4,880 matches
-
și ventriculul drept (Fig. 11). Ramurile arterei coronare stângi vasculare pentru aortă și pulmonară (r. coni arteriosi); arterele atriale stângi pentru atriul și auricula sinistră (rr. atriales și r.atrialis intermedius); artera grăsoasă stângă (care nu se regăsește în Nomina Anatomica); ramura circumflexă (r. circumflexus) pentru atriul și ventriculul stâng; artera marginii stângi a lui Crăiniceanu; ramura interventriculară anterioară (ramus interventricularis anterior), din care pornesc ramuri pentru ventriculele drept și stâng și pentru septul interventricular, în 2/3 anterioare ale acestuia
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
nodulului atrioventricular, iar nervul vag drept regiunea situată deasupa nodulului sinoatrial. Această distribuție reflectă asocierea embrionară a vagului drept cu cornul drept al sinusului venos și a vagului stâng cu cornul stâng al sinusului venos fiecare conținând celule specializate. Distribuția anatomică a durerii cardiace: Peretele anterior toracic (retrosternal) Regiunea cervicală Mandibula Umărul stâng Fața medială a brațului stâng Brațul drept (rareori) Capitol 6 CRITERII DE EXAMINARE CLINICĂ ÎN AFECȚIUNILE CARDIACE <resume> Rezumat * Anamneza în afecțiunile cardiace * Vârsta * Sexul * Antecedentele heredo-colaterale * Antecedentele
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
fiind și autorul a 500 de opere dintre care multe au dispărut la incendiul Templului Păcii în 192, în preajma căruia erau depozitate. Au rămas posterității doar 83, dintre care, cele mai traduse, mai circulate și cercetate sunt cele privind: pregătirile anatomice, disecția, fiziologia, patologia, sistemele medicale, sectele medicale și critica lor, recomandări studenților, terapeutică, practică medicală curentă; teme de filosofie, filologie, retorică, arte etc. Cartea sa, considerată breviar medical al Evului Mediu, se intitulează Ars parva și se referă la esențialul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de pulsuri descrise, unele anunțând decesul. Experiența medicală se transmitea, ca la medicii greci, din tată în fiu și ajunsese cunoscută și la popoarele vecine, cu toată fragilitatea cunoștințelor anatomiei, motivată de rezerva lor față de disecții. Chinezii construiau imaginativ planșe anatomice, de unde și imperfecția lor. Pe la începutul mileniului I î.Chr., ei foloseau anestezia în castrarea celor din serviciul imperial. De asemenea făceau operații chirurgicale pe oase și operații cezariene ș.a. Terapeutica chineză, ca și cea a altor popoare de care
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
în 1706 apare prima traducere a unei cărți occidentale scrise de Ambrosie Paré. Unii studenți japonezi vin la Universitățile din Europa. Totuși, dincolo de aceste evidente semnale, japonezii rămân circumspecți față de medicina occidentală. Scrie Mitani Koki, apropo de europeni: „Studiile lor anatomice nu priveau decât cadavrul. Ele nu informau asupra stării organismului viu“. Odată cu sfârșitul secolului al XVIII-lea situația se schimbă. Apare Noul Manual de Anatomie scris de Sugita și colaboratorii săi. Ilustrarea făcută de filooccidentalul Odano Naotache (1774) ușurează înțelegerea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
care a făcut 32 de disecții pe cadavre de bărbați și femei de diferite vârste, dorind să pătrundă secretele corpului uman, ale vieții și morții, o curiozitate specific renascentistă. Leonardo a colaborat cu Marc- Antonio della Torre. Numeroasele sale desene anatomice nu sunt făcute după Galen ci direct prin disecții, de aici marea lor exactitate, căci cunoașterea unui organ, unui țesut, trebuie să releve funcționalitatea sa, legile care îl justifică. Desenele sale, în număr de 1500, în 200 de caiete, dacă
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
