5,219 matches
-
asemenea statistici. Explicația găsită de elvețieni: "la rentrée et les déclarations d'impôt" (întoarcerea din concediu și declarațiile de impozit). De fapt, nu o dată mi s-a întâmplat să-i aud pe elvețieni spunând cu un fel de "mândrie" extrem de bizară că dețin recordul la sinucideri în Europa, ceea ce nu am crezut niciodată. Nici urmă de autoderiziune sau de ironie la acest popor serios; prea serios, poate. Știm însă sigur că nu a murit până acum nici un român pentru o idee
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
biroul de plasare al universitații unde se afișau ofertele de lucru. Redescopăr cu oroare inventivitatea balcanică de sub centură a presei românești. Titlu de prima pagina: "Una este vrutul, alta este pututul". Pasaj adăugat ulterior, în Canada: astăzi, mânat de un bizar dor de țară și de limba românească, m-am conectat on-line pe site-ul uneia dintre nenumăratele televiziuni din România. Am ales bine ora, să văd chiar jurnalul principal de seară. Prima știre: un fotbalist lovit cu cotul în gât
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
în lacrimi de chihlimbar. Aș vrea să scriu mai mult despre acest lucru, acum, înainte ca sentimentul diferenței, care îmi apare atât de pregnant acum, să se evapore, să se piardă. Degeaba, lanterna minții mele are bateria prea slabă. Sentiment bizar și neplăcut de înfrângere "intelectuală". Trei copii înarmați cu bețe aleargă frenetic după un câine, scoțând țipete barbare, undeva pe strada Mașina de pâine, pe lângă magazinul Obor. Îl înconjoară tiptil, tiptil, iar sărmanul animal se face mic, mic... Cel ce
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
sale. Toate pistoalele mitralieră din dotarea plutonului au gravate pe patul de lemn un nume de fată; al meu are gravat două, "Diana" și "Enikö", frumos exemplu de coabitarea etnică. Toleranță pe patul armei. Observație banală: sunt răcit "cobză" (expresie bizară, oare de unde vine?). Internat într-o cameră goală și insalubră din spitalul municipal de provincie, citesc un fel de cronică, jumătate omagială, jumătate critică, despre corespondența (imensă) a lui Mircea Eliade, publicată în România. Cred că toți marii români cu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
diferit", cel mai des fiind calificat de ceilalți fie de prost, fie de fraier, fie de nebun. Nu au înțeles niciodată de ce m-am întors din Elveția în România. Nici eu nu am încercat să-mi explic gestul. Cel mai bizar este faptul că nu am reușit să intru în dialog cu oameni cu care, în mod normal, în afara incintei unității militare, aș fi avut relații bune, ba chiar foarte bune. Cred că și ei au simțit același lucru, la sfârșitul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
există în imaginarul colectiv al mai tuturor popoarelor din Orient. De exemplu, în limba greacă, cuvântul koutofrangos desemnează francezul naiv, nu foarte inteligent, "bun de furat". Iar verbul a jecmăni vine din maghiarul zsakmany, care înseamnă a prăda. Cea mai bizară, paradoxală, înfricoșătoare rugăminte către Dumnezeu pe care am auzit-o astăzi: aceea de a nu exista viață dincolo de marea trecere. Frica de necunoscut sau dorința de certitudine, aceste cuvinte m-au tulburat profund, prin capcana pe care o întind celor
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Starobinsky, marele prieten al scriitorului călător. Sub o gravură a lui Ambroise Paré, ilustrativă pentru utilizarea cârjelor, se găsea un citat din Paul Valéry: "Există lucruri care merg rău, dar funcționează; ameliorate, nu mai merg deloc după un scurt timp". Bizar cum aceast citat se poate aplica nefericitei mele țări, unde toate reformele eșuează una dupa alta. Sunt expuse și mai multe planșe aparținând lui Nicolas Bouvier, adevărați altgoritmi literari pe baza cărora și-a scris magnifica literatură de voiaj, quasi-necunoscută
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
tradusă în urmă cu 25 de ani și în limba română. Beau o urmă de Bordeaux roșu dintr-o cupă de cristal, princiară, cumpărată cu numai doi franci de la Marché aux Puces. Desperecherea scade valoarea oamenilor, dar și a paharelor. Bizară senzație că sunt în altă lume, apropiată de extracorporalitate. Mussolini era un mare amator de filme cu Stan și Bran. În timpul reprezentațiilor de la cinema, râdea cu lacrimi. La sfârșitul anilor '30, atunci când sonorul a invadat definitiv și filmele celor doi
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
