4,924 matches
-
Orientului"; Viața ilustrata, minunile, parabolele și patimile lui Iisus Hristos" (2008) - Editură "Porțile Orientului"; • "O istorie legendară a Iașilor" (2009) - Editură "Porțile Orientului"; • "1500 scriitori români clasici și contemporani" (2010)- Editură "Porțile Orientului". • Serialele de cărți școlare „Comoara literaturii române“, „Capodopere din literatura universală“ - Editură "Porțile Orientului" • Repovestiri pentru școlari: Epopeea lui Ghilgameș, Cântecul Nibelungilor, Cântecul lui Roland, Inima rece ș.a. •"Povestea limbii române" - Editură "Porțile Orientului", în claborare cu George Bădărău. •"Pe urmele scriitorilor din vatra limbii române"(2003) - Editură
Boris Crăciun () [Corola-website/Science/319049_a_320378]
-
la Universitatea din Moscova între 1810 și 1812. Principala sa operă este comedia în versuri "Prea multă minte strică", unde principalele personaje sunt Aleksei Stepanovici Molcianin, Andrei Andreievici Ciațki și colonelul Skalozub. Alături de Revizorul lui Gogol, piesa este considerată o capodoperă a realismului rus. Sunt analizate contradicțiile sociale din țară din perioada premergătoare revoltei decembriștilor. Se remarcă arta compoziției, echilibrul mijloacelor tragice și comice, reprezentarea caracterelor individualizate social și uman, utilizarea limbajului viu, de savoare populară. Griboiedov a decedat în 1829
Aleksandr Griboiedov () [Corola-website/Science/319140_a_320469]
-
Monumentelor Naționale din Franța, căruia i-a fost atribuită, cu titlu de donație prin "Hotărârea din 2 aprilie 2008". În medie, vreo 800.000 de vizitatori, de peste 40 de naționalități diferite, pășesc în fiecare an în acest monument gotic. Splendida "", capodoperă a artei gotice, se află încorsetată între zidurile "Palatului Justiției". Unii autori consideră că ea marchează apogeul acestei arte. Planurile "Sfintei Capele" sunt probabil datorate lui Pierre de Montreuil, care a construit-o într-un timp record: din 1242 până în
Sainte-Chapelle () [Corola-website/Science/319298_a_320627]
-
fiind Switchblade, Daysend sau Infernal Method. Există și câteva scene mai reduse, cum ar fi Italia (cu Disarmonia Mundi) sau Japonia (cu Blood Stain Child). At The Gates Trupa activa deja de câțiva ani când, în 1995, a lansat albumul capodoperă „Slaughter Of The Soul”. Formația a ales pe album o abordare simplă și directă, întreruptă de scurte explozii de death metal melodic. Ca și înainte, trupa continuă să experimenteze, răspândind pe tot albumul subtile "intermezzo"-uri acustice. La doar un
Death metal melodic () [Corola-website/Science/315524_a_316853]
-
sedus cu atâta putere pe contemporanii săi. El nu a încercat să abordeze tematica rurală, excepție făcând doar câteva lucrări dintre care se remarcă cu multă vigoare pictura "Durus arator" (1907), cunoscută și sub numele de "Țăranii". Și în această capodoperă, pictorul a avut un mod de abordare cu totul diferit față de emulii lui Grigorescu, ca și față de maestrul însuși. "Durus arator" poate fi asimilat cu portretul de grup și el reprezintă cu siguranță o inovație. Artistul a adus prin acesta
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
incluzând momente liturgice ale zilei, psalmi, rugăciuni și marcări ale zilelor de sărbătoare. Lucrarea a fost realizată în perioada 1412 - 1416, desenele fiind doar un fragment al manuscrisului, cel mai frumos, dar și cel mai renumit. Este considerat unul dintre capodoperele culturii franceze, care în acel moment trecea de la rigorile medievale spre expresivitatea Renașterii. "Très Riches Heures du Duc de Berry" au fost pictate de către frații Limbourg: Paul, Hermann și Jean. Flamanzi de origine, venind din Nijmegen, sunt considerați ca importanți