în tot Occidentul. Făcând serioase corecturi anatomiei galenice și adepților ei, deși niciodată nu a negat-o în rolul ei, Vesal a stârnit invidii, intrigi, ură, contrazicându-și profesorii și contemporanii, stârnind animozități. Foarte de tânăr publică Tabulae anatomicae (Documente anatomice), o adevărată introducere în anatomie, realizată pe observații directe privind alcătuirea organismului uman prin disecțiile pe care le face pe cadavre umane. Aceste cadavre erau ale unor criminali sau persoane abandonate. în epocă mai era și o piață a cadavrelor
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
pictorilor. La 29 de ani, Vesal tipărește capodopera sa De Humani corporis fabrica (Basel, 1543) operă care la câțiva ani, va fi reeditată și în alte centre occidentale, asigurându-i o circulație în toată Europa și devenind manual de studii anatomice timp de câteva secole. „Despre alcătuirea (fabrica) corpului uman“, are 7 părți și prima ediție a avut numai planșele pictorului Jan Stefano Calcar, elev al lui Tizian. Următoarele vor înregistra și alte nume de pictori. Tratatul se distinge prin concepție
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
o operă viabilă, o concepție unitară sistemică despre organismul uman, o metodă a cunoașterii prin demonstrații directe, analitică până la cele mai mici detalii, sprijinită pe observație și intuiție, pe muncă și clarviziune. Vesal e considerat un real reformator al cunoașterii anatomice, un corifeu al anatomiei moderne, deschizător de drum în fiziologie, fiziopatologie. Alți medici vestiți îl vor completa, în sec. XVII. În Renașterea pasionată de anatomie, au strălucit și alte nume: Fallope, profesor Padova, supranumit Esculap al timpului său. El unește
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
corifeu al anatomiei moderne, deschizător de drum în fiziologie, fiziopatologie. Alți medici vestiți îl vor completa, în sec. XVII. În Renașterea pasionată de anatomie, au strălucit și alte nume: Fallope, profesor Padova, supranumit Esculap al timpului său. El unește cunoașterea anatomică cu chirurgia. A fost un medic complex, specializat în anatomia capului, abdomenului, aparatului uro-genital, cu rezultate excelente în chirurgia ulcerelor, tumorilor, luxațiilor. În anatomia creierului a rămas foarte cunoscut Constant Varole; în studiul urechii Eustache. La Paris Charles Etienne, în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
În anatomia creierului a rămas foarte cunoscut Constant Varole; în studiul urechii Eustache. La Paris Charles Etienne, în 1545, publică „De disectione“, în Spania Jean Valverde de Amusco publică „Istoria compoziției organismului uman“, carte de succes internațional. Odată cu Renașterea învățământul anatomic direct, prin disecții, devine o realitate în toată Europa. UN CHIRURG: AMBROISE PARÉ (1509 - 1590) S-a născut în Franța, urmează cursuri medicale la Hôtel Dieu unde se specializează în chirurgie. Ajunge medic militar, luând parte la campanii militare. A
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
pot adăuga numele multor medici de seamă care s-au format pe lângă principalii titani, onorând cu studiul, experiența și perseverența lor progresul medicinii. Menționăm ca importante: Anatomia lui Charles Etienne (1545), Anatomia lui Colombo (1558), Chirurgia lui Franco (1556), Observațiile anatomice - lui Fallope (1561), Tratatul Ciumei a lui Paré (1568), Cartea nervilor a lui Varole (1583) care sunt și astăzi cercetate de pasionați. Iată de ce Renașterea nu este reductibilă la resuscitarea clasicilor Antichității. Fructificând critic pe înaintașii din diferitele domenii ale
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Devine membru al Colegiului Regal al Fizicienilor. I se încredințează funcții oficiale. în 1615, Harvey ocupă catedra de Anatomie și Chirurgie a unei renumite școli medicale, rămânând un pasionat cercetător. După două decenii de cercetări aprofundate și neîntrerupte publică: Exercitatio anatomica de motu cordis et sanguinis in animalibus, care apare la Frankfurt în 1628. Această capodoperă, care va fi elogiată peste secole, stârnește reacții pro și contra în toate țările occidentale. Harvey își explică descoperirea epocală, rațional, obiectiv, pe bază de
