5,127 matches
-
misiunii "Apollo 13", după explozia unui rezervor de oxigen aflat în modulul de serviciu. "Aquarius" a servit cu succes drept refugiu pentru astronauți pe durata revenirii pe Pământ, bateriile sale fiind utilizate pentru reîncărcarea bateriilor modulului de comandă, esențiale pentru aterizare. Aterizarea a avut loc în data de 17 aprilie 1970. Motorul de coborâre al modulului lunar, proiectat pentru încetinirea coborârii pe Lună a modulului lunar, a fost folosit pentru accelerarea întregului ansamblu "Apollo 13" (modul lunar, de comandă și de
Modulul lunar Apollo () [Corola-website/Science/308751_a_310080]
-
Apollo 13", după explozia unui rezervor de oxigen aflat în modulul de serviciu. "Aquarius" a servit cu succes drept refugiu pentru astronauți pe durata revenirii pe Pământ, bateriile sale fiind utilizate pentru reîncărcarea bateriilor modulului de comandă, esențiale pentru aterizare. Aterizarea a avut loc în data de 17 aprilie 1970. Motorul de coborâre al modulului lunar, proiectat pentru încetinirea coborârii pe Lună a modulului lunar, a fost folosit pentru accelerarea întregului ansamblu "Apollo 13" (modul lunar, de comandă și de serviciu
Modulul lunar Apollo () [Corola-website/Science/308751_a_310080]
-
de 45 de ore, au fost reconfigurate astfel încât să suporte trei astronauți timp de 90 de ore. Modulele lunare ale ultimelor trei misiuni "Apollo" (15, 16 și 17) au fost îmbunătațite semnificativ pentru a permite sarcini utile mai mari la aterizare, precum și staționări mai îndelungate pe suprafața lunară. Puterea motorului de coborâre a fost mărită prin prelungirea cu 254 mm a ajutajului; de asemenea, au fost mărite și rezervoarele de combustibil. S-a mărit durata zborului de coborâre și sarcina utilă
Modulul lunar Apollo () [Corola-website/Science/308751_a_310080]
-
orbita lunară, după desprinderea modulului de coborâre), practică începută cu Apollo 14. Ultimele trei misiuni Apollo au inclus și roverul Lunar Roving Vehicle, care era stocat in compartimentul 1 al etajului de coborâre și care era montat de astronauți după aterizarea pe Lună. Aceste misiuni avansate (de tip "J") permiteau misiuni de trei zile pe suprafața lunară. Modulul lunar era partea astronavei Apollo care ateriza pe Lună și apoi revena pe orbita lunară. Cuprindea două componente majore, modulul de coborâre și
Modulul lunar Apollo () [Corola-website/Science/308751_a_310080]
-
misiuni de trei zile pe suprafața lunară. Modulul lunar era partea astronavei Apollo care ateriza pe Lună și apoi revena pe orbita lunară. Cuprindea două componente majore, modulul de coborâre și modulul de ascensiune. Modulul de coborâre conține trenul de aterizare, scara pentru astronauți, antena radarului de aterizare, motorul de coborâre precum și combustibilul pentru aterizare. Avea câteva compartimente folosite pentru transportul componentelor experimentelor pentru suprafața lunară ALSEP, căruciorul pentru echipament (folosit doar în cadrul misiunii Apollo 14, roverul lunar (Apollo 15, Apollo
Modulul lunar Apollo () [Corola-website/Science/308751_a_310080]
-
Modulul lunar era partea astronavei Apollo care ateriza pe Lună și apoi revena pe orbita lunară. Cuprindea două componente majore, modulul de coborâre și modulul de ascensiune. Modulul de coborâre conține trenul de aterizare, scara pentru astronauți, antena radarului de aterizare, motorul de coborâre precum și combustibilul pentru aterizare. Avea câteva compartimente folosite pentru transportul componentelor experimentelor pentru suprafața lunară ALSEP, căruciorul pentru echipament (folosit doar în cadrul misiunii Apollo 14, roverul lunar (Apollo 15, Apollo 16 și Apollo 17), camera de televiziune
Modulul lunar Apollo () [Corola-website/Science/308751_a_310080]
-
