5,129 matches
-
intrat atunci, acolo a fost un locotenent major, Ștefan Marian, Comandantul Batalionului II de la mine, care avea responsabilități de apărare în zonă. Și el a venit și mi-a spus: Dom'le, văd pe unii care cară cărți de-aici. Cară cu sacoșele. C-or fi lucrători, c-or fi bandiți, nu știu". Noi nici nu ne amestecam pentru că noi nu ne-am dus acolo să facem poliție sau să facem anchete, noi nu știam ce e. Sigurul lucru pe care
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
hărăboanțele” cu care ne încărcasem. La acest moment (care, ca să păstrez exact ordinea cronologică, a fost înaintea servirii mesei obligatorii), a intrat în scenă al treilea personaj de pe palier, domnul Sava, care, după primul transport, mi-a interzis să mai car eu ceva, ducând la mașină tot ce era de dus, relatându-i lui Liviu că dimineață m-a văzut în costum de baie (de fapt în chiloți și sutien umblând de nebună prin casă, emoționată și speriată, cu ușa de la
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
etc., oprindu-mă în final la nobila funcție de muncitor necalificat la Fabrica de țigarete. Inițial am fost pus să fac tot felul de munci în curtea fabricii, la venirea iernii fiind avansat ca muncitor-cărător în fabrică. În noul meu job căram timp de 8 ore lăzile cu tutun la mașinile de fabricat țigări, alături de alți 6 colegi și colege, sub îndrumarea unui simpatic ofițer trecut în rezervă. În fabrică era cald, aveam o leafa de 300 lei pe lună, mâncam la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Înainte. M-a luat sub aripa să ocrotitoare. Ochii Începuser) s) i se Încețoșeze. Eram un posibil client, un client exotic, cu teniși vechi și pulover. Își deschisese inima fâț) de mine - ca un ceas cu cuc. F)r) m)car s) anunțe ce or) este. — Dar americanii nu știu c) Sadat a fost nazist? m) Întreab) bibliotecara. Ei bine, da, oamenii bine informați dețin aceast) informație În dosarele lor. The New York Times o are sigur, Ins) The Times, dup) cum v)d
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
numai ei, dintre toate popoarele lumii, nu au beneficiat de dreptul natural de a exista f)r) a fi contestați pe p)mântul pe care s-au n)scut. Evident, acest drept conținu) s) nu le fie recunoscut, nici m)car În Occidentul liberal. În același timp, evreilor li se cere (de c)tre domnul Steiner, În The Listener 1) și Își impun chiar ei s) fie mai drepți și mai morali decât alții. Domnul D. de la Ministerul de Externe poart
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
nu sunt ceea ce par a fi. Ins) ele pot deveni, În mod ciudat, exact ceea ce par. Cererea domnului Freudenthal a fost Îndeplinit); semaforul a fost mutat. Absolut autentic) la Kollek, f)r) adaosuri, este dragostea lui pentru Ierusalim. Nici m)car detractorii s)i nu neag) acest lucru. Creștinii și arabii pot s) nu accepte conducerea Israelului, dar sunt mulțumiți de modul În care Kollek administreaz) orașul. Mi se spune c), f)r) voturile arabilor, nu ar fi fost reales. Oamenii
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
vinov)ție, de ur) și acuzații reciproce, Încât s-ar putea ca, În mod fatal, Întregul edificiu al societ)ții noastre s) se degradeze. De aceea, de mult) vreme, consider c) noi, americanii, trebuie s) asigur)m supraviețuirea Israelului, m)car pentru a asigura supraviețuirea acelor valori americane pe care le prețuiesc cel mai mult. Aceasta este ideea mea de bâz) În ceea ce privește țară dumneavoastr)”. Pentru ce scrie Alsop o asemenea scrisoare, prevenind Israelul c) se afl) În pericolul de a fi
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
rât printre cei care acum cinci ani credeau c) trebuie s)-i m)cel)rim pe evrei. Acum nu pot Ins) s)-mi imaginez c), dac) vom Învinge peste noapte, va fi posibil s)-i ucidem pe toți sau m)car o zecime dintre ei. Nu pot concepe așa ceva, nici că om, nici că arab. Atunci ce vrem s) facem cu acesti evrei?... Cred c) mulți evrei care tr)iesc În Palestina, Îndeosebi evrei arabi, Își doresc foarte mult s) se
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
s) cred c) generalul a vorbit serios. S)-i rupem gâtul inamicului și s)-i sfâșiem carnea cu dinții. Noul naționalism nu a reînviat ce are mai bun Islamul sau, dac) judec)m dup) aceast) cruzime Înfior)toare, nici m)car sufletul uman. În Europa Occidental) și În Statele Unite, intelectualii de stânga au continuat s) foloseasc) obișnuitul vocabular marxist-leninist, sperând la o soluție radical) și aruncând vină pentru tulbur)rile din Orientul Mijlociu asupra superputerilor rivale, În special America imperialist). Potrivit lui Sartre
