4,702 matches
-
Învăța din legătura evidentă dintre bani, tehnologie și exterminare În Noua Ordine a imperialismului nazist... (cum) să ridicăm vălul ce maschează tehnologia exterminării civilizate În Noua Ordine de la Bretton Woods”. Acest derapaj facil - ideea că asemănările dintre nazism și democrația capitalistă sunt mai importante decât deosebirile și că germanii erau În ambele cazuri niște victime - explică insensibilitatea stângii radicale germane față de soarta evreilor. Pe 5 septembrie 1972, organizația palestiniană „Septembrie Negru” a atacat echipa israeliană la Jocurile Olimpice de la München, ucigând unsprezece
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
anilor ’60, antropologia a fost eclipsată la rândul ei de psihologie. În deceniul anterior, tinerii marxiști foloseau masiv conceptul de „falsă conștiință” pentru a explica incapacitatea muncitorilor (și nu numai a lor) de a se elibera de identificarea cu interesul capitalist. Am văzut cum, Într-o variantă denaturată, această idee era și premisa terorismului de stânga. Un alt avatar al ideii a răsărit, În fine, În cercuri mai puțin politizate: adaptând limbajul educației marxiste la teme freudiene, gânditorii postfreudieni autodesemnați subliniau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
teoretic Îl continua firesc pe cel vechi. Marxismul a fost debarasat de insistența atavică, devenită jenantă, asupra categoriilor economice și instituțiilor politice și reciclat sub forma criticismului cultural. Reticența incomodă a proletariatului revoluționar, care se codea să triumfe asupra burgheziei capitaliste, a Încetat să mai fie o problemă. Cum spunea În 1976 Stuart Hall, exponent britanic al studiilor culturale, „ideea de «dispariție a unei clase» este Înlocuită de o analiză infinit mai subtilă a felului În care diferite sectoare și straturi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
punct de vedere instituțional. Economiile lor semănau, În aspectele esențiale, cu cele ale altor națiuni occidentale și erau deja bine integrate În piețele mondiale de capital, bunuri și forță de muncă. Până și Portugalia lui Salazar ținea, evident, de sistemul capitalist internațional - deși Împrumutase din el ce era mai rău. Noua clasă de mijloc, Îndeosebi În Spania, Își modela ambițiile și garderoba după directorii, oamenii de afaceri, inginerii, politicienii și funcționarii publici din Franța, Italia sau Marea Britanie. Deși Înapoiate, societățile din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
viitor, ci să pună mâna pe putere și să o folosească, aici și acum. Ei au luat În serios promisiunile de transformare radicală ale liderului, afirmația lui că va anihila nu numai corupția și plictisul anilor Giscard, ci Întregul sistem capitalist. Excluși de la putere atâta timp, militanții socialiști francezi nutriseră nestingheriți visul revoluției. Fiindcă stânga nu exercitase puterea În Franța de zeci de ani; de fapt, nu o exercitase niciodată, decât incomodată de parteneri de coaliție, bancheri necooperanți, crize valutare internaționale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cei necalificați, erau avantajați de acest aranjament care, În schimbul supunerii politice, asigura o pensie și mai puțină bătaie de cap la locul de muncă. Cum preciza cu umor involuntar Micul dicționar politic oficial din Germania de Est, „În socialism, contradicția capitalistă dintre muncă și timpul liber dispare”. În jurul anului 1980, singurele sectoare care funcționau Într-o economie comunistă tipică erau industria de apărare puternic tehnologizată și așa-zisa „economie secundară”: piața neagră a bunurilor și serviciilor. Importanța economiei secundare - a cărei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
intelectuali „contestatari” din RDG (fără a mai vorbi despre admiratorii lor vest-germani), Bohley și colegii ei nutreau Încă viziunea unui socialism reformat, curățat de poliție secretă și de partidul conducător, dar care să păstreze o distanță sigură față de prădătorul doppelgänger capitalist de la vest. După cum aveau să demonstreze evenimentele, această viziune era la fel de nerealistă ca fantezia lui Erich Honecker de reîntoarcere la obediența neostalinistă. Neues Forum s-a autocondamnat astfel la irelevanță politică, iar liderilor săi nu le-a rămas decât să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Întâmplător, căutării unui proiect care să Înlocuiască antagonismul defunct dintre capitalism și socialism, nucleul politicii occidentale timp de un secol. La sfârșitul anilor ’90, rezultatul s-a numit o vreme „a treia cale”: un amestec demonstrativ de entuziasm pentru producția capitalistă fără opreliști și considerație față de efectele sociale și interesului colectiv. Nu era ceva nou: doar o versiune mai substanțială a „economiei sociale de piață”, elaborată de Ludwig Erhard În anii ’50. Dar politica, mai ales cea ideologică, este o chestiune
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de sesizat pentru observatorii din exterior era posibilitatea de a fi În același timp francez și european, catalan și european - sau arab și european. Statele și națiunile distincte nu dispăruseră. Lumea nu se Îndrepta spre o normă unică „americană” (societățile capitaliste dezvoltate prezentau structuri sociale diverse și atitudini foarte variate față de stat și piață), iar Europa cuprindea un spectru caracteristic de popoare și tradiții. Avem iluzia că trăim Într-o lume postnațională sau poststatală fiindcă acordăm prea multă atenție proceselor economice
