4,943 matches
-
maxima întindere teritorială a imperiului său. După distrugerea armatei bizantine în bătălia de la Achelous, în 917, bulgarii au asediat Constantinopolul în 923 și 924. După ce și-au refăcut forțele, în 1014, sub împăratul Vasile al II-lea, bizantinii au învins bulgarii printr-o lovitură zdrobitoare, Bătălia de la Kleidion. Până în 1018, toate fortărețele bulgare din Imperiul Bizantin se predaseră și în cele din urmă țaratul s-a destrămat. Lui i-a urmat Cel de-al Doilea Țarat Bulgar, în 1185. După adoptarea
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
independența Patriarhiei Bulgariei. Între secolele al VII-lea și al X-lea, populația locală de protobulgari, de origine turcică, a fost treptat asimilată de restul populației, de origine slavă. Începând cu secolul al X-lea, s-a statornicit numele de bulgar pentru a denumi poporul nou-format, atât în vorbire cât și în scris. Răspândirea cunoașterii limbii slavone vechi a prevenit asimilarea slavilor sudici în țările vecine, susținând crearea unei identități bulgare. a devenit cunoscut sub denumirea de Bulgaria de la recunoașterea de către
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
000. În 680, în urma bătăliei de la Ongal, Asparuh a fondat Primul Imperiu Bulgar, la sud de Dunăre, pe pământ bizantin. Imperiul Bizantin a recunoscut statul bulgar în 681. Denumirea de țarat urma să fie statornicită mai târziu, când după creștinarea bulgarilor în 864, liderul Boris își va spune "țar", cuvânt derivat de la latinescul "caesar". Probabil că protobulgarii au fost în mare inferioritate numerică față de populația slavă în sânul căreia s-au așezat. Între secolele al VII-lea și al X-lea
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
au așezat. Între secolele al VII-lea și al X-lea, protobulgarii au fost treptat absorbiți de către slavi, adoptând și ei o limbă slavă de sud și convertindu-se la creștinismul de rit bizantin, în timpul lui Boris I, în 864. Bulgarii de astăzi sunt considerați a fi urmași ai slavilor de sud. Totuși, slavii erau doar unul dintre popoarele care se aflau în aria ocupată de protobulgari, întrucât slavii înșiși erau un popor care abia ajunsese acolo, cu un secol înainte de
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
popor care abia ajunsese acolo, cu un secol înainte de sosirea protobulgarilor. Mai multe populații au fost până la urmă contopite, printre care se numără, traco-romani și traco-bizantini. Noul popor format s-a numit bulgar și a considerat Bulgaria drept statul său. Bulgarii de astăzi nu se dezic de vechiul stat dinaintea slavilor și nici de vechii locuitori, tracii, dar în același timp își asumă o identitate slavă. După victoria decisivă de la Ongala, în 680, armatele de protobulgari și slavi s-au îndreptat
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
ridicate în capitala Pliska, printre care un palat măreț, temple, reședința, fortăreața, citatela și baia conducătorului, în principal din piatră și cărămidă. În timpul scurtei conduceri a hanului Malamir (831-836), importantul oraș Plovdiv a fost alipit țării. Sub hanul Presian (836-852), bulgarii au ocupat cea mai mare parte din Macedonia, iar granițele țării ajungeau până la Mările Adriatică și Egee. Faptul că istoricii bizantini nu menționează nicio rezistență împotriva expansiunii bulgare în Macedonia duce la concluzia că această extindere a fost în mare
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
din Macedonia, iar granițele țării ajungeau până la Mările Adriatică și Egee. Faptul că istoricii bizantini nu menționează nicio rezistență împotriva expansiunii bulgare în Macedonia duce la concluzia că această extindere a fost în mare parte pașnică. Între 839 și 842, bulgarii au început un război cu sârbii, care nu s-a bucurat de succes. Domnia lui Boris I (852-889) a început cu numeroase obstacole. Timp de zece ani, țara a luptat împotriva Imperiilor Bizantin și Est-Franc, Moraviei Mari, croaților și sârbilor
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
întregul teritoriu al României de astăzi și Ungariei de est, la nord. Statul sârbesc a apărut la mijlocul secolului al IX-lea, ca răspuns la expansiunea bulgară la vest de râul Morava. Schimbând taberele, fie de partea bizantinilor, fie de partea bulgarilor, sârbii au rezistat mai multor invazii bulgărești până în 924, când a fost supusă complet sub generalul Marmais. Sub țarul Simeon I, numit și Simeon cel Mare, educat la Constantinopol, Bulgaria a devenit din nou o amenințare serioasă la adresa Imperiului Bizantin
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
