6,134 matches
-
mea consulară. Primul care a cunoscut peninsula pe care avea să fie ridicat Salvadorul a fost navigatorul Amerigo Vespucci, ajuns aici la 1501, într-o zi de 1 noiembrie, "Ziua tuturor sfinților" în calendarul catolic. Ca atare, locul a fost botezat Sao Salvador da Bahia de Todos los Santos. Primii coloniști, trimiși de regele Portugaliei, Joao III, aveau să se stabilească aici în 1530, la data vizitei mele Salvadorul având 2 milioane de locuitori, din care 80% negri (se spune că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
tramvai electric la 1906 și din 1910 cu vestita Rambla asfaltată. După program, dacă nu aveam seara nici o acțiune protocolară, plecam cu soția la plimbare, pe un traseu "fix" din Portul Buceo până la micul restaurant "El viejo y el mar", botezat după cartea lui Hemingway, 3 kilometri dus, 3 întors, cu o pauză pentru o bere și un "sandwiches caliente" sub ficusul uriaș al grădinii restaurantului. Sambătă dimineața eram în Plaza Matriz, lângă catedrala, la Mercado de antiguedades, unde eram clienți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
iconografia maramureșeană întocmită de Vasile Iuga sau înfățișarea corpului medical din Transilvania prezentat în 3 volume de către prof.dr. Florea Marin sau recenta apariție a unui masiv volum consacrat pentru „Personalități medicale din Țara de Jos a Moldovei” de dr. Nicolae Botezatu. Din ampla listă cu preocupări similare trebuie să menționăm excepționala operă a prof.dr.doc. Ion Gherman care, pe lângă evocarea oamenilor de creație din Ținutul Herța și Nordul Bucovinei, publică un Dicționar enciclopedic - „Oameni de cultură din exilul românesc”. Acestea toate nu
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
spectacol de-al meu. Șeful... era o piesă jucată cu succes de Beligan, În stil tipic bulevardier, și evident că am vrut să explodăm convenția comico-lirică a realismului convențional. Am Înlocuit-o cu o caligrafie formală, abstractă, pe care o botezasem prozodejda, cuvânt ale cărui sonorități rusofile speram să-i convingă pe cenzorii uteciști că totul se Încadra În liniile acceptabile. Expresia era de fapt un omagiu secret adus lui Meyerhold, care ne inspirase mișcarea, fără nici o sugestie de realism. Piesa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Într-o scurtă vizită În țară (ca să mă reculeg cu Întârziere la mormântul proaspăt al mamei, căci am fost absent la Înmormântare, din cauza dificultăților de a primi viza) am mers și la Biserica Batiște, unde preotul Cazacu, cel care mă botezase, mă aștepta cu fața lui senină și zâmbitoare, aproape ascunsă de barba impresionantă, parcă ieșită din frescele cu sfinți. Dar, când a auzit de proiectul nostru, mi s-a părut că a căzut pe gânduri. „Creștinește vorbind, Părinte, este neîngăduit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
obezi, Box I și Loulou, mai zăceau Încă la soare pe verandă, când eu eram copil. Cândva, prin 1904, tata mi-a cumpărat de la o expoziție din München un cățel care a devenit irascibilul dar superbul Trainy (cum l-am botezat eu, fiindcă era lung și maro ca un vagon de dormit). Una din temele muzicale ale copilăriei mele era lătratul isteric al lui Trainy, pe urmele iepurelui pe care nu-l prindea niciodată, În străfundurile parcului nostru din Vira, de unde
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
palmieri și reflexiile lor, apusuri de soare, faraoni cu mâinile pe genunchi) mâzgălite cu scrisul lui grosolan. Apoi, din nou În iunie, când delicata cheryomuha (floarea de cireș În formă de ciorchine din vechea lume sau simplu, „racemosa“ cum am botezat-o eu În lucrarea mea despre „Oneghin“) Înfloreau ca o spumă, steagul lui personal era din nou Înălțat pe frumoasa casă din Rojestveno. Călătorea cu o jumătate de duzină de cufere uriașe, mituia Nord-Express-ul ca să oprească pentru el În mica
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
care sunt pictate scene rococo cu sporturi de iarnă, Încununează lumina reglată din nou (cu vata din urechea lui Cazimir). Ce dezvăluie ea: un salon cald, luminos, elegant (stil „Imperiul rus“) Într-o casă Îngropată În zăpadă - ce va fi botezată În curând le chateau - construită de bunicul mamei, care, de teama incendiilor, comandase o scară din fier și astfel, atunci când casa a ars până În temelii, la puțin timp după Revoluția sovietică, acea scară lucrată cu migală, prin a cărei dantelărie