ateriza pe Lună și apoi revena pe orbita lunară. Cuprindea două componente majore, modulul de coborâre și modulul de ascensiune. Modulul de coborâre conține trenul de aterizare, scara pentru astronauți, antena radarului de aterizare, motorul de coborâre precum și combustibilul pentru aterizare. Avea câteva compartimente folosite pentru transportul componentelor experimentelor pentru suprafața lunară ALSEP, căruciorul pentru echipament (folosit doar în cadrul misiunii Apollo 14, roverul lunar (Apollo 15, Apollo 16 și Apollo 17), camera de televiziune, unelte și cutiile pentru eșantioane lunare. Tot
Modulul lunar Apollo () [Corola-website/Science/308751_a_310080]
-
de transport în timpul călătoriei și cu două panouri solare mai mici (cu o suprafață de ) montate pe lander după amartizare. Energia acumulată de panourile solare este stocata într-un acumulator cu hidrura de nichel cu o capacitate de . Sistemele de aterizare cuprind un calculator RAD6000 pentru comandă navei spațiale și pentru manipularea datelor. Acest calculator folosește un sistem de operare VxWorks, un sistem de operare în timp real, dezvoltat în cadrul companiei americane Wind River Systems. Alte părți ale landerului sunt un
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
Systems. Alte părți ale landerului sunt un sistem electric cu panourile fotovoltaice și bateriile, un sistem de ghidaj pentru amartizare, opt motoare monopropulsoare cu hidrazina, de și , construite de Aerojet-Redmond Operations pentru deplasarea în timpul călătoriei, douăsprezece motoare Aerojet de pentru aterizare, elemente mecanice și structurale, si un sistem de încălzire pentru a asigura că nava nu se răcește excesiv. "Phoenix" a fost lansat la 4 august 2007, la ora 9:26:34 a.m. UTC pe un vehicul de lansare Delta 7925
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
în 1999 și 2000. Reconstrucția aeroportului, a fost realizată din contul mijloacelor financiare alocate de Guvernul Republicii Modova (3 mln. dolari) și creditului acordat de către Banca Europeană de Reconstrucție și Dezvoltare (9 mln. dolari). Aeroportul are o singură pistă de aterizare (de 3590 de m, din beton), un singur terminal și o anexă. Aeroportul deține facilități pentru aterizări Cat. II . Terminalul principal are 7600 de metri pătrați, iar anexa are 4270 metri pătrați. Există 4 porți, 6 birouri de check-in și
Aeroportul Internațional Chișinău () [Corola-website/Science/308051_a_309380]
-
Modova (3 mln. dolari) și creditului acordat de către Banca Europeană de Reconstrucție și Dezvoltare (9 mln. dolari). Aeroportul are o singură pistă de aterizare (de 3590 de m, din beton), un singur terminal și o anexă. Aeroportul deține facilități pentru aterizări Cat. II . Terminalul principal are 7600 de metri pătrați, iar anexa are 4270 metri pătrați. Există 4 porți, 6 birouri de check-in și două benzi de bagaje. În aeroport există și magazine duty-free, baruri, birouri de schimb valutar, un automat
Aeroportul Internațional Chișinău () [Corola-website/Science/308051_a_309380]
-
4 transportatori aerieni naționali și 12 internaționali activează pe Aeroportul Chișiău. Serviciile directe asigurate sunt destul de bine extinse pentru continentul european, în schimb continentul asiatic sau cele american nu este deloc reprezentat pe aeroport. Sunt în jur de 230 de aterizări și decolări săptămânal. Linia aeriană principală este linia națională Air Moldova îi revin (40%), S7 Airlines (15%), Turkish Airlines (9%), , Lufthansa (6%), și Austrian Airlines (5%). Datorită politicii atractive de stimulare a companiilor aeriene a fost posibilă atragerea a astfel
Aeroportul Internațional Chișinău () [Corola-website/Science/308051_a_309380]
-
