5,418 matches
-
Însă de Îndată ce l-am pierdut din vedere În ceață, am simțit o sudoare rece pe frunte și mi s-a tăiat răsuflarea. Citisem o descriere identică a acelei scene În Umbra vîntului. În povestire, protagonistul ieșea În fiecare noapte pe balcon, la miezul nopții, și descoperea cum un străin Îl privea din Întuneric, fumînd cu nepăsare. Chipul lui rămînea Întotdeauna ascuns În beznă și numai ochii se insinuau În noapte, arzînd ca jarul. Străinul rămînea acolo, cu mîna dreaptă vîrÎtă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
la deschidere era excelent, de mecanism de ceasornicărie. Interiorul penarului era acoperit cu catifea de un albastru Întunecat. Fabulosul Montblanc Meinsterstück al lui Victor Hugo trona În centru, orbitor. L-am luat În mînă și l-am contemplat În lumina balconului. Pe clama aurită a capacului era gravată o inscripție: Daniel Sempere, 1953 M-am uitat la tata, cu gura căscată. Cred că nu l-am văzut niciodată atît de fericit cum mi s-a părut a fi În clipa aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
-mi fac silă păsăroaicele astea, zise portăreasa. La cît ajung să se cace. Stați liniștită, doña Aurora, că atacă numai cînd le e foame. Am Înaintat cîțiva pași, pînă la capătul holului. Am ajuns la o sufragerie ce dădea În balcon. Se deslușea conturul unei mese răvășite, acoperită cu o față de masă destrămată, care părea un giulgiu. O străjuiau patru scaune și două vitrine pline de murdărie care adăposteau vesela, o colecție de vase și un serviciu de ceai. Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pline de murdărie care adăposteau vesela, o colecție de vase și un serviciu de ceai. Într-un ungher rămăsese vechiul pian vertical al mamei lui Carax. Clapele se Înnegriseră, iar Îmbinările abia se mai zăreau sub stratul de praf. În fața balconului pălea un fotoliu ponosit. LÎngă el se găsea o masă de cafea pe care ședeau niște ochelari de lectură și o Biblie legată Într-o piele palidă și chenăruită cu linii aurite, din acelea care se dăruiau odinioară la prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
-tu acum două săptămîni. Nu știu ce i-a făcut, dar mai bine și-ar cumpăra unul nou decît să-l mai repare. Mi-am amintit cum uneori, În nopțile de vară Înăbușitoare, tatei i se năzărea să iasă să doarmă pe balcon. I-a căzut În stradă, am zis eu. — Mă gîndeam eu. Zi-i să-mi spună ce vrea. Eu Îi pot obține un Radiant la un preț foarte bun. Dacă vrei, uite, Îl poți lua cu tine ca să-l Încerce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Fermín, consternat. — Răposat nu, slavă Domnului. Am oftat, ușurat. Don Federico locuia cu mama lui, octogenară și complet surdă, cunoscută În cartier drept Pepita și faimoasă Întrucît slobozea niște vîntozități de uragan care făceau să se prăbușească năucite vrăbiuțele din balcon. Nici nu-și Închipuia Pepita că Federico al ei - continuă profesorul - Își petrecuse noaptea Într-o celulă Împuțită, unde un orfeon de pești și de cuțitari și l-au disputat ca pe-un tîrfoi de sărbătoare pentru ca mai apoi, o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
duș și fără cadă, prin care pătrundeau tot soiul de arome, Începînd cu cele de bucătărie de la barul de jos și terminînd cu adierea țevilor și conductelor vechi de aproape un veac. Casa aceea zăcea Într-un perpetuu semiîntuneric, un balcon de Întunecimi susținut de niște ziduri scorojite. Mirosea a tutun negru, a frig și a absențe. Nuria Monfort mă privea În timp ce eu mă prefăceam că nu bag În seamă precaritatea locuinței sale. — Cobor În stradă să citesc fiindcă În apartament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
un ungher al sufrageriei unde avea un cuptor electric. — Faceți-vă comod, zise ea Întorcîndu-mi spatele. M-am uitat Împrejur și m-am Întrebat cum. Nuria Monfort Își avea biroul pe o masă de scris ce ocupa colțul de lîngă balcon. O mașină de scris Underwood trona lîngă o lampă cu petrol și un raft ticsit cu dicționare și manuale. Nu existau fotografii de familie, Însă peretele din fața biroului era acoperit cu cărți poștale, toate imagini ale unui pod despre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
