimbă tonalitatea stenică a Jurnalului de copilărie și adolescență într-una apăsătoare, ternă, epuizată. Într-un interviu luat de Ion Roman în 1941, Octav Șuluțiu prezintă scenele corporalității din Ambigen ca
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]
-
Cristian Măgura Curcubeie, cartea autobiografică semnată de Matila Ghyka, este rodul unor momente de fecundă singurătate, căutare vreme de doisprezece ani (1940-1952), un tête-à-tête cu sine, în fond, un dialog dintre eul său temporal și eul permanent. ~ncă de pe primele pagini se simte o sensibilitate din zona celei mai vii memorii culturale, vorbind totuși despre realitățile cele mai recente, un soi
Lumea, scoica lui Matila Ghyka by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13638_a_14963]
-
prelungindu-se agonic în sânul unei lumi profund schimbate la față. Eminență cenușie a Franței intelectuale, cum îl numește în prefață Patrick Leigh Fermor, prințul Ghika conservă în dialogul purtat cu propria-i biografie tiparele fiecărei vârste. Paginile care descriu anii de pregătire de la Saint-Quen și de la Școala Navală a iezuiților din Jersey, călătoriile dintre cele mai exotice la bordul Iphigeniei și apoi, mai târziu, de unul singur, în jurul lumii, sunt desprinse dintr-un posibil roman de aventuri și demne de
Lumea, scoica lui Matila Ghyka by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13638_a_14963]
-
la celebrul cogito al lui Descartes. Această viziune asupra lumii nu poate fi decât optimistă și nu m-a surprins faptul că, în alt plan, Pluie d’Etoiles a primit prin 1933, la Paris, Premiul „Celui mai optimist roman al anului”. Spuneam că personalitatea prințului Ghyka este extrem de atrăgătoare. Cum altfel ar putea fi atâta timp cât în el se împacă aventurierul cu omul de știință, figurantul de pe platourile de la Hollywood cu profesorul universitar de estetică sau cariera diplomatică și militară cu cea
Lumea, scoica lui Matila Ghyka by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13638_a_14963]
-
întrerupă brusc ritmurile contemplației, iar, cea de-a doua, se referă la o neîncredere suspectă, aproape de patologie, în ceea ce el încă n-a experimentat, evident, mai întîi pe alții. Așa se face că după o campanie mediatică de aproape un an, lansată și susținută mai ales în presa culturală scrisă și audio, Fundația Anonimul și-a început programul de la Sf. Gheorghe (Deltă), rezervat artiștilor plastici, cu un deficit de doi participanți. Și asta nu pentru că selecția realizată în cadrul celor două expoziții
Simpozionul de la Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13627_a_14952]
-
participe la Sf. Gheorghe nu pot acuza nimic din cele de mai sus, adică nici suprasolicitare, nici povara gloriei și nici coroziunea reumatismelor, iar asta pentru bunul motiv că proiectul îi privește exclusiv pe tinerii artiști pînă în douăzeci și cinci de ani. Așadar, pe cei care abia au absolvit facultatea sau sînt încă în plin proces de studiu aprofundat. Întrebarea care se pune, în mod legitim, în fața unei asemenea realității, este una singură: de ce această reacție atît de slabă, această apatie care
Simpozionul de la Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13627_a_14952]
-
făcut a declara: „auzul și gîndul mi-au fost dăruite deopotrivă cu dulcile adieri moldovenești, cu cotiturile împestrițate ale graiului regățean și cu unduirile înțelepte ale celui ardelean”. Poezia l-a prins în „mrejele” ei încă înainte de vîrsta de 10 ani, cînd așternea stihuri prin maculatoare și pe foi răzlețe. Debutul i se... multiplică. La 11 ani îi apare o poezie în „revista cursului inferior” a Liceului „Gheorghe Lazăr” din Sibiu, iar în 1939-1940 publică în revista bucureșteană, cu titlul „ciudat
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
cotiturile împestrițate ale graiului regățean și cu unduirile înțelepte ale celui ardelean”. Poezia l-a prins în „mrejele” ei încă înainte de vîrsta de 10 ani, cînd așternea stihuri prin maculatoare și pe foi răzlețe. Debutul i se... multiplică. La 11 ani îi apare o poezie în „revista cursului inferior” a Liceului „Gheorghe Lazăr” din Sibiu, iar în 1939-1940 publică în revista bucureșteană, cu titlul „ciudat”, Prepoem „un grupaj de poezii, proză, scurtă notă biografică și o prezentare bombastică a redacției”. Oscilantă