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ale Uniunii Sovietice”, astfel Încât s-a ajuns la modalități monstruoase de a impune modelul imaginat de Marx, Lenin și Stalin: „La 30 septembrie 1948, Gheorghe Gheorghiu-Dej, din Partidul Comunist Român, anunța că «vrem să realizăm o acumulare socialistă, În detrimentul elementelor capitaliste de la sate» - Într-o țară În care «elementele capitaliste» din economia rurală străluceau prin absență”. Slaba cunoaștere a realității, incultura, Îndoctrinarea vecină cu idiotizarea au contribuit În mod esențial la eșecul proiectului comunist În România. Momentele de tensiune internațională - inclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
monstruoase de a impune modelul imaginat de Marx, Lenin și Stalin: „La 30 septembrie 1948, Gheorghe Gheorghiu-Dej, din Partidul Comunist Român, anunța că «vrem să realizăm o acumulare socialistă, În detrimentul elementelor capitaliste de la sate» - Într-o țară În care «elementele capitaliste» din economia rurală străluceau prin absență”. Slaba cunoaștere a realității, incultura, Îndoctrinarea vecină cu idiotizarea au contribuit În mod esențial la eșecul proiectului comunist În România. Momentele de tensiune internațională - inclusiv cele din interiorul blocului comunist - ne-au prins mereu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a acționa global”. 6) Competențele de conducere managerială a schimbării strategiilor în domeniul resurselor umane. România parcurge un proces multidimensional de schimbare a structurii și funcționalității resurselor umane generat de cerințele formării unor noi grupuri și relații profesionale adaptate economiei capitaliste și tranziției globale de la societățile de tip industrial spre cele conduse prin cunoaștere. În acest context, realizarea schimbării impune un management al schimbării caracterizat prin promovarea ,,rupturii”, cu alte cuvinte, managementul resurselor umane are ca obiectiv nu o simplă schimbare
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
are el specific). Așadar, definirea managementului nu se reduce la criteriul „conducerii” activităților umane în general. Managementul apare într-o anumită etapă a evoluției sociale, a desfășurării afacerilor, în particular. Două precondiții au fost necesare (exprimând realitatea societală a economiei capitaliste): a) apariția mâinii de lucru libere din punct de vedere social-economic și juridic, în locul omului dependent (ca sclav sau iobag), ceea ce a dat relațiilor de muncă un caracter cu totul nou al conducerii „liber” acceptate și realizate prin sisteme motivaționale
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
conducere, care preia funcția directă a conducerii din atribuțiile directe ale proprietarilor și o transformă într-o activitate salariată profesional specializată. Este vorba de „revoluția managerială” și apariția capitalismului managerial, care schimbă radical mecanismele de funcționare a economiilor de tip capitalist<footnote Burnham, James, The Managerial Revolution, New York, 1941; Chandler, Alfred, The Visible Hand: The Managerial Revolution in American Business, Harvard University Press, Cambridge, 1977. A se vedea și Bell, Daniel, op. cit., pp. 86-99. footnote>. „Istoria” arată că în Germania, prin
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
al funcției de personal fără serviciile de personal”<footnote Ibidem. footnote>, în secolul XX, serviciile de personal capătă importanță sub influența consolidării dreptului social și a mișcărilor cu orientare contestatară. În domeniul social, anii de după 1970 „constituie pentru lumea occidentală capitalistă, sfârșitul unui ciclu de creștere rapidă”<footnote Ibidem, p. 4. footnote>. Crește șomajul, afacerile devin mai dificile, concurența crește, scade puterea de cumpărare, cadrul de acțiune al salariaților s-a redus, lucrătorii devin mai puțin docili și capătă noi aspirații
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
apariția relației de muncă și a «muncitorului liber» care își vinde capacitatea sa de muncă”<footnote Godelier, Maurice, L’idéel et le matériel, Fayard, Paris, 1984, p. 32. footnote>. În acest sens, analiza muncii are „teren legitim” doar pentru societatea capitalistă. După părerea împărtășită de noi, conceptele nu sunt neutre sub aspectul considerațiilor lor, ci sunt create în contextul unui câmp larg de subsensuri, consecințe și atitudini induse. Folosirea unui concept aduce după sine o serie de „trăiri în concept”, atitudini
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
vieții stăpânului, să-și asigure și propriile condiții de viață. Ideea caracterului „memorabil” al necesității de a munci pentru a-și asigura condițiile de viață s-a menținut până în epoca modernă. Munca devine o activitate conformă „virtuților” fundamentale în societățile capitaliste actuale. Dar munca nu este „nobilă” ca ceva în sine, ea trebuie elaborată socialmente pe baza unor reprezentări democrate, etice și economice conforme viziunilor normelor egalității în drepturi. Munca în condițiile inegalității dintre sexe, rase, religie, etnie, munca aservită, forțată