noi- Blestemat să mai fie și târgul Ursuz, și cu veșnice ploi... Cetate,- azilul ftiziei- Nămeți de la pol te cuprind... Cetate, azi moare poetul În brațele tale tușind... * Psalm Iubito, cu fața de mort, Fecioară uitată în turn, Plângând în balcon Cu grai monoton, Cu suflet taciturn- În visul meu te port. Iubito, cu fața de mort, Mireasă pe tron Cu grai monoton În visul meu te port. Iubito, cu fața de mort, De geniu trăsnită, De-a pururi monotonă, Goală
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
sârg și se uita pe unde să scape, în spatele lui veneau armate întregi de oameni, urlau ca bezmeticii, pe față li se citea ura și foamea, fronturile de revoluționari se revărsau în Piața Gării, gemea piața de lume, se rupeau balcoanele, lumea plângea în hohote, toată piața era în delir. În mijlocul mulțimii, un bărbat a îngenuncheat, după el rânduri, rânduri, ca o holdă pusă la pământ de furtună, s-a făcut o liniște nefirească, umbla printre oameni duhul morții, dar toți
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
au nevoie de un conducător", un ochi din mulțime se ridică spre înaltul cerului și vede un om cocoțat în vârful unui copac, ochiul se oprește hipnotizat pe figura de ceară, toți ochii aflați în piață, toți ochii aflați în balcoane se fixează pe figura de ceară, numai să nu cadă de acolo, altfel își vor pierde conducătorul, o mulțime de voci, o mulțime de mâni se îndreaptă spre figura de ceară din copac și strigă: "tu ești Conducătorul, tu ești
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mă uit la această vegetație copleșitoare, la copacii de eucalipt, și deodată tulpinile acestora se colorează în roz, cerul se întunecă, soarele dispare, un miros de funingine acoperă cartierul. Dintr-odată apare un stol de elicoptere, trec în viteză peste balconul unde stau încremenită, nu-mi dau seama ce se întâmplă. Nu departe, în parcul din cartier, a izbucnit un incendiu. "Și aici", mă gândesc cu un fel de liniște pe care nu mi-o recunosc. Peste plante, peste copaci, peste
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
drumul la duș să nu izbucnesc în lacrimi, în țara mea lumea crapă de foame și eu locuiesc într-un cartier rezidențial, într-un bloc ce seamănă cu hotelurile de la Olimp, cu verdeață în curtea interioară, cu grădini suspendate în balcoane, cu piscină la parter, cu două băi în fiecare apartament, de când am venit aici comunitatea românească mă hrănește numai cu scoici, am mâncat ce nu am mâncat în viața mea, dar tot nu-mi tihnește, la mine acasă oamenii mor
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
opinteau în trompete, saxofoane, pistoane și tromboane, reluând, cu efort de coarde vocale, un refren despre o viperă neagră, cu ochi de jeratic și cu o limbă / ca o seringă / gata să ți-o-nfingă... În precipitarea sa, Mircea ocoli precaut un balcon sprijinit precar pe aripi de amorași dolofani și meditativi, răzbătu printr-un portal de ipsos și teracotă, înfundat cu spărturi de faianță și de fructe de piatră, având prăbușit, alături, un propriu corn al abundenței, desprins de zguduitura violentă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
normal... Se smintește lumea înfiorător... Zoe prinse momentul din volé, strecurând o informație de ultimă oră: Auzi că, miercuri, madam Șocarici, un model de femeie liniștită, la cei 80 de ani ai ei, a început să arunce din senin de pe balconul blocului cu gavanoase de mușcate și cu jardiniere, proiectându-le la întâmplare în capul trecătorilor. Când a terminat de aruncat cu toate oalele și cu toată muniția din bucătărie, cică s-a aruncat și ea de la etajul șapte... Așa, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
vreau să pretind că nu aș mai fi făcut ceea ce zici tu. Dar n-am mai urlat! Nu, Waldemar, trebuie să pricepi atâta: nu am mai urlat, până acum! Fără să știe că Svetlana, de la următorul nivel, de sus, de la balcon, îi observa, folosind hubloul rotund de sticlă, iar prin tăcute aplauze de stadion avea să le asiste cele mai reușite orgasme, se repeziră pe patul dublu, foarte solid întocmit, în așa fel încât să nu scârțâie. Căzură unul în brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
multor teritorii răpite: Trebuie să o faci, nu te codi! Știind încotro bate deșirata aceea cu ochii stinși, Pelerinul ripostă: Nu vom recupera, așa de curând, nici libertatea dumitale, nici teritoriile de care se face vorbire! Din înălțimea amețitoare a balconului de la bloc, madam Șocarici asculta, cu atenție, schimbul lor de replici, răspândind o agitație voioasă prin echilibristica ei de circ, pe care o executa fără frică pe marginea balustradei subțiri de fier. Ca și cum destinul i s-ar fi inversat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
