6,861 matches
-
ducelui sau al aedului. Și, bineînțeles, ne gândim la marii noștri exilați, Începând cu autorul marii Istorii a Imperiului Otoman, Dimitrie Cantemir, dar și la primul mare vlădică al bisericii luptătoare - biserica unită cu Roma -, martir și promotor al Școlii Ardelene, mort În sărăcie și tristețe patriotică la Roma, alungat de grofii calviniști unguri, Inochentie Micu Klein. Apoi, la „divinul” și „excentricul” Heliade Rădulescu, ce-și flutura mantia sa albă la Paris, cum o zice ironic Călinescu; Heliade, ridicol ca orice
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
prietenul lui Nichita”, pe Matei Călinescu, pe un post important la Gazetă... (șef al secției de criticăă, au pregătit scoaterea din conducerea revistei a lui Paul Georgescu și a colaboratorilor apropiați; excludere la care un rol important l-au avut „ardelenii” de la conducerea Uniunii Scriitorilor, - M. Beniuc și adjuncții săi, Pop Simion și Ion Brad, ca și un „aliat” de moment, scriitorul Eugen Barbu, care urca puternic În ierarhia profesională -, dar și În politică și care, pentru a-i fi „iertat
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
angulație falsă asupra materiei prozei și a vieții... nici pomeneală!”. Așa cum avea să mă convingă, pe mine și pe lectorii primului meu roman Matei Călinescu, pe coperta a patra a Franciscăi, unde afirma că „moșteneam simțul realist și forța prozatorilor ardeleni, Rebreanu În primul rând!...” Ei bine, cele două „execuții” - foarte „periculoase” pentru un spirit Încă În formare (pe care vitalitatea, inconștiența și spiritul de frondă al tânărului Breban le-a dat hotărât de-o parteă, după mulți ani, au fost
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
le spuneți, În arta mea? Deoarece, Într’ adevăr, nu puțini comentatori inteligenți ai cărților mele s-au uimit nu o dată de „excesul” de digresiuni teoretice” pe care le fac În romanele mele, În loc să mă mulțumesc a povesti, ca orice romancier ardelean „viguros”, despre ființe și fapte prinse, evident, În chenarul și zbuciumul lor social. Pământul, casa, femeia, cariera, Întâmplarea tragică, istoria - fără majusculă, istoria „mică”, soarta fiecăruia, deoarece orice personaj, din cele cât de cât importante, au o soartă! La ce naiba
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Frumosului, a expresivului și devine pur și simplu un semn, un act de Împotrivire, de luptă, coalizând și dinamizând mase mari de indivizi, reprezentative, simbolice pentru o Întreagă națiune? Să ne reamintim, ca Români, de literatura, curajul și patosul literaturii ardelenilor - cărora li s-a adăugat și Eminescu! -, publicată chiar la Budapesta, În jurul anului 1900, când orizontul unificării statului român era o simplă utopie, scrisul lui Goga, Slavici sau Rebreanu, ale cărei prime Încercări sunt În maghiară! Cui Îi folosește reducția
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Parisul a fost, pentru mine, pur și simplu neschimbat, Într-un fel, față de fostul adolescent În ale cărei legende, se pare, Încă pluteam, un al doilea București, iar Franța, o „coborâre”... Încă o coborâre În Vechiul Regat, mirajul nostru al ardelenilor timp de un secol și mai bine!... Iar dacă Bucureștiul sub comuniști se provincializase și se urâțise, se deformase rapid, aproape incredibil, ei bine, iată, Parisul venea, În ochii și În senzorii Încă inflamați ai adolescenței mele sentimentale și viguroase
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
disparate s-au Îndesit, „strecurătoarea” arătând pe alocuri spărturi masive; și astfel a Început ceea ce am putea numi exodul Românilor, care a continuat până la căderea lui Ceaușescu, dar și după. Este, probabil, cel de-al doilea exod, după cel al ardelenilor În America, după primul război; și, fapt agravant, după căderea tiraniei, el s-a continuat mai ales cu tineri, cei mai mulți cu Înaltă calificare. Mulți dintre ei dau Încă o motivație politică a expatrierii lor, dezamăgirea față de clasa politică românească și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
culme a artei tale, după cum unele spirite din jurul tău ți-o certifică și... unele voci invidioase, inamice, un alt semn al succesului, al valorii! Nu, tu te afli pe acea «platformă» de care am mai vorbit, iar acum, după părerea ardeleanului și a Neamțului din mine, tu trebuie să reziști! Nu numai succesului care deja te Înconjoară În forme diferite și indiscutabile, dar trebuie să reziști propriei tale naturi, a pulsiunilor geniale care te animă, dar care te pot și clătina
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
e autenticitatea mea! - Foarte bine, Îi răspundeam, dacă statul polițist și reacționar se bazează și se hrănește, profită de asemenea idei, noi... va trebui, cel puțin pentru un timp, să ne pierdem autenticitatea! Ți-o spune un copil de preot ardelean, al cărui tată a fost Închis de Unguri și a cărui Biserică a luptat vreo două secole, alături de țăranii și de intelectualii umiliți, pentru demnitate umană și națională. Nu ne este dat să fim totdeauna „autentici”; trebuie să așteptăm alte