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Fritillaria cu margini perlate (denumiți astfel În primul meu manual, de neuitat pentru mine, căci nu și-a pierdut nici până acum vraja, Fluturii din Insulele britanice, al lui Richard South, care tocmai apăruse În perioada aceea) pe care-l botezase le chemin des papillons bruns. În anul următor, am descoperit că mulți din fluturii noștri nu existau În Anglia sau Europa Centrală și cu ajutorul unor atlase mai amănunțite am reușit să-i identific. O boală gravă (pneumonie cu febră până la
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
două cuvinte mâzgălite pe spatele scrisorii mele: „bucovinensis Hormuzaki“. Cât l-am urât pe Hormuzaki! Și cât de jignit m-am simțit când am găsit, Într-una din lucrurile ulterioare ale lui Kuznețov, o referire grosolană la „școlarii care tot botează mărunte vietăți ale nimfei Poplar!“. Neintimidat totuși de eșecul cu populi, „am descoperit“ În anul următor un nou „fluture“. În vara aceea, adunasem multe exemplare pentru colecție, În nopți fără lună, Într-o poieniță din parc, așternând un cearșaf peste
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
obținerea... o specie foarte rară pe Volga... o siluetă formidabilă...“) cu mult stoicism; dar după mulți ani, printr-o Întâmplare norocoasă (știu că n-ar trebui să mă fălesc) m-am Împăcat cu primul descoperitor al fluturelui meu de noapte, botezând cu numele lui un orb dintr-un roman. Voi evoca de asemenea fluturii din familia Sfinx, turboreactoarele copilăriei mele! Culorile mureau Încet În serile de iunie. Pâlcurile de lilieci Înfloriți, În fața cărora stăteam cu plasa În mână, Își etalau ciorchinii
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
exercițiu Începea cu cuvintele Madam, ia doktor, vot banan (Doamnă, sunt medic, poftiți o banană). Cea mai bună slujbă a fost să compun pentru un cotidian al emigranților, berlinezul Rul, primele careuri rusești de cuvinte Încrucișate, pe care le-am botezat krestoslovițî. Mi se pare ciudat să-mi amintesc acea existență fantastică. Foarte Îndrăgită de cei care fac publicitate autorilor pe coperțile cărților sunt listele cu meseriile mai mult sau mai puțin grosiere pe care le-a practicat un tânăr autor
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Sunt "maestru" renumit în miracole răsunătoare "gen Podul Înalt"! De Valea Albă nu mă întreabă nimeni?! O așa frumușică de "minune" am săvârșit acolo, de-o să mă cânte în letopiseți pentru o așa năzbâtie celebră! Cu drept cuvânt m-au botezat vrăjmașii: "Ucigător al neamului moldovenesc"! Se împiedică în cârpele ce-i oblojesc piciorul. Daniil, îmbufnat, bombăne ironizându-l: Alta acum! "Ucigător"... Da, mai stai locului, Măria ta! Faci vânt și-mi stingi lumânările! Poate... poate trebuia să las ifosele! Trebuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și grăiește: Și vouă, sănătate! Trăiască Slăvita noastră Doamnă!! Lângă tronul Doamnei, stă Sora, chiar sora Domnului, și, alături, jupânese și jupânițele din suita Doamnei. La picioarele tronului, pe o treaptă, stă boier Ioan Paleologul, unchiul Doamnei Maria, pe moldovenește botezat Țamblac -, un bătrân grec, frumos, verde încă, cu barba tăiată scurt, plin de eleganță și spirit, ce răzbate din ochii săi jucăuși, adumbriți de niște sprâncene stufoase, din zâmbetul fin, ironic, blajin totuși, dar, mai ales, din vorbele lui de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
salcie! Sa... salcie? bolborosește Negrilă scăldat în sudori. Salcie, Negrilă... E bună de friguri... De... de la Lipnic mi... mi se trage... Știe Măria ta... În smârcurile celea... Ștefan, amintindu-și, hohotește: Ce-am mai creștinat la tătărâme, atuncea!... În Nistru, botezându-te Tu, Doamne!"... Și mie, tot de acolo mi se trage... Când mă apucă, zdrumic coajă de salcie... Privirea îi cade pe clepsidră. O răstoarnă. Privește fascinat nisipul ce se prefiră bob cu bob. Ce crezi că-i viața, Negrilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și, ca să se armonizeze, parcă, cu ea, cu o față cu trăsături de asemenea moi... * În curtea minusculă a casei de pe Pietroasa nu se putea ține un câine. Cu toate acestea, părinții ne-au luat unul, pe care l-am botezat Astra și pe care, după câteva luni, a trebuit să-l dăm doamnei Bugnariu, directoarea școlii unde lucra mama. Argumentul, care ne-a silit să cedăm, era irefutabil: școala dispunea de o curte uriașă. Când, după un interval inexplicabil de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
