5,046 matches
-
-l preocupau acești oameni, acest partid și dacă nu ar fi fost atâta balamuc la televizor, nici nu ar fi știut de existența lor. Burlacu era neschimbat, nici mai tânăr, nici mai bătrân, mătăhălos, rigid și cu voce surprinzător de calmă începu ședința. Mormăi câteva fraze stereotipe. - Ne-am întrunit în ședință pentru a analiza cererea candidatului! Și începu să-i pună întrebări dintr-un carnețel pe care-l tot răsfoia. La prima întrebare avea destule surse pe pereți și a
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Luscalov, fizica o lega de matematică intrinsec, admira cât de bine se potriveau între ele formulele și parcă profesoara nu îl lăsa să ajungă acasă cu lecția nouă neștiută. Era de asemeni printre materiile considerate de el ușoare. Sau bunul, calmul și înțeleptul profesor Lazarovici, care fără să le pretindă prea mult elevilor, îi învăța percepte, proverbe, cugetări latine simple, dar atât de adevărate și vrednic de urmat. El și colegii le memorau imediat, iar pe unele le mai știu și
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
făcuse deja vizita. Am spus că mi se ceruse să-mi exprim și eu părerea. Nu știu cum să redau impresia pe care mi-a făcut-o starea de spirit a Tabithei în dimineața aceea. Mi-a spus ce se întâmplase, foarte calmă, fără a părea șocată sau agitată; dar sub acest calm aparent, se întrezărea atâta deznădejde, atâta dezamăgire... Ultima ei speranță se spulberase, gustul libertății se risipise, îi fusese răpit... eu nu sunt nici pe departe un sentimental, Michael; îmi sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
întinse până când au intrat în contact cu pielea palidă de la bază gâtului ei. De acolo am trasat încet o linie, simțind o peliculă de puf fin când am atins cutele moi ale gâtului ei. Fiona stătea total nemișcată și perfect calmă. — Așa? am spus. — Încă o dată. Spre stânga. Și de data asta am dat imediat de ea: o mică obstrucție, un bilă tare de mărimea unei măsline bine înfiptă în piele.Am mângâiat-o, apoi am strâns-o ușor între arătător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
asta? — Încă nu mi-ai spus despre ce sumă e vorba. Când mi-a spus, m-am străduit să mă abțin să fac ochii mari și să-mi cadă falca, dar nu mi-a fost ușor. Am încercat să par calm și încrezător în cele câteva secunde cât a durat să-mi fac planuri: cum aș putea să-mi permit să mă mut din apartamentul din Earl’s Court, de exemplu, și să-mi cumpăr propriul apartament; cum aș putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
din cele două buzunare ale mesei, membrele retezate ale lui Mark. Pentru a completa macabra glumă, un mesaj fusese mâzgălit cu sânge pe perete. ADIO, ARME! Capitolul 5 O doamnă indusă în eroare — Acum important este, spuse Thomas, să rămânem calmi și civilizați. Se adunaseră din nou în sufragerie și ședeau printre resturile cinei. Fețele le erau ca de ceară și răvășite. Numai Tabitha era fericită, inconștientă de ultimele evenimente șocante, în timp ce Pyles, care venise să li se alăture la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
complex viril”, încearcă să-l prevină sau, în fine, îl acceptă, menajând sensibilitatea masculină. Poate și pentru că ea știe ce îi poate oferi răbdarea... Aici, P.H.Lippa aduce un elogiu femeii superioare, capabilă să-și domine instinctul cu înțelepciunea așteptării calme a acelor momente de „fericire totală”. Ea știe să provoace și să dirijeze impulsurile bărbatului, controlându-l cu discreție pentru a-l proteja, pentru a nu-l pune în inferioritate. Intenții abia schițate și răspunsuri adecvate, înțelegere din priviri, mângâieri
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
sale de mamă, ei bine! tânăra femeie cu care i-a fost dat să se întâlnească (într-un tren accelerat...) a început să i se insinueze în suflet (oare bănuiește ceva?), să îl captiveze tot mai mult cu vorba ei calmă, cu felul cum îl privește drept în ochi, deschis, oferindu-i cu generozitate și încredere gândurile și trăirile ei imediate. Domnul R. se surprinde admirându-i mâinile frumoase, părul negru contrastând cu fața smeadă, și își dă seama că, într-
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