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
de afirmare, Geo Dumitrescu, Mihu Dragomir, Mihail Crama, Ion Larian Postolache. Concomitent cu acest debut „pompos”, textele junelui bard mai erau primite la Curentul literar din Capitală și la Viața Basarabiei din Chișinău, ultimul periodic fiind patronat de Pan Halippa. Anul 1940 a fost unul cu osebire dureros pentru Alexandru Lungu, deoarece, prin sfîrtecarea teritorială a țării, pierdea cele două spații în care se simțea „mai acasă”, Basarabia și Ardealul. Izgonit din Năsăud, în urma Dictatului de la Viena, poetul poposește iarăși la
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
au purtat valul poetic din vremea războiului numindu-i «poeții cărora li s-a sucit vrejul». Împrumut această pitorească, amară și sugestivă expresie de la sculptorul Ion Vlad, prieten strîns al poeților, el însuși un mare poet al materiei, care prin anii ’47, la un pahar și o vorbă de seară tîrzie a cîtorva poeți și artiști, ne-a spus: «Fraților, ne ducem de rîpă. |știa ne-au sucit vrejul, ca la pepenii sortiți să crească mari și cît mai arătoși. Cei
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
au sucit vrejul, ca la pepenii sortiți să crească mari și cît mai arătoși. Cei care n-o să ne uscăm, om crește tari și mari și arătoși, dar fără dulceață și fără mireasmă»”. Reintrarea în literatură, în condițiile „dezghețului” din jurul anului 1965, n-a constituit însă chiar un prilej de bucurie pentru scriitorii pînă atunci complet refuzați, deoarece regimul totalitar persevera a-și proiecta spectrul pe conștiințele auctoriale, a le mistifica și distorsiona, fie și prin modalități mai subtile: „Și astfel
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
neînvățată” a poeziei, întru „autonomia înaltă, luminată de un tragism fericit” a acesteia, autorul Orei 25 se constituie într-o pildă de comportament literar, de-o fermitate discretă, de-o tenacitate elegantă însă nu mai puțin tranșantă. O amintire a anului 1940, legată de modelarea crezului său literar, ne introduce, paradoxal, în miezul unei actualități încă suficient de dureroase: „Atunci am început să înțeleg, și evenimentele m-au silit să înțeleg destul de repede, că poezia nu poate și nu trebuie să
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
evenimentele m-au silit să înțeleg destul de repede, că poezia nu poate și nu trebuie să asculte și să se supună nici unei «comenzi». La vremea aceea bîntuia «comanda națională», de undeva pîndea «comanda socială», cea care va năpădi, peste cîțiva ani, încercînd să sugrume poezia și să strivească poeții. În treacăt fie spus, aud că, de curînd și pe față, în publicațiile periferice (nu geografic, ci calitativ) din țară, cele două «comenzi» își cîntă «hai să dăm mînă cu mînă». Și-
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
Mircea Mihăieș Diferența enormă între România anilor ’90 și ziua de azi o constituie rolul decisiv al „baronilor” în politică. Deși astfel de personaje au existat și în urmă cu zece ani, ele au făcut pasul decisiv pe scena publică după revenirea iliescienilor la putere. O revenire
A sufoca, sufocare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13610_a_14935]
-
Mircea Mihăieș Diferența enormă între România anilor ’90 și ziua de azi o constituie rolul decisiv al „baronilor” în politică. Deși astfel de personaje au existat și în urmă cu zece ani, ele au făcut pasul decisiv pe scena publică după revenirea iliescienilor la putere. O revenire care, de altfel, n-ar fi fost posibilă fără infuzia de nutreț financiar din partea unor cunoscute personaje de penumbră, unele dintre ele aflându-se, culmea
A sufoca, sufocare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13610_a_14935]
-
timpi și trei mișcări înlocuitori: traficanți de droguri din Columbia, mafioți din Sicilia, procurori de arme din Rusia și, de ce nu, vânători de capete din Africa... Transformată într-un rai al banditismului economic, România ar putea deveni, în doar câțiva ani, locul perfect al spălării tuturor banilor negri ai planetei. Experiență în domeniu avem, slavă Domnului! Taxa de televiziune obligatorie chiar dacă nu ai televizor și taxa pe proprietate chiar dacă ești doar chiriaș sunt cele mai recente mostre de gândire financiară ale
A sufoca, sufocare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13610_a_14935]