Constantinopolul și a luptat de mai multe ori cu bizantinii în timpul conducerii sale îndelungi (893-927). Cu puțin timp înainte de sfârșitul stăpânirii sale, granițele țării ajungeau la limitele nordice ale Atticei. Simeon I s-a numit pe sine „Împărat (țar) al bulgarilor și autocrat al grecilor”, un titlu recunoscut de papă, dar nerecunoscut de patriarhul ecumenic ortodox. A fost recunoscut ca „Împărat (țar) al bulgarilor” de către împăratul și patriarhul bizantin abia la sfârșitul domniei sale. Între 894 și 896, i-a învins pe
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
țării ajungeau la limitele nordice ale Atticei. Simeon I s-a numit pe sine „Împărat (țar) al bulgarilor și autocrat al grecilor”, un titlu recunoscut de papă, dar nerecunoscut de patriarhul ecumenic ortodox. A fost recunoscut ca „Împărat (țar) al bulgarilor” de către împăratul și patriarhul bizantin abia la sfârșitul domniei sale. Între 894 și 896, i-a învins pe bizantini și aliații lor, maghiarii, în așa-numitul „Război comercial”, al cărui pretext a fost mutarea pieței bulgărești de la Constantinopol la Solun. După
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
învins restul armatelor inamice la Katasyrtai. Constantinopolul a fost salvat de către un atac sârbesc dinspre vest; sârbii au fost învinși, dar atacul lor a permis amiralului și împăratului de mai târziu Roman Lachepan să pregătească apărarea orașului. În următorul deceniu, bulgarii au dobândit control asupra întregii Peninsule Balcanice, cu excepția Constantinopolului și Peloponesului. În bătălia croato-bulgară din 926, numită și Bătălia din Munții Bosniei, ducele Alogobotur a atacat Croația. Forțele croate sub regele Tomislav au răvășit armata bulgară, oprind expansiunea lui Simeon
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
Boris al II-lea a fost capturat și umilit, luându-i-se într-o manieră ritualică titlul imperial, la Constantinopol. Bulgaria răsăriteană a fost numită protectorat bizantin. După preluarea bizantină, teritoriile de la vest de râul Iskar au rămas sub controlul bulgarilor, iar rezistența împotriva bizantinilor a fost continuată de frații Comitopuli. Până prin 976, cel de-al patrulea frate, Samuil, strânsese toată puterea în mâinile sale, după moartea celui mai mare frate al său. Când urmașul de drept la tron, Roman, a
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
Preslav, iar începând din 1004 au lansat în fiecare an campanii împotriva Bulgariei. După victoriile de la Spercheios și Skopje, care au slăbit mult armatele bulgare, împăratul Vasile a redus sistematic numărul așezărilor bulgare. În cele din urmă, în , în 1014, bulgarii au fost învinși definitiv. Armata bulgară a fost capturată. Vasile al II-lea a rămas cunoscut cu titlul de Bulgaroctonul - „ucigașul de bulgari”, întrucât se spune că a scos ochii la fiecare nouăzeci și nouă de bărbați din o sută
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
armatele bulgare, împăratul Vasile a redus sistematic numărul așezărilor bulgare. În cele din urmă, în , în 1014, bulgarii au fost învinși definitiv. Armata bulgară a fost capturată. Vasile al II-lea a rămas cunoscut cu titlul de Bulgaroctonul - „ucigașul de bulgari”, întrucât se spune că a scos ochii la fiecare nouăzeci și nouă de bărbați din o sută, pe cel de-al o sutălea lăsându-l cu un singur ochi, pentru a-i conduce pe restul înapoi acasă. Văzând jalnica armată
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
în valea Struma din 789. Kardam a preîntâmpinat invazia bizantină și s-a întâlnit cu inamicul lângă Adrianopol în Tracia. Armata bizantină a fost învinsă și a fugit. În 792, Constantin al VI-lea a condus o altă armată împotriva bulgarilor. Bizantinii au ridicat tabăra la Marcellae (lângă Karnobat), fortificându-l. Kardam a ajuns cu armata sa pe 20 iulie și a ocupat înălțimile vecine. După un timp Constantin al VI-a a dat ordinul de atac pe baza sfaturilor liniștitoare
Kardam al Bulgariei () [Corola-website/Science/320231_a_321560]
-
crucișătorul Elisabeta, primul crucișător al marinei, unde au fost prezenți toți ofițerii Diviziei de Mare și la care a luat parte și Ministrul de Război, Dimitrie A. Sturdza. În mod tradițional, ocrotitorul marinarilor în bisericile ortodoxe de miazăzi (români, sârbi, bulgari și greci) este Sfântul Nicolae, căruia îi erau închinate schiturile marinărești (azi dispărute) de la Capul Caliacra în Dobrogea și de la Pardina (pe malul din față, în Bugeac). În bisericile ortodoxe de miazănoapte (fostul Imperiu rus) ocrotitorul marinarilor militari este Sfântul
Marina Română () [Corola-website/Science/320323_a_321652]
-
locuitori, dintre care 4.302 români (43,43%), 2.105 evrei (21,25%), 1.657 germani (16,72%), 1.011 ruteni (10,20%), 462 ruși (4,66%), 301 polonezi (3,03%), 17 țigani, 10 cehi și slovaci, 6 unguri, 1 bulgar, 7 de alte naționalități și 26 de etnie nedeclarata. Din punct de vedere al religiei, populația era alcătuită din 5.094 ortodocși (51,42%), 2.121 mozaici (21,41%), 1.899 romano-catolici (19,17%), 603 greco-catolici (6,08%), 116 evanghelici