trăiește permanent în adâncul ființei sale, cu forța indelebilă a instinctului matern. Bărbatul, indiferent de vârstă, pare mai superficial, mai limitat, chiar dacă are capacitatea de a „prelucra” în mod corect toate „datele subiectului”. În fața argumentației simple, expusă pe un ton calm de Teodora, Profesorul s-a simțit „școlar”. Tot ce spune ea izvorăște din logica normală a viețuirii umane - gânduri luminate de un alt fel de iubire, proprie viitoarei mame, cuprinzătoare și de neclintit în fața oricărui raționament „protector”, sau „preventiv”, sau
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ceva mai insistent pe Teodora, deși simte că iubita sa nu mai răspunde cu acea „urgență” de odinioară, cu zâmbete și vorbe „respirând” senzualitate și așteptare. La gesturi ce până mai ieri îi dădeau fiori, acum răspunde cu o tandrețe calmă. Mai mult, Profesorul are impresia că întreaga ei ființă emană „un aer de superioritate”, conferit, bănuiește el, de „taina” pe care o poartă în pântec. „Este ceva firesc!” - admite Domnul R. Le place amândurora să continue discuțiile pe teme religioase
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
în minte un episod pe care Teodora l-a relatat zâmbind, parcă pentru a-l pune la încercare: în drumul ei de la serviciu spre casă a fost urmărită de câteva ori de un tânăr foarte insistent. Povestea pe un ton calm, fără reținere, pentru a-i da de înțeles că nu putea să răspundă decât într-un singur fel: cu indiferență. Și totuși... Aici intervine suspiciunea tipică bărbatului, mai cu seamă dacă are și „ceva ani în spate”. Oricât de neutru
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
modelului cultural în cadrele căruia s-au format, împreună ori separat, membrii cuplului. O rezultantă determinată, se înțelege, și de datele individuale înnăscute. Profesorul privește înapoi, până descoperă momentul în care căutarea obsesivă a femeii s-a transformat în contemplare calmă, meditație și „demers analitic”, prin care experiența personală este proiectată pe „ecranul lat” al existenței istorice. „Femeia visurilor” se suprapune acum peste imaginea conturată după un proces de decantare lentă a tuturor aluviunilor culturale. „Femeia de alături”, respectată, admirată și
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
tot împreună au fost până la adânci bătrânețe. Copii i-a avut pe: Gica, Costică, Vasile și Petrică. Doar Costică și Vasile ce mai aduc cu Toader, că Gica și cu Petrică doar îi purtau numele. Toader a fost un om calm și harnic, calculat în toate. S-a apucat de creșterea vitelor, așa că tot timpul se afla în preajma grajdului, de unde și atunci când se certa cu Maria lui pleca în grajd numai să evite a se certa continuu. Când înjura folosea doar
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
un leu din mașină, Îl auzi pe Wilson șoptindu-i. Coboară odată, n-o să stea acolo toată ziua. Macomber ieși prin deschizătura din dreptul său, apoi puse piciorul pe scară și apoi jos. Leul stătea tot acolo, privind maiestuos și calm spre obiectul ciudat, umflat și Îndesat ca un fel de superrinocer, pe care ochii săi Îl distingeau doar ca o siluetă. Nu simțea miros de om, așa că privea În continuare ciudatul obiect, mișcându-și ușor capul dintr-o parte În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
din pipă. Îi spuse ceva În swahili unuia dintre băieți, care-l aștepta În picioare. Macomber și soția sa rămaseră la masă. El se holba la cana de cafea. — Dragul meu, dacă faci vreo scenă, te părăsesc, Îi spuse Margot calmă. — Nu, n-o să faci asta. Ia Încearcă-mă. — N-o să mă părăsești. Nu, n-o să te părăsesc, iar tu o să te porți cum trebuie. — Să mă ce?! Auzi, să mă port cum trebuie. — Exact, să te porți cum trebuie. — De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de vremea când era În formă, și asta nu fusese decât cu trei ani În urmă. Simțea parcă tunica brodată cu aur cum Îi cădea grea pe umeri, În după-amiaza aceea caldă de mai, când vocea Îi era Încă la fel de calmă ca și-n cafenea, și cum țintise cu vârful rotunjit al spadei locul ăla plin de praf de pe greabănul taurului unde mușchii se făceau o cocoașă acoperită de peri scurți, coarnele mari, știrbite de la numeroasele lovituri date-n lemn, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În grăsime de șuncă? — Da, mulțumesc mult. Bărbatul alb și micuț Îl privea În continuare pe Nick. Vreți și dumneavoastră, domnule Adolph Francis? Întrebă Bugs de