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
poate deveni un mijloc de manipulare a salariaților prin promovarea unor false paradigme despre muncă (autoparticipare, autoconducere). Managementul resurselor umane trebuie analizat și evaluat prin prisma unor reprezentări despre muncă elaborate conform criteriilor democrației. În sensul său actual (al realității capitaliste) munca are drept reprezentare corectă și edificatoare ideea de serviciu reciproc. „Oricine oferă cuiva un târg își propune să procedeze astfel: dă-mi ceea ce doresc eu și vei căpăta ceea ce dorești tu. Acesta este înțelesul oricărei asemenea oferte și astfel
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
mersul la cumpărături este, echivalent ca senzație cu mersul la vînătoare. Dependența de cumpărături poate duce la destrămarea familiei, sărăcie, etc. Comportamentul consumatorului român s-a schimbat sub influența prefacerilor economico sociale, antrenate de tranziția de la societatea socialistă la societatea capitalistă care Își croiește Încă drumul. Pentru o adaptare rapidă la aceste prefceri trebuie stimulate, formate și promovate atitudinile creative. Luînd În considerare faptul că fenomene cum sunt shoppingul sau turismul pentru cumpărături sunt mult apreciate de populația tânără, managerii care
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
civilizației superioare, apoi, se stimulează crearea unui fond propriu. Teoria imitației este preluată de la sociologul francez Gabriel Tarde. Mergând pe firul istoric al dezvoltării României moderne, Lovinescu se oprește la prima jumătate a secolului XIX și la momentul pătrunderii elementelor capitaliste În viața socială și economică din Principatele Romane, considerând acest fenomen cauza majoră a schimbărilor survenite În tânărul stat suveran. Totodată, economistul și sociologul Stefan Zeletin, reprezentant al neoliberalismului românesc, investighează schimbările de natură economică și socială, ajungand la aceleași
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
al acestui univers țărănesc. Acțiune se derulează pe mai multe planuri, scriitorul urmărind prin intermediul acestora destinul mai multor familii de țărani. Un plan urmărește devenirea și existența lui Ilie Moromete, reprezentantul tragismului soartei țăranului mijlocaș care nu urmează În societatea capitalistă calea Îmbogățirii. Personajul este zugrăvit Într-o lumină aparte, cu o artă originală a investigației morale. Ilie Moromete se impune chiar din primele episoade ca un personaj cu trăsături clasice. Precaut, rezervat, șiret, afișându-și intențiile sub masca unei aparente
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Încălcarea regulilor gramaticale și ale logicii: a. greșelile de vocabular se produc din cauza deformării cuvintelor, mai ales a neologismelor, fie din lipsa de instrucție, fie din mimetismul cultivat În epocă. b. pronunție greșită („famelie”, „renumerație”, „plebicist”, „andrisant”, „bampir”); etimologie greșită („capitalist” pentru locuitorii capitalei; „scrofulos” pentru scrupulos); c. lipsa de proprietate de termenilor („liber-schimbist” Însemnând cel care promoveaza libertatea comerțului, neamestecul 269 statului În treburile Întreprinzătorului capitalist, are pentru Cațavencu sensul de flexibil În concepții); structura este o inovație caragialiană. Încălcarea
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
spre dezvoltare socială nu s-a manifestat în țările plasate la vârful evoluției - în țările cele mai dezvoltate, aflate într-un proces neproblematic de perfecționare, sau în comunitățile prospere -, ci în cele confruntate cu situații de criză ale dezvoltării. Societățile capitaliste occidentale au cunoscut un proces rapid de dezvoltare, dar neplanificat. Centrarea pe soluționarea problemelor curente asigura o creștere progresivă neproblematică. În țările dezvoltate, soluționarea problemelor individuale și colective se realizează nu la nivelul comunității, ci la cel al relației dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
cost” bunurile și serviciile necesare individului. Complementar, „statul bunăstării” oferă suportul necesar indivizilor care nu se pot integra în sistemul economic (serviciile de asistență socială) și dezvoltă serviciile sociale fundamentale (învățământ, sănătate, asistență socială). Se poate spune că în țările capitaliste occidentale dezvoltarea se realizează, în primul rând, prin atomizarea agentului economic și efortul acestuia. În aceste societăți, preocuparea pentru dezvoltarea comunitară a apărut, în consecință, referitor nu la comunitățile „normale”, angrenate eficient în sistemul economiei globale de piață, ci, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
nu au reușit să intre într-un proces de dezvoltare prin modernizare, teoria modernizării a ajuns să fie aspru criticată, mai ales în „teoria dependenței”. Immanuel Wallerstein a lansat, pe această linie, „teoria sistemului mondial” (The Modern World-System): centrul (țările capitaliste bogate), periferia și semiperiferia. Teoriile marxiste au avut o influență enormă asupra sociologiei dezvoltării, mai ales asupra analizei statului colonial și postcolonial (vezi capitolul 3 și Robbins, apud Forsyth, 2005). La sfârșitul secolului al XIX-lea și în secolul XX
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]