o gură de aer, care n-a avut răgazul să cunoască afecțiunea nimănui, în afară de cea a mamei sale în delir. Asemenea copii, născuți morți, nici măcar nu se îngroapă. La vreo 15 ani de la nașterea și moartea lui, Tibi (așa îl „botezasem” în timpul sarcinii) mi-a apărut dintr-o dată în fața ochilor ca năluca pruncucigașului Boris Godunov. A doua naștere, prin cezariană, tot prematură, tot în urma unor puternice hemoragii, s-a soldat - în august 1975 - cu același rezultat: un alt copil mort, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și date de bătălii din istoria românilor, iar în toamna lui 1946, în ajunul faimoaselor alegeri, desenam cu creta, pe zidurile caselor, împreună cu alți colegi, ochiul țărănist și ascultam entuziasmat istorisirea unui prieten care, locuind pe strada Iuliu Maniu (ulterior botezată 6 Martie) a fost, într-o zi, înadins întrebat de un student, cu provocatoare veselie: „Ce stradă e asta, băiete?”, „Iuliu Maniu, domnule!” a răcnit complice prietenul meu. „Trăiască!”, a pus punctul pe i studentul țărănist. Aflând de isprăvile mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ce-i privește pe coloniștii nemți, aceștia au venit în două etape din direcții cu totul diferite: între 1813-1815 din ducatul Varșoviei, iar între 1816-1842 tocmai din Württemberg, stabilindu-se cu precădere în regiunea Tighinei. La început, ei și-au botezat așezările cu numele acelor localități în care armatele ruse sau aliate l-au învins pe Napoleon: Krasnoe, Maloiaroslaveț, Tarutino (înființat în 1814), Borodino, Teplitz, Leipzig și chiar Paris! În 1862 erau 28 000 de coloniști germani, iar pe la 1900 peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
localitatea respectivă, situată dincolo de Balcani, în câmpia Traciei, pe malul râului Tuijndja, nu foarte departe spre est de orașul și de golful Burgas, relativ aproape - spre nord - de un alt oraș așezat chiar la poalele Balcanilor centrali, și care a „botezat” o altă „mahala” bolgrădeană: Sliven. Ca să ajungă în sudul Basarabiei, acele grupuri au trebuit să străbată munții sau, ocolindu-i, să meargă de-a lungul țărmului Mării Negre, să traverseze Cadrilaterul, apoi toată Dobrogea... Exodul a mii de oameni nu s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Ce mulțumire sufletească am simțit, am trăit! Mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a rânduit aceste clipe fericite. Părintele David face și slujba de sfințire a apei, că are o tânără de 15 ani care n-a fost botezata. Și o botează acum, aici la râul Iordan. Ea este îmbrăcată totul în alb. Are un costumaș frumos, alb și sandale albe. După ce a făcut botezul, cu toată rânduiala lui, ne botează și pe noi simbolic, stropindu-ne pe creștet cu apă sfințită
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
tânără de 15 ani care n-a fost botezata. Și o botează acum, aici la râul Iordan. Ea este îmbrăcată totul în alb. Are un costumaș frumos, alb și sandale albe. După ce a făcut botezul, cu toată rânduiala lui, ne botează și pe noi simbolic, stropindu-ne pe creștet cu apă sfințită din Iordan. Apoi se cântă troparul Botezului și alte cântări duhovnicești. Majoritatea suntem cu picioarele până la genunchi în apă Iordanului. E plăcut. Apă e limpede că lacrima, se vede
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
prieten pe Iisus. Această poezie am compus-o cu toată Dragostea de Mama pentru copiii mei, Marinela, Radu-Stefan și IoanCristian) La Iordan 05.01.2006 De pe vale, de pe deal, Lume vine la Iordan, Iordanul e rau frumos, Vrea sa-L boteze Pe Domnul Iisus Hristos. Sf. Ioan se-ncumeta, Nu-ndrazneste să se-apropie, Domnul îl cheamă si-in spune : - Vino, mă botează, C-asa e rânduit, Ca să fie Preaslăvit ! Ioan cu sfiala, Vorbeste tuturor : - E Mielul Lui Dumnezeu, Ce ridică
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
05.01.2006 De pe vale, de pe deal, Lume vine la Iordan, Iordanul e rau frumos, Vrea sa-L boteze Pe Domnul Iisus Hristos. Sf. Ioan se-ncumeta, Nu-ndrazneste să se-apropie, Domnul îl cheamă si-in spune : - Vino, mă botează, C-asa e rânduit, Ca să fie Preaslăvit ! Ioan cu sfiala, Vorbeste tuturor : - E Mielul Lui Dumnezeu, Ce ridică păcatul greu, El e foc ce mistuiește Și făptura o-nnoieste Și-L botează în Iordan, Auzind de Sus, Glasul Tatălui a
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Domnul îl cheamă si-in spune : - Vino, mă botează, C-asa e rânduit, Ca să fie Preaslăvit ! Ioan cu sfiala, Vorbeste tuturor : - E Mielul Lui Dumnezeu, Ce ridică păcatul greu, El e foc ce mistuiește Și făptura o-nnoieste Și-L botează în Iordan, Auzind de Sus, Glasul Tatălui a spus : -Acesta-i Fiul meu, Pe care-L iubesc Eu. Mulțimi s-au adunat, Și-n Iordan s-au botezat Și cu Iisus au umblat. De atuci la Iordan, Vine lume an de
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]