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
et sanguinis in animalibus, care apare la Frankfurt în 1628. Această capodoperă, care va fi elogiată peste secole, stârnește reacții pro și contra în toate țările occidentale. Harvey își explică descoperirea epocală, rațional, obiectiv, pe bază de observații și experimente anatomice cu o interpretare fără reproș. Fiind și literat cu pasiune pentru filosofie, Harvey face în această carte inserții culturale din scriitorii și gânditorii timpurilor, cu o dexteritate impresionantă. Conștient și convins de importanța descoperirii sale, suportă cu mâhnire atacurile, izbindu
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
pentru filosofie, Harvey face în această carte inserții culturale din scriitorii și gânditorii timpurilor, cu o dexteritate impresionantă. Conștient și convins de importanța descoperirii sale, suportă cu mâhnire atacurile, izbindu-se de inerția obtuză a unor mari anatomiști. în Dizertații anatomice asupra circulației sângelui, cunoscute sub titlul de Scrisori către Riolan, îi răspunde anatomistului Jean Riolan — fiul (1577 - 1657), care, ca și Gui Patin, decanul Facultății de Medicină din Paris, sau Marcelo Malpighi și atâția alții, îl atacă, uneori satiric, pe
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de la fiziologie se ajunge la fiziopatologie. Cu tot numărul impresionant al detractorilor, răspândiți pe continent, cel al partizanilor lui Harvey crește de la o zi la alta, între ei afirmându-se și Descartes și naturalistul danez Arnisoeus, autor al: Experimenta nova anatomica (1654). La orizont, viitorul era deja de partea sa. Circulația limfatică o descoperă, în 1651, Jean Pecquet. Făcând cercetări pe animale, pune în evidență ganglionii limfatici. Pecquet (1622 1674) este autorul Noilor experimente anatomice (Paris, 1651) și al „Dizertației anatomice
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
danez Arnisoeus, autor al: Experimenta nova anatomica (1654). La orizont, viitorul era deja de partea sa. Circulația limfatică o descoperă, în 1651, Jean Pecquet. Făcând cercetări pe animale, pune în evidență ganglionii limfatici. Pecquet (1622 1674) este autorul Noilor experimente anatomice (Paris, 1651) și al „Dizertației anatomice asupra circulației sângelui“ (1651), care contribuie la mutarea centrului de importanță de la ficat la inimă, adepții lui Galen fiind nevoiți să-și restructureze concepția anatomică. în pofida conservatorismului dogmatic al Facultății de Medicină din Paris
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
anatomica (1654). La orizont, viitorul era deja de partea sa. Circulația limfatică o descoperă, în 1651, Jean Pecquet. Făcând cercetări pe animale, pune în evidență ganglionii limfatici. Pecquet (1622 1674) este autorul Noilor experimente anatomice (Paris, 1651) și al „Dizertației anatomice asupra circulației sângelui“ (1651), care contribuie la mutarea centrului de importanță de la ficat la inimă, adepții lui Galen fiind nevoiți să-și restructureze concepția anatomică. în pofida conservatorismului dogmatic al Facultății de Medicină din Paris, care nu admite nici circulația limfei
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ganglionii limfatici. Pecquet (1622 1674) este autorul Noilor experimente anatomice (Paris, 1651) și al „Dizertației anatomice asupra circulației sângelui“ (1651), care contribuie la mutarea centrului de importanță de la ficat la inimă, adepții lui Galen fiind nevoiți să-și restructureze concepția anatomică. în pofida conservatorismului dogmatic al Facultății de Medicină din Paris, care nu admite nici circulația limfei, anatomiștii europeni îl confirmă și îl completează, în detalii puțin semnificative, pe Harvey. În Anglia, John Mayow (1645 - 1679) studiază oxigenarea sângelui, explicând culoarea roșie