umflate de grăsime (doar în România oamenii de afaceri și politicienii se îngrașă la ceafă și urechi, o specialitate națională, cred) ce-și spuneau masoni și pozau cu niște sorțuri galbene pe un decor albastru, cu stele. Păreau o combinație bizară de măcelar cu infirmier de spital, cufundați cum erau în sosul unui kitsch gros, balcanic. Valoarea unui pseudo-jurnal ca acesta pe care încerc să-l țin nu constă neapărat în calitatea lui literară, ci în doza lui de " subversivitate ". Doar
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
din foarfeca mea imensă de spațiu verde. Semănam cu personajul Edward interpretat de Johnny Deep, băiatul cu foarfeci în loc de mâini din filmul lui Tim Burton, Edward Scissorhands. Autobuzul, la întoarcerea în oraș, este plin ochi de filipinezi, sud-americani cu nasuri bizare, încovoiate, vorbind o spaniolă ciudată, cântată. Plus un român, ars de soare, prăfuit, cu pânze de păianjen pe haine, în păr, în nas, dar mai bogat cu 100 franci elvețieni, bani cinstiți, munciți, meritați. Banii mei. 30 iunie 2004 Bienvenue
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
din 1821, superb legată în piele. Fostul consul al Angliei la București are o privire decapantă, de acid clorhidric, asupra societății sale de adopție. Sau o altă carte, mai nouă, din 1904, aparținând lui A. Bellessort, La Roumanie contemporaine. Sentimentul bizar și dureros că de atunci până acum nimic esențial nu s-a schimbat. Mă opresc doar asupra unui singur aspect: religia. Cei doi remarcă la un interval de aproape un secol caracterul amestecat, exotic, sincretic al practicii religioase în România
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
avariat, înecat într-un imens bandaj alb, ca un cocon uriaș de fluture plasat aiurea pe obrazul său. Actori care au avut un accident în timpul filmărilor? Membrii comunității Amish, așa cum mi-a sugerat ulterior telefonic un amic din Statele Unite? Dandy bizari, la fel ca profesorul de universitate din Geneva, care se plimba pe holuri cu ghetre, vestă de catifea și baston cu mâner de fildeș? Cert este faptul că amândoi erau foarte frumoși și foarte puri, așa cum stăteau ei acolo în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cu o vizită în Biroul Oval. Sau poate că-i mai bine așa, suntem priviți ca o țară normală. Nu prea știu cum să pun pe hârtie ceea ce am simțit stând eu așa noaptea și uitându-mă în starea aceea bizară de veghe la TVR Internațional. Anunț senzațional pe babilard-ul (adică panoul de plută, publicitar) facultății. Se caută, atenție, o femeie care să nu corespundă criteriilor de frumusețe actuale (care sunt acelea nu ni se spune, evident), având dificultăți de integrare
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
fabuloasa sumă de cinci dolari canadieni. Cred că datează din anii ´40-´50, seamănă mult cu cele din filmele cu gangsteri sau detectivi particulari ratați. Afară plouă cu "fum", cum se spune la noi, în Bărăgan. Cunosc o stare specială, bizară, unică, de fericire intelectuală, datorată solitudinii, bucuriei spiritului și exilului. Ciudat este că știu, chiar acum, în momentele în care scriu aceste rânduri, că ea nu se va mai întoarce niciodată. [Pasaj adăugat ulterior: firma Leviton nu mai fabrică lămpi
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de timp și spațiu) se auzise un zgomot ciudat, ca și cum fuselajul avionului ar fi fost măturat cu o gigantică mătură de vrăjitoare. Toată lumea tresărise speriată, dar din fericire nu s-a mai întâmplat nimic. Creierul îmi este inundat de senzații bizare când regăsesc și recunosc detalii din bogatul și igienicul aeroport din Geneva. În mod miraculos, pentru prima oară de când mă găsesc în fața unui ghișeu vamal helvet, vameșul mă lasă să trec fără a-mi pune o ștampilă în pașaport, fără
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Radu Paraschivescu (n. 1960), absolvent al Facultății de Limbi și Literaturi Străine din București, este scriitor, traducător și editor. În paralel, publică în presa generalistă, culturală și sportivă. A scris unsprezece cărți (Fluturele negru, Cu inima smulsă din piept, Bazar bizar, Balul fantomelor, Ghidul nesimțitului etc.) și a tradus aproape 70 din autori englezi, americani, francezi și canadieni: John Steinbeck, Julian Barnes, Jonathan Coe, William Burroughs, William Golding, Kazuo Ishiguro, David Lodge, Salman Rushdie, Virginia Woolf, François Mauriac etc. La Humanitas
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
ele nu apare nimic din scenele sexuale stridente și practic obligatorii, prezente în majoritatea romanelor americane - ba și europene, dacă mă gândesc bine. Nu cred că îmi datorez popularitatea faptului că aș fi scris romane „sexy“. Adevărul este mult mai bizar. Majoritatea cititorilor mei aparțin acestei noi categorii - intelighentsia - apărute în Statele Unite și în alte țări în ultimii treizeci de ani. Nu menționez acest lucru cu mândrie sau cu speranță, ci doar îi constat existența, ca și faptul că exercită o
