5,205 matches
-
o foiță la care publică: Memoriul locuitorilor din Ocolul Câmpulung Moldovenesc referitor la menținerea prefecturii locale; Doctorul Lupu și țăranii, Scrisoare către țărani, reproduceri de versuri din Adevărul artistic și literar versuri de Alex. Vlahuță (Hristos a înviat), G. Coșbuc (Blestem de mamă), D. Anghel (Spaniole), Șt. O. Iosif (Tălmăciri), Nicu Dracinschi (Sihastrul, Copii fără vină). Cu numărul 36, duminică 16 noiembrie 1930, Desrobirea își schimbă sediul redacției și administrației la Cernăuți, Hotel Central și apare „după o întrerupere de 4
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
moral creștin se nimicesc toate idealurile religiunilor vechi și tot ce a putut și ar putea combina mintea omenească. Creștinismul este un fenomen original și vecinic tânăr”4. Sau: „În brahmanism și budism viața e considerată ca o iluzie, un blestem, un rău și se impune omului a o înlătura. De aici și deosebirea capitală între spiritul pers doritor de activitate și muncă și spiritul induș doritor de extas și indolență”1. Suntem și rămânem în continuare foarte departe de prototipul
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
înălțat exilului ca sursă și izvor întăritor al poeziei: "Exilul e locul privilegiat al întrebării, al torturii de a trăi și mai ales de a nu putea muri. În exil poezia redobîndește tăriile ei primordiale: de arsură și rugăciune, de blestem, descîntec și țipăt. De supremă mărturie de a fi, nu numai în lume, ci și în istorie. [...] Exilul rămîne singura "uvertură" unde poetul se așază spre a-și regăsi, în profunzime, ființa însăși, pusă în situația de a adeveri adevărul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de lagăr de concentrare și-a încheiat lucrările, femeile străine și copiii lor sînt alungați. Abia atunci îngăduie activiștii lui Ezdra poporului să intre în oraș, să-și caute adăpost. Celor ce înțeleg anevoie cuvintele Sfîntului Pavel am ieșit de sub blestemul legii și am stat sub milă le-ar fi de folos să citească întîia carte a lui Ezdra. De asemeni celor ce se întreabă de ce se numește învățătura lui Hristos "buna vestire", celor ce caută obîrșiile rasismului și celor pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
orice regim totalitar. Steinhardt dă textului Cristic o bună tălmăcire: dăm Cezarului, adică Statului ce-i în drept, dacă e în adevăr stat și se poartă în consecință. Dar cînd e Mamona trebuie tratat ca atare, i se cuvin doar blestemele din moliftele Sfîntului Vasile cel Mare. Denunță pactul cu cel rău sub orice formă: "Diavolul: să încheiem un pact. Nu. Atunci hai să semnăm un document prin care recunoaștem și tu și eu că doi plus doi fac patru. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
care a prins de minune. În genere, în toate țările fost-comuniste avem aceeași problemă. Faptul că vinovăția este foarte greu de dovedit, în special pentru că vinovații sînt în continuare la putere. Președintele Băsescu a recunoscut el însuși acest lucru, că blestemul României este să fie condusă tot de un comunist, cum a recunoscut și colaborarea sa cu fosta Securitate" (Marius Oprea). Fără instituirea Legii lustrației, fără demararea reală a procesului comunismului, vom continua să apelăm la memorie ca singura formă deocamdată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
un bărbat. Care ar vrea și el să fie mângâiat, dojenit, ascultat, nu, mamă ? — Dar nu tu ai vrut asta, Cristian ? Nu tu ai vrut succes ? Credeai că succesul vine numai cu o tolbă de lucruri bune ? Ăsta va fi blestemul tău, iubitul meu, de-acum întotdeauna. Când o să cauți ceva, ca să găsești, va trebui să cauți de zece ori mai mult. Și prudent, când toți sunt cu ochii pe tine. Dar trebuie doar să fii atent, atâta tot. Să nu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
om, când e singur și îngândurat ? Când nu are un umăr pe care să plângă sau poate doar să se odihnească ? Mă gândesc, nea Vasile, ce viață tumultuoasă ai și dumneata. Căci fiecare dintre noi are un har și un blestem deopotrivă. Darul dumitale e vocea și cântecul, dar ai un blestem la fel de mare ca și talentul pe care ți l-a lăsat Dumnezeu. Să cânți despre iubire, să luminezi inimile oamenilor cu povești despre amor, despre dragoste și femei, dar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pe care să plângă sau poate doar să se odihnească ? Mă gândesc, nea Vasile, ce viață tumultuoasă ai și dumneata. Căci fiecare dintre noi are un har și un blestem deopotrivă. Darul dumitale e vocea și cântecul, dar ai un blestem la fel de mare ca și talentul pe care ți l-a lăsat Dumnezeu. Să cânți despre iubire, să luminezi inimile oamenilor cu povești despre amor, despre dragoste și femei, dar să nu te poți bucura chiar dumneata de una. Ce vreau