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
impersonal și rece, să-și spună cuvântul. Ei bine, ne spune istoricul literar, lucrurile nu au stat așa și poetul prevăzuse acest lucru prin forța vizionarismului său. La doi ani după moartea sa, poetul avea să fie negat. Un canonic ardelean, Alexandru Grama, scrie despre poet într-o manieră uimitoare, dacă avem în minte așezarea, de către Maiorescu, a poetului în istoria literaturii române, încă din timpul vieții (vezi Direcția nouă...). Dar Eminescu n-a avut geniu, spune acest Grama, ...geniul poetului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
este în afară de orice discuție, să vorbești despre "naționalismul lui Caragiale", cum o face Theodor Codreanu, pare de-a dreptul șocant. Sunt aduse dovezi care se vor irecuzabile: atașamentul sincer și total față de națiunea română, față de limba română, legăturile cu naționaliștii ardeleni și exprimarea în scris, cu un neașteptat patetism, a speranței în unitatea națională, un ideal exprimat, negreșit, de Eminescu fost membru activ al fostei Societăți "Carpații". În pofida comunicativității și "transparenței" caragialiene, opera sa "este, în realitate, una din marile enigme
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și "porcograful" E. Lovinescu, romanțând biografic în Mite și, îndeosebi, Bălăuca viața poetului. Iar lorga, vorbind despre "nepăsarea" lui Eminescu a fost prompt taxat drept "călău". Am invocat numele criticului de la Sburătorul fiindcă o afirmație lovinesciană va face carieră. "Cultura ardeleană nota Lovinescu era clădită pe un neadevăr". Dar folositoarea minciună ardeleană va genera aprige controverse și va isca patimi nedomolite, angajând două filosofii de viață, implicit două programe culturale în conflict. Pe de o parte, literatura luptătoare, civismul, pedagogia națională
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
viața poetului. Iar lorga, vorbind despre "nepăsarea" lui Eminescu a fost prompt taxat drept "călău". Am invocat numele criticului de la Sburătorul fiindcă o afirmație lovinesciană va face carieră. "Cultura ardeleană nota Lovinescu era clădită pe un neadevăr". Dar folositoarea minciună ardeleană va genera aprige controverse și va isca patimi nedomolite, angajând două filosofii de viață, implicit două programe culturale în conflict. Pe de o parte, literatura luptătoare, civismul, pedagogia națională așezată sub semnul urgenței, militantismul care nu putea acorda prioritate rigorilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
semnul urgenței, militantismul care nu putea acorda prioritate rigorilor estetice; pe de altă parte, infiltrația ideilor junimiste, angajând bătălia în sfera emoțiilor estetice, ieșind din culturalitate, pigmentată de volubilitatea superficială a regățenilor, în contrast izbitor cu sensibilitatea gravă, bolovănoasă a ardelenilor. Și dacă L. Blaga vorbea de tipul Grama (vezi Saeculum, nr. 3/1943), detractorii din primul val se luptă cu lirismul bolnăvicios, blamând de pe baricadele "direcției sănătoase" pesimismul și ireligiozitatea, în scopul nobil al regenerării literaturii române. Fiindcă "un popor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
așteaptă mereu și umbra cireșului de la Cârțișoara, dacă nu se va putea anul acesta, atunci, la anul, și la mai mulți ani. Dumnezeu să fie cu noi ! Vă îmbărbătăm cu toții și vă sărutăm cu mult dor, ai dumneavoastră de pe meleaguri ardelene, de la mic la mare, chiar dacă semnează, Coca... Iubite Conele Alecu, De vreo două săptămâni am primit scrisoarea de la Domnia Voastră, dar, uite, nu m-am învrednicit să răspundem. O fac tot eu pentru că, deocamdată, tata e scutit de orice efort, dar
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
schimbări de mari unități în zonă, fapt care a alimentat propaganda străină și datorită comportamentului unor soldați care s-au dedat la furturi și jafuri prin gospodăriile oamenilor. Șeful Serviciului de Siguranță Arad a observat și animozitățile existente între ofițerii ardeleni și cei din Vechiul Regat, puse pe seama numărului mare de ofițeri sași încadrați în armata română. Dintre naționalitățile din zonă - unguri, sași, slovaci - doar primii ridicau probleme de siguranță, ei fiind nemulțumiți de situația existentă, „susceptibili de iredentism”, refractari la
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
autoritățile centrale sau regionale, civile sau militare. A doua propunere a vizat închiderea frontierei cu Ungaria pentru călătorii, reglementarea situației străinilor din țară, expulzarea persoanelor considerate periculoase pentru ordinea publică și siguranța statului. Anul 1919 a fost unul dramatic pentru ardeleni, regiunea fiind o zonă de război între trupele române și cele bolșevice ungare. Guvernul de la Budapesta nu a fost dispus să recunoască pierderea Transilvaniei, nici prin dreptul cetățenilor majoritari de a-și alege singuri destinul și nici cu prevederile Conferinței