Castelul Saumur () [Corola-website/Science/315687_a_317016]
-
studii în Franța Arikha l-a cunoscut pe dr. Moshe Spitzer, de formație academică germană, ilustrator, grafician, editor, colecționar de cărți și tablouri, creator al unor noi caractere tipografice ebraice. Acesta înființase la Ierusalim o editură ebraică destinată publicării de capodopere ale literaturii universale. Moshe Spitzer l-a angajat pe Arikha in ilustrarea a numeroase cărți clasice publicate de editura sa (vezi mai jos Ilustrații). În anii 1950 Arikha s-a distins ca unul din cei mai proeminenți tineri artiști plastici
Avigdor Arikha () [Corola-website/Science/315714_a_317043]
-
în raport cu idealul, i-am putea spune chiar, „smerită”. În Scene din viața literară, retorica se „aplatizează”, căci autorul își găsește tonul, putem spune, înainte de a și-l inventa. Este, într-un fel, definiția, oricând particulară, și de ne-imitat, a capodoperei. Poate nici Ion Lazu nu și-a dat seama, scriind acest jurnal al său, înainte chiar de a porni aventura „devenirii” ca scriitor, că chiar cu acesta va da, într-un fel, lovitura. Într-un dialog la telefon, a strecurat
Ion Lazu () [Corola-website/Science/316556_a_317885]
-
mereu mult prea regretatul Mircea Ciobanu, i-ar fi spus același lucru, că jurnalul său este „cartea vieții tale”. Scene din viața literară, așa puțintică, cum se numără, în pagini, este o carte mare. Este cartea cărților lui Ion Lazu. Capodopera. Și nu atât excentrica lume literară cu „eroii” ei văzuți de aproape, sau chiar foarte de aproape, adeseori, devine interesantă, cât eroul de la persoana întâia, povestașul, care confruntându-se, în acea lume, mai pe strapontină, reușește să atragă atenția ca
Ion Lazu () [Corola-website/Science/316556_a_317885]
-
Florența, d. 1455, Florența, bijutier, sculptor, arhitect și scriitor de artă italian-florentin, din promotorii Renașterii italiene (), autorul porților de est ale baptisteriei florentine Sfântul Ioan Botezătorul (), din fața Domului Santa Maria del Fiore, numite mai târziu de către Michelangelo "Porțile Paradisului" (1425-1452), capodoperă a artei italiene din "Quattrocento" (Sec. XV). Primele date biografice au ca primă sursă autobiografia lui Ghiberti - prima autobiografie a unui artist - cuprinsă în „Comentarii” (în ), trei volume de istorie a artei (neterminată) scrise de pe pozițiile Renașterii umaniste italiene. De
Lorenzo Ghiberti () [Corola-website/Science/316553_a_317882]
-
prețioase a căror producție era monopol imperial).Edificiul se găsea într-un mare spațiu, numită "Gymnasion". "Palatul Mangor" ("magna aula" - adică "marea sală"), era situat probabil către biserica Sfânta Sofia, la nord de "Palatul Sacru", pe o terasă. Deținea unele capodopere de orfevrărie bizantină executate la inițiativa împăratului Thephiles(829-842), dar cuprindea și camera nupțială a împăraților. Avea în componență trei săli și trei abside, dintre care cea centrală conținea tronul numit "Tronul lui Solomon". Una dintre săli era destinată primirii
Marele Palat din Constantinopol () [Corola-website/Science/316598_a_317927]
-
introducere în studiul dreptului, traduce poezia lui Virgiliu și operele complete ale lui Petrarca, punând bazele umanismului în Basel. În anul 1485 se căsătorește cu Elisabeth Bürgis, fiica unui meșteșugar, cu care a avut șapte copii. În anul 1494 publică capodopera sa "Das Narrenschiff" ("Corabia nebunilor"), o alegorie satirică a societății. Moare la Strasbourg la data de 10 mai 1521.