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
adaptării Înalte, a „pactului cu existența” și cu cei puternici ai ei! E greu s-o apăr, să mă așez de „partea ei”, să-i găsesc rațiuni și virtuți În vuietul enorm al văicărelii aproape generale și nu rareori a blestemelor care o acoperă și o defăimează pentru fiecare Înainte chiar de a ajunge să-„i” treacă pragul, Încât orice tânăr, dar și fiecare copil, aproape, e „avertizat” că viața se termină cu o traversare neagră și tristă, Încărcată de boli
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o fantomă sau o pasăre neagră, cobitoare, care ți s-a instalat „pe umăr” și nu te mai părăsește. Care e „prezentă” chiar când pare că lipsește, o „fascinație lipicioasă” precum acele stări chinuitoare Între vis și trezie, aproape un blestem. Adeseori, chiar un blestem! „Cercul” - un „labirint mântuit, rezolvat” sau, iată, o altă definiție posibilă, „cercul - un sens al labirintului”! Existențial, se’nțelege. Al „rătăcirii”, deoarece, așa cum un popor Întreg, În istorie, „rătăcește” secole Întregi până Își găsește echilibrul, unitatea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pasăre neagră, cobitoare, care ți s-a instalat „pe umăr” și nu te mai părăsește. Care e „prezentă” chiar când pare că lipsește, o „fascinație lipicioasă” precum acele stări chinuitoare Între vis și trezie, aproape un blestem. Adeseori, chiar un blestem! „Cercul” - un „labirint mântuit, rezolvat” sau, iată, o altă definiție posibilă, „cercul - un sens al labirintului”! Existențial, se’nțelege. Al „rătăcirii”, deoarece, așa cum un popor Întreg, În istorie, „rătăcește” secole Întregi până Își găsește echilibrul, unitatea și conștiința de sine
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Study in Political Leadership, Boulder, Colorado, 1989; Edward Behr, Kiss the Hand you Cannot Bite. The Rise and Fall of the Ceaușescu’s, Londra, 1991; ediție românească: Sărută mâna pe care n-o poți mușca. Românii și Ceaușeștii: investigația unui blestem al istoriei, București, 1999; Mark Almond, The Rise and Fall of Nicolae and Elena Ceaușescu, Londra, 1992; Adrian Cioroianu, Ce Ceaușescu qui hante les Roumains. Le Mythe, les représentations et la culte du Dirigeant dans la Roumanie communiste, București, 2004
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
onorabilă și o funcționalitate modernă, dar au abandonat proiectul după câteva luni. E o clădire ce nu se lasă terminată și locuită - răsună refrenul oamenilor cu care vorbesc. Se cade în misticism, se spune că asupra acestui loc planează un blestem. Scheletul neterminatului sediu de partid fusese ridicat pe ruinele (dinamitate în 1963) unui castel medieval, numit „Citadela Celor Trei Regi”. După război, zidurile vechiului castel, deși puternic avariate de bombe, ar fi putut fi reconstruite și transformate în muzeu, însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mondiale, din care au ieșit, din ambele, nu numai învinși, dar, a doua oară, și cu teritoriul împărțit pentru o jumătate de secol, și moștenind - ca și noi, dar în proporții mult mai mari, „apocaliptice”! - o Vină apăsătoare ca un blestem, o vină ce, iată, după o jumătate de secol nu pare a se șterge, a se stinge!... Și aceste uriașe „erori” istorice îi fac pe unii fii lucizi ai acestei națiuni, cea germană, să-și pună grave întrebări asupra lor
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pe lideri!... Sigur, „promotorul” acestei „nesiguranțe”, al acestui „dubiu” asupra „dreptății germane”, asupra „rolului lor în istoria Europei”, a fost, desigur, Nietzsche, care, în plin triumf și spirit triumfalist - acest „spirit” blestemat, care s-a repetat apoi, întocmai ca un blestem al zeilor, în zilele primelor victorii hitleriste! -, după victoria contra francezilor și în timpul păcii, penibile pentru orgolioasa patrie a lui Voltaire, de la Versailles, a fost unicul din întreaga elită intelectuală a Germaniei, abia unificate, care s-a distanțat în mod
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
vipere încălzite la sânul care le-a hrănit. Joshua din Nazaret însuși n-are niciun cuvânt de compasiune pentru poporul lui; el nu i se adresează nicio singură clipă acestuia în cursul procesului său; nu proferează la adresa lui decât amenințări și blesteme. Departe de a contribui la eliberarea lui, el se bucură dinainte de distrugerea centrului său vital, Templul, iar discipolii lui, văzând în aceasta o pedeapsă dreaptă, vor profita cu cinism de pe urma ei, propunându-se nu ca un complement, ci ca un