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
spionaj maghiar pe teritoriul României. Pe 14 iunie 1926, în timp ce călătorea cu trenul pe ruta Arad-Seghedin, Freisberg a avut drept coleg de compartiment un individ pe nume Walkay. Acesta avea, pe lângă actele sale de identitate, un pașaport pe numele Tibor Ardelean și s-a lăudat comerciantului de lemne că se afla „în serviciul de spionaj maghiar din Seghedin”. De asemenea, el nu s-a sfiit să afirme că tocmai se întorcea de la Ocna Mureș, unde un ofițer român i-a înmânat
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
administrație la Biroul de Mobilizare al Corpului 7 Armată, cu sediul în Sibiu. Totodată, cercetările au constatat că acesta se afla în serviciul biroului de spionaj din Seghedin „încă din luna Noiembrie 1925”, fiind recrutat de către Ferentz Walkay (alias Tibor Ardelean) contra unei remunerații de 25.000 lei/lună plus prime speciale pentru documente deosebite. Relațiile dintre Walkay și Taflan s-au stabilit în timp ce primul efectua stagiul militar în cadrul Companiei 7 Sanitară, aflată în Sibiu, și au continuat după lăsarea la
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
să aibă loc, în iulie 1926, pe un vapor care naviga pe Dunăre, dar subofițerul n-a avut pașaport și nu s-a putut urca pe vas în portul Drobeta-Turnu-Severin. Totuși, relațiile dintre cei doi au continuat prin intermediul aceluiași Walkay/Ardelean. După descoperirea și anihilarea filierei, organele de contrainformații au inițiat o acțiune de atragere a lui Lyssai în România pentru a fi capturat. În acest scop, la 20 februarie 1927, Taflan i-a trimis o scrisoare, prin care îi cerea
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
punându-le la dispoziție gratuit terenuri agricole și fonduri pentru a începe o viață nouă. La începutul anului 1922, instituția de propagandă, la presiunile externe, a fost, teoretic, desființată, ea preschimbându-se în Partidul Apărării Patriei și în Clubul Refugiaților Ardeleni, care, mai târziu, au fuzionat sub denumirea de Liga Națională Ungară. Succesul propagandei revizioniste în Anglia s-a produs după înființarea unui Muzeu Pedagogic Unguresc, care a fost „izvorul cel mai mare” de publicații, care s-au răspândit în unitățile
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
ziare, cu sprijinul gazetarilor îndepărtați de directorul general - „când știut este că gurile rele din presă trebuie întotdeauna plătite” - care le-a tăiat subvențiile acordate până atunci. La această campanie s-au raliat și liderii P.N.Ț., în urma „eliminării funcționarilor ardeleni” din D.G.P., susținuți de Alexandru Vaida-Voevod și Viorel V. Tilea la Palat. O lună mai târziu, în decembrie 1934, un raport înaintat Elenei Lupescu l-a caracterizat pe directorul general al D.G.P. ca fiind „departe de a fi omul cerințelor
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
camioane cu obuze, cartușe, grenade etc., iar în perioada următoare erau așteptate alte transporturi de același fel. Ordinul de Informații nr. 11 din 29 mai 1937 a prezentat câteva din problemele informative care trebuiau soluționate în perioada următoare: unele cercuri ardelene au început „să se agite” în vederea întocmirii unui memoriu către rege în favoarea grațierii lui Victor Precup; Șerban Milcoveanu, președintele Uniunii Naționale a Studenților Creștini Români a adresat o telegramă de felicitare reginei-mamă Elena, care a fost multiplicată și distribuită publicului
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
au considerat că situația Poloniei s-a datorat „politicii colonelului Beck dusă împotriva sistemului antantelor practicat de Titulescu”, al cărui adversar a fost și pe care l-a subminat în activitatea desfășurată. La rândul lor, starea de spirit a cercurilor ardelene care nu se aflau înregimentate în mișcări politice era liniștită față de prezența militară sovietică la granița de nord a țării. Unii dintre aceștia nu s-au sfiit să afirme că „rușii au interese care se completează, cel puțin momentan, cu
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
ofițerii de informații unguri dislocați la granița comună, cu misiunea de a pregăti informativ și propagandistic un atac asupra României. Situația politică din țară a fost speculată prin intermediul Legației Ungariei de la București, care a susținut curentul autonomist inițiat de românii ardeleni și a transformat Comitetul Național al Maghiarilor din România într-un instrument dirijat de la Budapesta. În concordanță cu planurile ungare, dar mergând mai departe, președintele N.S.D.A.P. România, Arthur Konradi, a elaborat un plan de dezmembrare a țării. Conform acestuia
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]