Sebastian Brant () [Corola-website/Science/316702_a_318031]
-
Positivity” și „Obsessions”, și niciunul nu s-a clasat prea bine în topuri. Anderson a fost la început încântat de „Positivity”, dar sentimentele sale aveau să se schimbe cu timpul. „Când l-am scris, inițial am crezut că era o capodoperă, dar am realizat curând că mulți oameni se simțeau sincer deranjați de el”, a spus el, adăugând „...Dacă un cântec poate distruge cu adevărat o formație, asta a făcut 'Positivity' cu Suede.” De altfel, percepția lui Anderson cu privire la întregul album
Suede () [Corola-website/Science/315093_a_316422]
-
cel mai important pictor al acestei perioade a fost Jean Fouquet (1416? - 1480), un valoros portretist, dar și miniaturist, care a influențat atât arta flamanda timpurie, dar și pictura italiană. La începutul secolului al XVI-lea, au fost create mari capodopere de către pictori care, mai mult interesați de valoarea expresivă a obiecelor și personajelor, au ignorat perspectiva, anatomia și proporțiile corecte. Un exemplu îl constituie "Grădina deliciilor pământene", triptic al olandezului Hieronymus Bosch (1450? - 1516), o conglomerație plină de senzualism, de
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
și care stfel deveneau patroni de artă. Printre aceștia se remarcă Johannes Vermeer (1632 - 1675), ale cărui lucrări, cum ar fi "Vedere din Delft" (1660?, Mauritshuis, Haga), deși de mici dimensiuni, acordă o semnificație particulară spațiului ordonat și sunt adevărate capodopere ale efectelor luminoase. Arta rococo, care a debutat în Franța și Germania începutului de secol XVIII, a fost în multe privințe o continuare a barocului, mai ales când ne referim la jocul de umbre și lumini și la mișcarea compozițională
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
neoclasicismului. Succesorul lui David, care marchează cotitura către romantism, a fost discipolul său, Antoine-Jean Gros (1771-1835), celebru mai ales pentru portretele lui Napoleon. Colegul lui Gros, Théodore Géricault (1791-1824) este renumit pentru redarea spectaculoasă și monumentală a evenimentelor acelei epoci. Capodopera sa, "Răpirea meduzei" (1818-1819, Luvru), reliefează atât suferința supraviețuitorilor unui naufragiu, dar și eroismul acestora. Eugène Delacroix (1798-1863) tratează tema suferinței umane în lucrări străbătute de un intens fior dramatic, precum: "Masacrul din Chios" (1822 - 1824), "Libertatea conducând poporul" (1830
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
de cultul morților erau: Nu numai zeitățile, ci și faraonii aveau reprezentări statuare. Astfel de statui erau cât mai masive, monumentale, deoarece se considera că aduc viață veșnică faraonilor reprezentați și permit supușilor să îi vadă în formă fizică. Printre capodoperele sculpturii egiptene se numără: marele Sfinx de la Gizeh (capul faraonului Kefren), statuia lui Kefren, prințul Rahotep și soția sa, scribul, statuile faraonului Ramses al II-lea, masca de aur a lui Tutankamon și cele patru statui gigantice (20 m) din fața
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
din profil, iar trupul și ochii sunt înfățișați ca priviți frontal. În cazul servitorilor și țăranilor, acest canoane de exprimare artistică devin mai puțin rigide. Basoreliefurile din capele și mastabale oferă informații privind viața cotidiană și obiceiurile egiptenilor. Una din capodoperele acestui gen este basorelieful sculptat pe mastabaua lui Ti: este înfățișat un grup de păstori și animale care traversează un râu, compoziție indicând o deosebita măiestrie; Dezvoltarea picturii este mai lentă. Cea mai veche operă pictată egipteană, care a supraviețuit
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
artiștii practică un stil realist tinzând către caricatural, ca ulterior să-și regăsească echilibrul sub forma unei sensibilități subtile, lucru vizibil la bustul de calcar pictat al lui Nefertiti, soția lui Akhenaton (c. 1340 î.Hr. Muzeul Egiptean din Berlin). Printre capodoperele acestei perioade putem enumera: bustul reginei Nefertiti, bustul lui Akhenaton, statuia lui Tutmes al III-lea mergând pe cele „nouă arcuri". Și pentru pictură, perioada Regatului Nou reprezintă o epocă de aur, mai ales în epoca amarniană, când se înregistrează