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
așa cam până la unu noaptea, cred, plutind Într-o pasivitate metafizică, sau așa mă amăgeam, când cu un țipăt ce semăna a triumf, slăbănogul a sărit În sus, apoi aproape a leșinat În brațele mele. Am fost nevoit să-l car În jos pe scări, căci nu mai putea să-și coordoneze picioarele după atâtea ore de nemișcare. „Te-amînvins! Am câștigat lupta!“ „Care luptă?“, l-am Întrebat uimit. „Am rezistat mai mult ca tine, americanule!“ Nu-mi era deloc plăcut să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
jos pe scări, căci nu mai putea să-și coordoneze picioarele după atâtea ore de nemișcare. „Te-amînvins! Am câștigat lupta!“ „Care luptă?“, l-am Întrebat uimit. „Am rezistat mai mult ca tine, americanule!“ Nu-mi era deloc plăcut să-l car În brațe și m-am rățoit la el: „În primul rând nu sunt american și apoi, ce fel de rival ți-am fost? Nu ți-am spus clar de la Început că nu mai am energie?“. Ce curioasă Întorsătură de atitudine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de Întâlnire a mamei cu fiica Într-un abator sordid, plin de trupuri Încă sângerânde de animale despuiate, ce atârnau În aer ca jertfe de sacrificiu. Coborând pe scări Înguste, membrii procesiunii regale se Întrezăreau alergând agitați În căutarea Electrei, cărând torțe aprinse, plini de suspiciune, temându-se unii de alții. Scena dintre mamă și fiică, cea mai lungă din operă, era jucată În jurul băii pline cu apă unde avusese loc crima, bazin de care se foloseau, cu intenții diverse, de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
pe care le-am găsit În podul acela, printre ierbare pline cu căldărușe alpine, cu palemonia albastră, cu Lycneea, cu crini roșii-portocalii și alte flori din Davos, aveau mai multă tangență cu subiectul meu. Am luat În brațe și am cărat jos glorioasa povară alcătuită din patru volume extrem de atrăgătoare: planșele Mariei Sibylla Merian (1647-1671) cu insectele din Surinam, nobila carte a lui Esper, Fluturii: Die Schemetterlinge (Erlanger, 1777), lucrarea lui Boisduval, Icones Historiques de Lépidoptères Nouveaux ou Peu Connus (Paris
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
petreceau lucruri ciudate. Vederea unui schelet de pat din fier care-și expunea anatomia arcurilor În mijlocul unei poienițe sau prezența unui manechin de croitorie negru, lungit sub un gherghin Înflorit, te făceau să te Întrebi cine oare se ostenise să care aceste obiecte și altele răspândite peste tot, Într-un loc atât de depărtat dintr-o pădure fără poteci. Odată am descoperit o oglindă grav mutilată, dar Încă promptă, plină de reflexii silvestre - de parcă s-ar fi Îmbătat combinând bere cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
alături. Și se face tăcere... Fulguie ușor și aburi destrămați se leagănă, se leagănă... Un stol de ciori croncănind mătură în zbor pământul cu umbra lor. Câțiva oșteni zdraveni, cu musteți bogate, cu căciuli țuguiate, adună morții; pe moldoveni îi cară cu grijă, ușurel, de mâini și de picioare, îi culcă unul lângă altul cu capul spre Răsărit; pe turci îi târăsc, îi adună și-i fac stivă... Printre copaci, în zornăit de lanțuri, se scurge, abia târșind picioarele, un lung
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
avem și la greci, spune Țamblac. Numai cei ce n-au avut istorie, n-o cunosc. Și cei ce-au scăpat de fierul nostru și-au aflat mântuirea în Dunăre, că veniseră apele mari, cu sloiuri, de numai hoituri umflate cărau puhoaiele spre Marea cea Mare! adaugă Șendrea, un zdrahon de bărbat, un uriaș ce ridica în spinare un cal cu călăreț cu tot, mare hatman al oștirii și cumnat, ce ținea de soție pe Maria, sora mai mică a Domnului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vrea și pace!... Bine! Pleacă! Pleacă mă! Ne-am înțeles: mormânt! Cupcici, fericit, se repede să-i sărute mâna: Mormânt, nea Isaio! Mormânt!... Ce faci, Isaio? protestează Alexa. Nu se poate așa. Dacă se slobozește... noi... Ahaaa! Ai sfeclit-o... Cară-te! îi spune lui Cupcici. N-auzi?! Cupcici bolborosește ceva a mulțumire și pleacă grăbit, să nu se răzgândească... Ai greșit, Isaio! "Cârpă" aista... dacă, dacă vorbește?! spune Alexa alarmat. Au chiar așa prost mă crezi, Alexo? Ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu mâna ridicată trăsnit de un gând ce-l înseninează. Fă-te-ncoa! Mă Petrică! Batem palma! Te iau tovarăș! Mă iei?! țopăie de fericire Petrică. Dumitru îi șoptește ceva la ureche și Petrică o zbughește după casă. Savastița iese cărând un sac cu merinde. Dumitru se face a ațipi, cu capul în piept, sforăind ușurel, bâzâit de muște... Halal viteaz! strigă Savastița. Dormi pe tine, boșorogule! Oșteanu' lu' pește! Scoală și pune mâna! Dumitru tresare, se scoală, urcă sacul în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Le săgetăm dobitoacele de povară cu săgeți otrăvite cu venin de năpârcă, cu zeamă de cucută, să rămână în drum cu bombardele ce sparg "Catapeteasma Ceriului"! Împroșcăm, săgetăm cu șomoioage de foc pânzele corăbiilor ce urcă pe Dunăre, harabalele ce cară silistrăria cu iarbă de pușcă, chervanele grele de merinde! Ștefan se oprește să-și tragă sufletul. Trăsni-i-ar!! Dar-ar-ciuma-n ei să dea!... Formidabil! Fantastic! "Năzdrăvanu' " ista... "ca mâța", strigă-n cor boierii entuziasmați. Ștefan zâmbește cinic și continuă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
firișoarele ce se prefirează în clepsidră... Doborât de somn, capul greu îi cade pe masă. A adormit. Clopotele... Broaștele Sucevei... 17 La mănăstire, Maria !? Pe culoarul luminat de două torțe, e vânzoleală mare. Un du-te-vino de țărăncuțe ce aleargă lipăind cărând felurite lucruri și odoare: o icoană a Maicii Domnului ferecată în aur și argint, un sfeșnic cu șapte brațe, brocarturi, lădițe, cărți ferecate în argint, covoare, scoarțe... Dați zor fetelor! Zor! Zor! Vin turcii! le îndeamnă Sora. Pe treptele ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
icoană a Maicii Domnului ferecată în aur și argint, un sfeșnic cu șapte brațe, brocarturi, lădițe, cărți ferecate în argint, covoare, scoarțe... Dați zor fetelor! Zor! Zor! Vin turcii! le îndeamnă Sora. Pe treptele ce coboară de la turn, două fete cară o ladă. Sora se repede să le dea o mână de ajutor: Aveți grijă! O puneți în ultima căruță! le îndrumă ea și iese împreună cu fetele. La celălalt capăt al culoarului, intră Maria, urmată de unchiul Țamblac. Maria ține în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
biruit... nici biruitor?" Nu înțeleg? Ori, ori! Nu te juca cu inima mea, că șoarece nu-s... și nici pisică nu ești! Daniil zâmbește blând și glăsuiește răspicat: Află dar! Mahomed a venit în Moldova ca un zmău! Se va căra valvârtej, ca o jigodie răpciugoasă, cu ciuma și oastea lui Ștefan Vodă coadă biciuindu-l spre Dunăre! Spre Dunăre! Crezi?!?! strigă Ștefan uluit. Adevărat?!?! Chiar așa?!?! Chiar așa! Cred! Ștefan descumpănit o clipă: Crezi?! Sau știi?! Cred!! Și știu!! Ștefan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
din lăbuțe, jos, pe podea. Nici din farfurioara lor, așezată lângă fereastră, nu le place să servească, bucățile de carne și oscioarele de pui fiind mestecate sau roase sârguincios abia după ce au fost scoase pe linoleum. Mai nou, Gălbenuș își cară prada din bucătărie în hol și acolo, pe covor (fața lui de masă) și-o devoră pe îndelete. Așa îi place lui! * „Fotoliile” și „sofalele” preferate sunt chiar trupurile noastre cufundate în fotolii, așezate pe scaune sau trântite în pat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
este Mănăstirea Sf. Gherasim. Biserică de acum este construită deasupra peșterii unde s-a nevoit Sf. Gherasim. Se spune ca tare credincios și bun era. Averea lui era un măgăruș și un leu. Cu măgărușul se ajută la nevoile sale, cărând cu spinarea lui. Iar leul trebuia să îl păzească. Dar într-o zi niște tâlhari i-au furat măgărușul și s-a cam supărat sfanțul pe leu de ce nu l-a păzit și i-a spus: „Vei căra tu în locul
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
nevoile sale, cărând cu spinarea lui. Iar leul trebuia să îl păzească. Dar într-o zi niște tâlhari i-au furat măgărușul și s-a cam supărat sfanțul pe leu de ce nu l-a păzit și i-a spus: „Vei căra tu în locul măgarului!”. Și așa a fost. Tot ce avea de carat punea în spinarea leului și el căra. Leul era blând, isi asculta și respectă stăpânul. După vreo 6 luni a venit măgarul înapoi. Mare minune a fost. Și
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]