lângă tigaie. Ad nu-i răspunse. Se uita la Nick. — Domnu’ Francis? se auzi vocea calmă a negrului. Ad nu-i răspunse. Se uita la Nick. — V-am pus o-ntrebare, domnu’ Francis, spuse negrul cu blândețe. Ad Îl privea În continuare pe Nick. Își trăsese șapca pe ochi. Nick era agitat. — Cum dracu’ ai tupeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mișca mult și stânga aia lucra automat. E ca și cum ar fi fost conectată la fața lui Walcott și tot ce trebuia să facă Jack era să vrea să-l atingă. Când vine vorba de luptă corp la corp, Jack e calm și nu-și irosește energia. Știe totul despre lupta de aproape și știe cum să facă o grămadă de lucruri care nu se văd. La un moment dat erau În colțul nostru și atunci l-am văzut pe Jack cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cumva pe ceilalți. Să stai În spatele lor, sergent. N-are nici un rost s-o iei Înainte, dacă nu vine nimeni după tine. Scoate-i afară În timp ce ieși. Ce căcat. Bine. E bine. Și apoi, privindu-și ceasul, cu o voce calmă, acea prețioasă voce calmă: „Savoia“. A ieșit pe uscat, n-a mai avut când să tragă pentru că nu și l-a mai găsit după prăbușire - o parte din adăpost s-a prăbușit și asta i-a făcut pe toți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
stai În spatele lor, sergent. N-are nici un rost s-o iei Înainte, dacă nu vine nimeni după tine. Scoate-i afară În timp ce ieși. Ce căcat. Bine. E bine. Și apoi, privindu-și ceasul, cu o voce calmă, acea prețioasă voce calmă: „Savoia“. A ieșit pe uscat, n-a mai avut când să tragă pentru că nu și l-a mai găsit după prăbușire - o parte din adăpost s-a prăbușit și asta i-a făcut pe toți să iasă. Să urce pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ca de marmură, albi. Venea din mitologie, eram sigur, sau poate numai se părea Închipuirii mele Înfierbîntate. - Keti, fără tine e foarte greu! spusei, În timp ce ea Își ținea fața Îngropată În arcuirea gîtului meu, Încît Îi simțeam din nou respirația calmă și caldă; era ca o pasăre bolnavă, obosită după un zbor lung, venită de pe alt continent aflat la milioane de ani distanță. PARTEA A PATRA Ultima parte a acestei cărți se deschide odată cu timpul cînd Începi, pe nepusă masă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Vremea și privirea Înșală, gîndeam, că intrăm În lumea asta și ieșim din ea mereu Înșelați. Și Ana vorbea... sau poate Încetase de mult să vorbească și numai sufletul meu o mai auzea din alte vremi. În dimineața zilei următoare, calmă de primăvară, cu soarele bătînd În cerdac, o mai văzui Încă o dată și stătui de vorbă cu ea Înainte de plecare. Un chinuitor joc Între prezența singurătății noastre și situația determinată de motivul venirii mele acolo, care nu Îngăduia prin decență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
de braț. Ai pariat pe el? — E prietenul meu, da, răspunse pierdut Valerius, și fu cuprins de neliniște, căci Salix se pregătea pentru o luptă în care putea să-și piardă viața. Splendid în armura sa de secutor, Salix înaintă calm, drept și mândru, mergând solemn, asemenea unui tânăr zeu căruia nu-i putea surâde decât victoria. Un manșon gros din piele îi acoperea brațul drept. Piciorul stâng era protejat până la genunchi de o bucată de bronz de sub care se ivea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
am plecat cu ei din oraș. Eram și noi eroii anonimi, lipsiți de eroism și de cruce. O Golgotă fără răstignire, fața lui Crist fără strălucire în sacrificiul adus de cei care n-au văzut marea mai mare când era calmă și sfântă, cum o vedea Isus. Barbarie Generația mea a cunoscut barbaria. Fără soare, deși el ardea și fără stea, cerul strălucea. Am închis ochii și am încercat: pătratul, sfera, triunghiul lucrurilor care cândva ne-au înălțat. Pătratul era lipsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
care parcă apleca covorul de trepte, în mișcarea albă de brumă, prin cristale drepte, așezate sub tălpile celor câțiva ce au văzut cum răsare lumina roșie de sus, de undeva. În fiecare an de Paște, Lumina ne este dăruită nouă, calmă, ca o bucurie, mai spunea Slava; tot el mai povestea că cei cărora li s-a arătat vor cunoaște o mare suferință. O sete grozavă și câtă căință îl împinse, să cunoască flăcările roșii atinse de har desigur, Slava avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]