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
o petiție de protest împotriva asprimii juriului de la Salon. În timpul războiului franco-prusac, continuă să realizeze litografii pentru ""Le Charivari"". În iarna anului 1870-1871, în timpul asedierii Parisului, Daumier și Courbet fac parte din comisia responsabilă de salvarea monumentelor pariziene și a capodoperelor din muzee. Din anul anul 1867 vederea artistului începe să se înrăutățească. În anul 1872, aproape orb, realizează ultimele sale litografii și tablouri. În 1877, artistul se găsește într-o situație materială dificilă și i se acordă o rentă de
Honoré Daumier () [Corola-website/Science/315208_a_316537]
-
său mort. Mozaicul decora pereții unei piscine unei camere de baie dintr-o vilă romană.Acest mozaic a fost declarat de către savanți drept unul dintre cele mai bune mozaicuri văzute vreodată - o operă de artă ce se poate compara cu capodopera "Mozaicul lui Alexandru", din Pompeii. Mozaicurile descoperite recent în Zeugma, Commagene, sunt, de asemenea, foarte frumoase și expresive. Mozaic se numește o lucrare de tehnică decorativă, care constă în ansamblarea artistică a unor bucăți mici de marmură, de ceramică, de
Mozaic () [Corola-website/Science/318718_a_320047]
-
pentru a ridica un teatru național. Proiectul nu a fost realizat însă, iar în locul edificiului cultural a ridicat Hotelul Traian. Mulțumit de calitatea podului Eiffel din Ungheni, Scarlat Pastia apelează tot la celebrul inginer francez Gustave Eiffel (autorul proiectelor unor capodopere ale artei moderne ca Turnul Eiffel din Paris și Statuia Libertății din New York) pentru realizarea proiectului clădirii. Imobilul a fost construit în stil neoclasic francez, pe o structură metalică (la acea vreme o noutate), având coloane de fontă și platforme
Grand Hotel Traian () [Corola-website/Science/318778_a_320107]
-
precum: “Joker: Forța de a alege” (Joker: Force of Choice), “Planeta neagră” (Black Planet), “Teoria frânii” (The Theory of the Brake), “Sfârșit de sezon” (End of the Season) sunt doar câteva din lucrările ce îngroașă rândurile exponatelor din inedita expoziție. Capodopera expoziției, -Planeta Neagră-, reprezintă un veritabil semnal de alarmă asupra “timidelor“ activități zilnice ale omului cu privire la distrugerea planetei. Pământul este supranumit “Planeta albastră” datorită întinderilor mari de apă, însă cu timpul această titulatură probabil că va fi schimbată ca în
Robert Longo () [Corola-website/Science/318809_a_320138]
-
ori. În 2006 lansează seria “Patrimoniu” (Heritage) în care abordează reproducerea unor lucrări celebre, de patrimoniu, în grafit. Printre artiștii vizați se numără: Constantin Brâncuși, Picasso, Goya, Caravaggio, Dante sau Van Gogh. Rezultatul reprezintă o adevarată fotografie monocromă minimazată a capodoperelor artei plastice din toate timpurile. Ceva neobișnuit însă la această seria reprezintă dimensiunile minione ale lucrărilor, 15.2 x 11.7 cm, comparativ cu coloși trecuși. Revenind la stilul ce l-a consacrat, tot în 2006 lansează expoziția intitulată “Exterioarele
Robert Longo () [Corola-website/Science/318809_a_320138]
-
supremă. El a dezvoltat mai târziu teoria inițiată de Vulcănescu și a scris niște cărți care i-au adus celebritatea peste noapte, în special în cercurile literare. Cărți precum "Creație și frumos în rostirea românească" sau "Sentimentul românesc al ființei", capodopere de speculație etimologică și filosofie hermeneutică, ce au limitat valorile universale în interesul evident de a cerceta spiritualitatea românească per se. În aceste cărți, Noica ajunge la concluzia că limba română are un cuvânt, o prepoziție, ce mediază accesul ei
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]