Printr-un element de acționare hidraulic, aripile pot fi reglate la unghiuri de 20°, 35 ° și 65°. Coada reglabilă are suprafețe cruciforme. Toate stabilizatoarele și platformele trapezoidale sunt conectate printr-o secțiune centrală înt-o singură unitate de bază. Trenul de aterizare cu retractare hidraulică este în triciclu. Roțile din botul avion au un sistem de protecție împotriva noroiului, zăpezii, mocirlei și a obiectelor străine care pot ajunge în motor. Cele 12 roți din trenul principal de aterizare sunt dispuse în două
Tupolev Tu-160 () [Corola-website/Science/308062_a_309391]
-
de bază. Trenul de aterizare cu retractare hidraulică este în triciclu. Roțile din botul avion au un sistem de protecție împotriva noroiului, zăpezii, mocirlei și a obiectelor străine care pot ajunge în motor. Cele 12 roți din trenul principal de aterizare sunt dispuse în două grupuri de câte șase roți dispuse pe fiecare parte. Aranjamentul în acest fel al roților din trenul de aterizare micșorează timpul de rulare de pe pistă și asigură o securitate crescută. Bombardierul are 4 turboreactoare postcombustie Kuznețov
Tupolev Tu-160 () [Corola-website/Science/308062_a_309391]
-
mocirlei și a obiectelor străine care pot ajunge în motor. Cele 12 roți din trenul principal de aterizare sunt dispuse în două grupuri de câte șase roți dispuse pe fiecare parte. Aranjamentul în acest fel al roților din trenul de aterizare micșorează timpul de rulare de pe pistă și asigură o securitate crescută. Bombardierul are 4 turboreactoare postcombustie Kuznețov NK-321 (care generează fiecare câte 25.000 kilograme forță) capabile să dezvolte o viteză de 2 Mach (2.230 km/oră). Realimentarea cu
Tupolev Tu-160 () [Corola-website/Science/308062_a_309391]
-
a celor trei motoare și a nivelului ridicat de zgomot, necesitând plata de taxe suplimentare către autoritățile aeroportuare - lucruri care fac avionul necompetitiv pentru transportul de pasageri (nu este o așa mare problemă pentru linii cargo - care au mai puține aterizări și decolări, și care adesea operează pe aeroporturi mai mici și mai ieftine). Astfel, ele au devenit principalul avion cargo în SUA, cu operatori precum FedEx și United Parcel Service. Avionul a deținut recordul de a avea trenul de aterizare
Boeing 727 () [Corola-website/Science/308221_a_309550]
-
aterizări și decolări, și care adesea operează pe aeroporturi mai mici și mai ieftine). Astfel, ele au devenit principalul avion cargo în SUA, cu operatori precum FedEx și United Parcel Service. Avionul a deținut recordul de a avea trenul de aterizare cu cea mai mare greutate susținută de o roată până la apariția Boeing 777-300. Au fost produse trei modele : 727-100, 727-200, și 727-200Adv, fiecare o îmbunătățire la modelul anterior. 86 de avioane au fost distruse în accidente, cu 3851 de decese
Boeing 727 () [Corola-website/Science/308221_a_309550]
-
ani, timp în care flotă a primit două noi navete, Discovery și Atlantis. "Columbia" s-a reîntors în spațiu pe 12 ianuarie 1986, o dată cu lansarea STS-61-C. Următoarea misiune a fost zburata pe "Challenger". A fost lansată la 10 zile după aterizarea STS-61-C. Misiunea s-a transformat într-un dezastru la scurt timp după lansare. "Columbia" nu a mai zburat până în 1988 (STS-28), după care a intrat în serviciu normal în cadrul flotei. Misiunea STS-93, lansată pe 23 iulie 1999, a fost comandata
Naveta spațială Columbia () [Corola-website/Science/307595_a_308924]
-
și la Reynosa), cu Golful Mexic (șoseaua panamericană) și cu interiorul țării (drumuri Saltillo-Torreón-Mazatlán și Matehuala-San Luis Potosí-Ciudad de Mexico.Există și un serviciu de marfă pe calea ferată spre Tampico și interiorul țării. Nuevo León are trei piste de aterizare calificate pentru primirea avioanelor mari - cea de la Aeroportul Internațional, cea din Nord și cea din Agualeguas (120 km nord de Monterrey). Din Aeroportul Internațional Monterrey pleacă curse directe spre orașele principale ale țării, cele mai imporante centre de transport ale