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Siret () [Corola-website/Science/321023_a_322352]
-
de început al conflictului dintre cei doi bărbați de sat, care avea să ducă Grecia la Schisma Națională din timpul Primului Război Mondial. În cele din urmă, armata greacă a intrat în Salonic pe 26 octombrie 1912, cu doar puțin timp înaintea bulgarilor, care urmăreau la rândul lor să ocupe orașul. Au izbucnit noi fricțiuni între cei doi lideri ca urmare a faptului că prințul a permis trupelor bulgare să intre în oraș. O unitate bulgară, ale cărei efective aveau să crească până la
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
și a început aproape imediat să impună administrarea comună, în ciuda asigurărilor inițiale, făcându-se se înțeleagă că prezența lor va deveni permenantă. În fața protestelor lui Venizelos, Constantin i-a cerut premierului să-i ordone să-i scoată cu forța pe bulgari din oraș, o opțiune care ar fi dus la o confruntare deschisă cu bulgarii. Venizelos considera că, de vreme ce Constantin le-a permis bulgarilor să intre în oraș, nu este admisibil să încerce să paseze responsabilitatea alungării lor. Constantin a încercat
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
se înțeleagă că prezența lor va deveni permenantă. În fața protestelor lui Venizelos, Constantin i-a cerut premierului să-i ordone să-i scoată cu forța pe bulgari din oraș, o opțiune care ar fi dus la o confruntare deschisă cu bulgarii. Venizelos considera că, de vreme ce Constantin le-a permis bulgarilor să intre în oraș, nu este admisibil să încerce să paseze responsabilitatea alungării lor. Constantin a încercat să-l compromită pe Venizelor printr-o înfrângere militară. Se poate spune că prințul
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
protestelor lui Venizelos, Constantin i-a cerut premierului să-i ordone să-i scoată cu forța pe bulgari din oraș, o opțiune care ar fi dus la o confruntare deschisă cu bulgarii. Venizelos considera că, de vreme ce Constantin le-a permis bulgarilor să intre în oraș, nu este admisibil să încerce să paseze responsabilitatea alungării lor. Constantin a încercat să-l compromită pe Venizelor printr-o înfrângere militară. Se poate spune că prințul nu a sesizat dimensiunile politice ale deciziilor sale. Ambele
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
Epir. Pacea a fost restabilită prin semnarea tratatului de la Londra. Tratativele de pace de la Londra au dat măsura eficienție și relaismului diplomatic ale lui Venizelos. În timpul negocierilor, Venizelos a stabilit relații strânse cu delegația sârbă, pentru contracararea poziției agresive a bulgarilor. Pe 1 iunie 1913 a fost semnat un protocol militar sârbo-elen prin care țările semnatare își asigurau sprijin reciproc în cazul unui atac al bulgarilor. În ciuda alianțelor vecinilor săi, Bulgaria dorea să devină o putere hegemonică în Balcani și a
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
În timpul negocierilor, Venizelos a stabilit relații strânse cu delegația sârbă, pentru contracararea poziției agresive a bulgarilor. Pe 1 iunie 1913 a fost semnat un protocol militar sârbo-elen prin care țările semnatare își asigurau sprijin reciproc în cazul unui atac al bulgarilor. În ciuda alianțelor vecinilor săi, Bulgaria dorea să devină o putere hegemonică în Balcani și a pretins compensații teritoriale excesive. În același timp, Servia a cerut la rândul ei compensații teritoriale mai mari decât cele care fuseseră convenite cu bulgarii la
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
al bulgarilor. În ciuda alianțelor vecinilor săi, Bulgaria dorea să devină o putere hegemonică în Balcani și a pretins compensații teritoriale excesive. În același timp, Servia a cerut la rândul ei compensații teritoriale mai mari decât cele care fuseseră convenite cu bulgarii la începutul războiului. Serbia a cerut o revizuire a termenilor tratatului original, de vreme ce pierduse nordul Albaniei datorită deciziei marilor puteri de înființare a statului albanez într-o regiune care fusese considerată teritoriu sârb în înțelegerile antebelice. Bulgarii doreau să ocupe
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
deciziei marilor puteri de înființare a statului albanez într-o regiune care fusese considerată teritoriu sârb în înțelegerile antebelice. Bulgarii doreau să ocupe cea mai mare parte a Macedoniei și orașul Salonic. În timpul tratativelor de la Londra, Venizelos a respins cererile bulgarilor, aducând ca argumente faptul că armata greacă ocupa deja această regiune și acela că bulgarii refuzaseră să semneze cu grecii o înțelegere asemănătoare cu cea semnată cu sârbii mai înainte de delclanșarea războiului. Ruptura dintre aliați datorată marilor divergențe existente între
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]