asculta, cu atenție, schimbul lor de replici, răspândind o agitație voioasă prin echilibristica ei de circ, pe care o executa fără frică pe marginea balustradei subțiri de fier. Ca și cum destinul i s-ar fi inversat cu cel al locatarei de la balcon, Vladimir nu ținu seamă de tămbălăul pe care-l stârni poziția lui de echilibrist în adâncul beznei, simțindu-se, în consecință, azvârlit de la înălțimea unui subțire minaret, până într-o prăpastie fără fund. Visă, încă o dată, episodul biblic cu zborul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
încă o dată, episodul biblic cu zborul vulturilor, care coborau trâmbițând țipete răgușite, apropiindu-se și încercând să-i mănânce merindea din coșurile cu carne pe care el le ducea pe creștet, după obiceiul mediteranean al celor din Cadrilater. Căzând de la balconul etajului al douăzeci și șaptelea, începu să se gândească la clipa mutei agonii dar, încă o dată, puterile lui nu-l dădură de sminteală: la capătul interminabil al acelei prăbușiri din vârf înalt de minaret, nu-l aștepta moartea, ci o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-l lipim, să-l imobilizăm. Noi tot am așteptat pân’ la două-trei noaptea, stăteam pe străzi acolo, mașinile poliției circulau, noi ne gândeam că batem la ochi, ne mai ascundeam, ne mai plimbam. Până în cele din urmă, a apărut la balcon și ne-a aruncat cheile. Noi am luat cheile, am urcat sus, am deschis apartamentul și-am intrat înăuntru. Victima dormea în pat și-am întrebat: „A băut?“. Zice: „Da, a băut“ - „Atunci, bine!“ - „Unde-i, acum, inelul?“. Pe mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
comportament foarte agresiv, se purta deosebit de urât cu mine, cu frații mei și mai ales cu Mama noastră, aplica o tortură de neimaginat, în afară de bătăile care erau aproape zilnice eram și legați de caloriferele din casă sau de barele de la balcon și stăteam acolo chiar și trei -patru zile fără să ne dea mâncare și lovindu-ne de fiecare dată când trecea pe lângă noi, ce să vă spun? Era o situație foarte gravă. Când aveam 11 ani, antrenorul vieții mele a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
meargă la veceu, nu mai putea să mănânce. După o săptămână a zis doctorul „În trei luni moare. „Stătea în Vitan, la Poșta Vitan. El avea apartament acolo, la etajul cinci, confort unu, cu trei camere, comandat, foarte frumos, două balcoane mari. Așteptam să moară, să zic așa. Nu știu, pare așa, un pic cam sadic, dar vroiam să-l văd cum moare. Vroiam să-l văd cum se chinuie, în fiecare zi mă duceam acolo. Vroiam să-i arăt eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
momentele faste și-alea pline de ghinioane și, cine știe după ce calcule, viziuni și paranormalâcuri, mă pune să demontez și să remontez în alt colț cadrul patului, să târâi noptierele pe hol, să iau ficusul și să-l duc în balcon, las’ că poate de data asta se usucă, să mut dulapurile, să-mi cadă rafturile peste degete, să strâng mocheta. După aceea s-o las să mediteze, preț de vreun ceas, cât înghit și eu o ceașcă de zeamă străvezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cap, la-lu-lu-lu-luuu... Iar înregistram toate mutrele, toate colțurile de clădiri jupuite, toate mesele de plastic și bidoanele aruncate, toate felinarele sparte, toate burțile revărsate peste curea, toate picioarele umflate în papuci turcești, vedeam până și rufele puse la uscat la balcoane, ca o cameră de luat vederi pe suport mobil de japonez. N-aveam cui să-i spun, dar mă scotea din minți povestea asta cu amănuntele, îngrozitor de multe, vedeam scamele înainte de a vedea costumele, vedeam pistruii înainte de-a vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cotiza... Anaaaa... Anaaa... Nu vrea să răspundă, nenorocita! A plecat... L-am urcat cu greu pe scări. Uimitor, dar la el în casă e o ordine desăvârșită. - Hai, încetează, dă-te jos... îl trag să nu se cațere pe balustrada balconului. - De ce să mă dau? Pentru că nu-ți place ție? Dragi to’arăși și pretini... Lume, lume... sorooo lume, din bucata mea de pâineee... Dictatorul a fugit... trrrrtrrrr... Nu vă fie frică... Mai bine mort decât... un căcat... Nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]