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
poți să nu vezi în această ultimă măreață realizare, o barieră lungă de șapte kilometri, numită de unii "de securitate", iar de către alții "de apartheid", atât iscusința posesorului brevetului de tehnică a construcției, cât și, mai ales, semnătura unui destin. Blestem local? Să nu aruncăm cu piatra. Poate că cele treizeci și două de palisade, grilaje și baraje de sârmă ghimpată pe care le-am putut număra din centrul Kotelului nu sunt decât strălucitoarea epifanie a unei fatalități manifestate de îndată ce ne
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mai ferice? A te duce la Locurile Sfinte pentru a fi copleșit de binecuvântarea lui Dumnezeu e un pariu riscant, dar unde-l poți găsi pe acela al liber-cugetătorilor, în care binecuvântările omului fără de Dumnezeu te-ar face să uiți blestemele unui Dumnezeu inuman? Mai că-ți vine să eviți din răsputeri acest pământ al catastrofelor și al speranțelor deșarte. Dar atunci, urmând aceeași logică, noi suntem cei care va trebui să ne deghizăm, căci, prin ceea ce e barbar pe acest
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
comis crima de a-l vedea pe Noe gol. Ei vor face apoi o alianță pentru a-l menține pe Canaan, fiul lui Ham, în sclavie. Și iată deja frățeasca umanitate împărțită în "popoare binecuvântate" și "popoare blestemate". Iată deci blestemul acestui pământ. Mai sensibil ca în alte locuri și ale cărui ziduri și atentate reîmprospătează stigmatele. Se spune despre el că ar fi fost hărăzit lui Dumnezeu, dar așa cum despre chipul Tatălui poți spune că nu are nimic în plus
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
să treacă de la o identificare primară feminină la una secundară, masculină”, ceea ce produce o „schimbare majoră în orientarea socială și identitatea proprie a băiatului”. Textele folclorice dezvăluie totuși o dominație feminină modelatoare și sugestiile cele mai pregnante apar în motivul blestemului - catalizator al inițierii masculine, dar și în etapa postliminară surprinsă în colinde, de reintegrare a tânărului la noul statut privilegiat. Acolo însă semnul feminității nu are implicații oprimante, ci primește recunoștința generală pentru faptele eroice ale fiului. Scopul suprem al
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
șearpe sugă-mi-te,/ Pui de șearpe balaur// Cu ochii ca de taurî,/ Cu trei coade de aur!” (Giurgiu). Destinul flăcăului de a fi înghițit pe jumătate de monstrul ofidian apare acum hărăzit, promis într-o formă inexplicabilă, punitivă. Motivul blestemului mamei către sugar apare și în cântecele de leagăn: „Haidi liu - liu cu mama,/ Cî mama te-a legăna/ Șî din gurî a blestema” (Izvoare - Neamț). Forma lirică a pasajului din baladă prin care pruncul este menit balaurului și coerența
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
poate să rateze încercarea extremă a confruntării cu fiara atemporală, el a asimilat toată forța necesară în probe anterioare, doar implicite în text. Șarpele este și preopinentul lui Mistricean din balada antologată la numărul I(7). Nașterea lui specială și blestemul de mamă îi marchează destinul în chip magic. La clipa sorocită, eroul știe ce are de făcut: „Cal la bordei așeza,/ Tot pe Negrul, pintenogul,/ Al lui ta’su din tinerețe./ Bine că mi-l țesăla./ Dimineața să scula,/ Pe
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
după pregătirile flăcăilor, aceasta nu va fi o vânătoare obișnuită. Atenția rituală acordată actului vitejesc este demonstrată, ca și în colinde, de gestul spălării ochilor, întotdeauna negri, ceea ce poartă simbolul unei lustrații. Numele eroului conține sugestia destinului său, față de care blestemul devine doar un catalizator al îndeplinirii. Mistriceat vine, conform Dicționarului limbii române (DLR), de la mistrițat, care înseamnă „provenit din încrucișarea a două plante sau animale diferite”. Eroul va deveni o ființă hibridă, trans-specii, în cursul torturii inițiatice. Om-șarpe mitic, Mistricean
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
drumul inițiatic și astfel marchează punctul terminus al lumii. Proliferarea vegetației („și iarbă multă, iarbă verde era”), la fel ca în colinde, ne anunță că suntem în plin haos. În alt basm chiar ultima dorință a împăratului muribund, formulată ca blestem pentru fiii săi, asigură parcurgerea drumului ascensional: feciorii au îndatorirea de a vâna pe muntele Sânauli. „Ș-o luat straii d'i priminială/ și ban'i d'i keltuială/ și fiicari ș-o luat cît'i on cîni cu dînsu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]