Monterrey, Nuevo León () [Corola-website/Science/306471_a_307800]
-
subțire în apropierea fuzelajului pentru a asigura o vedere bună pentru pilot. Avionul era fabricat complet din metal. Cu excepția prototipurilor, carlinga era complet acoperită. Rezervorul intern putea fi aruncat la nevoie, în cazul unui incendiu. Avionul avea un tren de aterizare fix, cu un tălpig în partea din spate. Un singur avion PZL P.24 (varianta G) a supraviețuit până în prezent, acesta fiind expus la Muzeul Aviației din Istanbul. Polonia nu a folosit avionul P.24, deși acesta era mai performant
PZL P.24 () [Corola-website/Science/306506_a_307835]
-
ul sau zborul cu parapanta este un sport aeronautic recreativ sau competițional. Parapanta face parte din categoria aparatelor de zbor dirijabile ușoare. Echipamentul este format din: aripă, seletă, parașută de rezervă, cască, bocanci (cu gleznă - la aterizare exista pericolul ca pilotul sa calce stramb din cauza vitezei), geacă și pantaloni windstop (sau combinezon), mănuși, cagulă și aparatura de zbor (altivariometru sau GPS). ul este de multe ori privit ca un sport mai riscant decât este în realitate. Bineînțeles
Parapantism () [Corola-website/Science/306649_a_307978]
-
Vremea care prezintă următoarele caracteristici trebuie evitată: - viteză excesivă a vântului sau furtună. Majoritatea piloților nu vor decola în vânt cu viteză mai mare de 24 km/oră. Vânturile intense cresc efectul turbulenței mecanice. Condițiile de furtună fac decolările și aterizările periculoase și cresc șansele de prăbușire în timpul zborului. - o direcție a vântului care nu permite decolarea sau aterizarea în contra sa. Decolările cu vânt din spate trebuie evitate cu orice cost. Asigurați-vă că vântul din față nu este de fapt
Parapantism () [Corola-website/Science/306649_a_307978]
-
în vânt cu viteză mai mare de 24 km/oră. Vânturile intense cresc efectul turbulenței mecanice. Condițiile de furtună fac decolările și aterizările periculoase și cresc șansele de prăbușire în timpul zborului. - o direcție a vântului care nu permite decolarea sau aterizarea în contra sa. Decolările cu vânt din spate trebuie evitate cu orice cost. Asigurați-vă că vântul din față nu este de fapt un „rotor”. Rotorul are forma unei turbulențe mecanice. - instabilitate atmosferică excesivă, indicată parțial de dezvoltarea (apariția) norilor de
Parapantism () [Corola-website/Science/306649_a_307978]
-
prezent. Majoritatea incidentelor au avut la bază erori de pilotaj (precum în cazul Gulf Air 072 și Indian Airlines 605). O problemă tehnică (care însă nu a dus la prăbușirea vreunui avion, sau la decese) a fost blocarea trenului de aterizare în 7 incidente. 6 avioane din acest model au fost deturnate, totalizând 1 deces din cauza acestui tip de activități teroriste. Compania Aerostar din Bacău, România produce și livrează ansamblul Shroud Box (cutia flapsului), ce face parte din componenta aripilor tuturor
Airbus A320 () [Corola-website/Science/306797_a_308126]
-
pentru a nu se risca absorbția de obiecte în motor, ranforsarea podurilor (acolo unde există), achiziționarea de tractoare capabile să tragă uriașa greutate a avionului, adaptarea porților pentru încărcarea a 500-800 pasageri. În plus, din cauza turbulențelor provocate la decolare și aterizare, trebuie asigurată o separație de 6-10 mile nautice față de următorul avion, mai mult decât în cazul oricărui avion, fiind necesare proceduri noi (avionul este încadrat în clasa „Super”, nu poate fi încadrat drept "Light", "Medium" sau "Heavy"). Potrivit lui Harald Wilhelm
Airbus A380 () [Corola-website/Science/306794_a_308123]