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
catedrala gotică și suprarealismul, se reține cu toată seriozitatea ipoteza unei erori logistice. Și dacă e eroare, nu se trece nici la contraatac, nici la bubuială, nici la... Liechtensteinul a fost bombardat din greșeală, dar nu începe nici un război. 6: Bizara lipsă de talent a vieții în redactarea și regizarea spectacolelor ei e cel puțin la fel de mare ca și forța cu care-și organizează misterele și complexitățile fascinante. La câte un colț de stradă vin spre noi melodrame care sfidează fantezia
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
rând la Mihai Beniuc) căzând în dizgrație și uitare cu mult înaintea prăbușirii regimului comunist. Tot aici îi găsim citați pe unii din principalii lideri comuniști ai vremii (Gheorghe Gheorghiu-Dej, Petru Groza, Chivu Stoica). Prezența lor poate părea cel puțin bizară. Este firesc ca liderii unui regim totalitar să-și susțină acțiunile politice prin texte în presă. Prezența lor în antologie are, credem noi, o singură explicație: speranța nerostită a antologatorului că regimul comunist va fi curând înlăturat și că acești
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
croitoreasă, câteva zeci de scutece. De altfel, majoritatea lucrurilor pentru mica făptură fuseseră nu cumpărată, ci - prin rețele complexe - procurate, cineva aflat la capătul unui lanț salvator ne rezolvase (în acei ani, verbul a rezolva se conjuga, într-un mod bizar care îmi zgârâia urechile, cu reflexivul). Îmi amintesc cât de greu procurasem cămășuțele de pânză, căciulițele de bumbac și păturile (urâte, dar, în sfârșit, de dimensiuni potrivite pentru un nou-născut). Soacra mea obținuse o sticlă cu biberon ușoară, din plastic
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ca de sac, dar mult mai moi, mai păroase. Aș zice azi, cu un cuvânt al lui Susan Sontag, că erau camp. Aveau căptușeală. O mai păstrez pe-a mea pe undeva, n-am aruncat-o. E ca un obiect bizar, de artizanat, dintr-o epocă dispărută, un fel de epocă de piatră (pe vremea aia i se spunea oficial „de aur“). Multă vreme am ținut haine din epoca de aur. Mi se pare neverosimil că le-am purtat. M-am
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
greu acum să-mi dau seama dacă, la jumătatea anilor ’70, în România un chirurg din alte vremuri îi putea explica unui copil în termeni tehnici (incizie-stază-sutură) propria operație. La fel cum, pe de altă parte, mi se pare destul de bizar să mă fi operat fără știrea părinților și fără vreun simptom, în afara văicărelilor și indicațiilor dezordonate de localizare a durerii, deși în vremurile alea în spital se petreceau destule lucruri care pe unii îi făceau să urle ca lupii sub
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
am făcut un liceu sanitar, n-am intrat vreodată în toți anii aceia într-o sală de operații. Preferam internele sau cardiologia - la limită, ginecologia, de unde răzbăteau înjurături apocaliptice și răgete animalice cum imaginația mea fraged-ardelenească nu apucase să conceapă. Bizar mi se pare și-acum (după ce mi-am născut copilul în Elveția, cu sofrologie, muzică, relaxare în apă și anestezie peridurală) că înjurăturile grosolane ale ginecologilor (obișnuiți să arunce dilatatoare metalice ca la un joc de darts în vaginele pacientelor
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
n-a făcut mare lucru ca să se audă. Lipsa de ambiție și greutățile vieții nu sînt însă cea mai adîncă explicație pentru obscuritatea în care s-a com plăcut. De fapt, ca și la alții, a fost un fel de bizară formă de protest. Faptul că „eșafodajul“ literar i s-a părut întotdeauna un fake dezgus tător (cum și este în bună parte) iese limpede în evidență cînd ne gîndim că faimosul - sau, cum spun americanii, in-famous - număr despre Eminescu al
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
că veselia acelei persoane distinse a fost spontană, tot ce poate fi mai spontan, naivă chiar, ca toate actele reflexe... Cu toate aceste, rar m-am simțit, în viața mea, mai rușinat, mai umilit, ca în momentele acele. Prin o bizară asociațiune de idei, mi-am adus aminte însă că, de demult, colonelul Le Cler, care ajutase pe Vodă Cuza la reorganizarea armatei principatelor unite, comparase, în memoriile sale, Iașul, pe care-l descrie în culori vii, cu Algerul văzut dinspre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]