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Marcelo Malpighi (1628 - 1694), profesor la Universitatea de Medicină din Pisa, după ce-l contrazisese pe Harvey, e nevoit, după 1661, să-l confirme, descoperind la batraciene, cu ajutorul unei lupe microscop, eritrocitele circulând prin capilarele pulmonare. Dar Malpighi, autor al Discursului anatomic al structurii viscerelor, apărută la Paris (1683) nu se ocupă numai de studierea plămânilor ci și de țesuturile rinichilor, dermului, ficatului, contribuind substanțial la dezvoltarea histologiei comparate (animală și vegetală). Tot el scrie Anatomia plantarum (1690). După Malpighi, spiritul e
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Paracelsus, fie tradițional prin conservarea părților plantei. în acest secol numărul speciilor utilizate în terapeutică ajunge la peste 10.000. SCURTĂ PRIVIRE ASUPRA SEC. AL XVII-LEA MEDICAL Medicina este ilustrată și de învățământul medical teoretic și pragmatic, în amfiteatre anatomice și-n clinici, în biblioteci și-n confruntări de opinii. Specifice însă în acest secol, sunt Colegiile, înființate în marile orașe occidentale, unde celebrități medicale atrag studenți de pretutindeni prin arta și știința expunerilor, a îndrumărilor explicative și experimentale. Printre
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
1682 - 1771) spirit științific, literar și filosofic precoce. Face studii medicale la Universitatea din Bologna, unde îl are ca profesor pe Valsalva. La 19 ani își susține doctoratul în medicină și la 24 de ani publică primul volum, din Adversaria anatomica prima. Debutul didactic și-l face la Bologna,iar din 1711 onorează la Padova catedrele de medicină teoretică și de anatomie. Renumele său iese din perimetrul Italiei, Morgagni fiind cunoscut după câteva decenii ca „Principe al tuturor anatomiștilor Europei“, cu
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
privind imaginea magistrului său Antonio Maria Valsalva, cu o carte despre monumentele regiunii sale natale, Forli și cu pasiunea sa secundară pentru antichitate și arheologie. Morgagni ajunge prin analiză critică și experimentare, la concluzii veridice. El dovedește că orice alterare anatomică se însoțește de una funcțională care dă simptomele bolii. îndepărtarea cauzelor bolii exprimă grija clinicianului care asistă un bolnav. Boala celui decedat e urmărită în profunzime prin autopsiere. Morgagni compară autopsiile sale cu cele ale magistrului său, Valsalva, toate în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
fibrelor musculare în contact brutal cu un corp. De asemenea Haller distinge contractilitatea exclusivă mușchilor de sensibilitatea care trimite și recepționează impulsuri prin țesuturi nervoase, de la și spre centrala creierului. în concepția sa sistemică Haller conectează funcția fiziologică la suportul anatomic. Toată creația și activitatea sa au creat adepți, au stârnit critici malițioase și mai ales au avut ecou în progresul medicinei în general și al fiziologiei în special. Un enciclopedist și o personalitate care îngândură și mobilizează. Un spirit complex
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
10 mg de testosteron. Precizăm că neuronii hipotalamici, poate și a altor zone, secretă substanțe chimice care sunt numite neurohormoni, probați prin izolarea lor, care s-a reușit. Implicarea hormonilor în etiologia bolilor, a restructurat optica patologilor, a terapeuților, explicația anatomică dublându-se de cea biochimică și metabolică. Excesele și minusurile de funcții hormonale sunt luate în calculul diagnosticării maladiilor. Endocrinologia clinică luminează și completează patologia și etiologia, deschizând noi orizonturi integrării învățământului medical cu cercetarea și clinica. Fiziopatologia endocrină clarifică
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]