5,421 matches
-
sau prezența unor afecțiuni cardiace. COMPLICAȚIILE LOCALE În funcție de nivelul topografic de apariție, care implicit dictează și severitatea lor, complicațiile locale pot fi clasificate în complicații superficiale (apărute la nivelul peretelui abdominal) - tabelul 161 și respectiv complicații profunde (apărute la nivelul cavității peritoneale). În funcție de momentul apariției, complicațiile locale pot fi clasificate în imediate (apar în primele 2 săptămâni postoperator) și respectiv tardive. Complicațiile locale intraperitoneale (profunde) Fistula pancreatică Una dintre cele mai severe complicații secundare duodenopancreatectomiei cefalice este fistula pancreatică. Întrucât până în
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Rareş Buiga, Liliana Resiga, Alexandru Şerban () [Corola-publishinghouse/Science/92210_a_92705]
-
organ (abcese drenate insuficient) sau a hemoragiei tardive. Odată stabilită indicația chirurgicală, chirurgul trebuie să aleagă opțiunea optimă de tratament, ținând cont de tipul intervenției anterioare și de starea generală a pacientului. Opțiunile disponibile sunt reprezentate de: toaleta riguroasă a cavității peritoneale urmată de drenajul adecvat al colecțiilor peripancreatice; refacerea anastomozei pancreaticoenterale; conversia anastomozei pancreatico-enterale în pancreato-gastrostomie; respectiv completarea pancreatectomiei [78-80]. Drenajul colecțiilor peripancreatice, propus ca o alternativă mai sigură completării pancreatectomiei, este o soluție viabilă în prezența unor fistule pancreatice
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Rareş Buiga, Liliana Resiga, Alexandru Şerban () [Corola-publishinghouse/Science/92210_a_92705]
-
ce induc peritonita acută, prin pierderea integrității tractului gastrointestinal, pe cale chimică (aseptică), biliară, indusă de medicamente, tuberculoasă sau idiopatică (145, 174). Peritonita bacteriană, în funcție de momentul apariției, poate fi primară, secundară sau terțiară (160). Dacă peritonita primară reprezintă infecția difuză a cavității peritoneale, fără pierderea integrității tractului digestiv, întâlnită fiind în copilărie și la bolnavii cirotici (174), cea secundară în aproximativ 80% din cazuri este rezultatul perforației sau dezunirii anastomozelor tubului digestiv, iar cea terțiară se dezvoltă ca urmare a eșecului terapeutic
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
intraabdominale se realizează în funcție de criteriul luat în considerație: A. După modalitatea însămânțării peritoneului se disting mai multe grupe de peritonită:Primitivă (spontană) când sursa de infecție se află la distanță contaminând seroasa peritoneală pe cale hematogenă, genital ascendentă (vagin-uter-trompă), limfatică (de la cavitatea pleurală prin limfaticele transdiafragmatice), transmurală (migrarea germenilor prin peretele intestinal fără efracția acestuia) și ultima posibilitate, neclară, prin care este posibilă contaminarea peritoneului de la o infecție urinară (când același germen și cu aceeași antibiogramă se găsesc în peritoneu și în
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
splenectomie); - subhepatice stângi, delimitate de fața inferioară a lobului stâng hepatic, fața anterioară a stomacului (bontul gastric), splina (loja splenică), mezocolonul transvers până la unghiul splenic al colonului și peretele anterior al abdomenului. o submezocolice ocupând spațiul dintre mezocolonul transvers și cavitatea pelvină. Au următoarele localizări în etajul abdominal inferior:abcese centroabdominale - se formează între ansele intestinale; - abcese pelvine, delimitate de viscerele pelvine;abcese parietocolice, ocupă spațiile dintre peretele anterolateral al abdomenului și colonul ascendent sau descendent. - Peritonite apărute ca urmare a
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
apoi la colon și epiploonul gastrosplenic). Toate aceste repliuri indiferent de situația lor sunt formate din două foițe ce conțin între el țesut conjunctiv și nervi ce se distribuie organelor pe care le acoperă. Între aceste două foițe se delimitează cavitatea peritoneală care în mod normal este virtuală, conținând 50 ml de lichid peritoneal, favorizând alunecarea și contactul celor două foițe. Presiunea intraabdominală este de 20 cm apă (191). În caz de deschidere traumatică sau chirurgicală sau prin punctele slabe herniare
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
eviscerația sau hernierea organelor intraabdominale. Acest spațiu este închis la sexul masculin și deschis la cel feminin prin intermediul trompelor și uterului, favorizând peritonitele de cauză genitală. Suprafața peritoneului este de aproximativ 2 m2, fiind identică cu a tegumentelor întregului organism. Cavitatea peritoneală este neregulată ca urmare a existenței numeroaselor plici peritoneale determinate de ducte sau vase sanguine, ligamente ce unesc viscerele între ele sau cu peritoneul parietal și mezouri, care ancorează viscerele de pereții cavității. Când se produc reacții inflamatorii, aceste
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
identică cu a tegumentelor întregului organism. Cavitatea peritoneală este neregulată ca urmare a existenței numeroaselor plici peritoneale determinate de ducte sau vase sanguine, ligamente ce unesc viscerele între ele sau cu peritoneul parietal și mezouri, care ancorează viscerele de pereții cavității. Când se produc reacții inflamatorii, aceste cavități devin sediul unor colecții izolate, necesitând drenaj individual pentru a evita difuziunea în peritoneu (85). Cavitatea peritoneală, din punct de vedere anatomic, se împarte în: A. Cavitatea peritoneală mare, care cuprinde spațiul previsceral
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
peritoneală este neregulată ca urmare a existenței numeroaselor plici peritoneale determinate de ducte sau vase sanguine, ligamente ce unesc viscerele între ele sau cu peritoneul parietal și mezouri, care ancorează viscerele de pereții cavității. Când se produc reacții inflamatorii, aceste cavități devin sediul unor colecții izolate, necesitând drenaj individual pentru a evita difuziunea în peritoneu (85). Cavitatea peritoneală, din punct de vedere anatomic, se împarte în: A. Cavitatea peritoneală mare, care cuprinde spațiul previsceral, etajul supramezocolic și etajul submezocolic. - Spațiul previsceral
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
ligamente ce unesc viscerele între ele sau cu peritoneul parietal și mezouri, care ancorează viscerele de pereții cavității. Când se produc reacții inflamatorii, aceste cavități devin sediul unor colecții izolate, necesitând drenaj individual pentru a evita difuziunea în peritoneu (85). Cavitatea peritoneală, din punct de vedere anatomic, se împarte în: A. Cavitatea peritoneală mare, care cuprinde spațiul previsceral, etajul supramezocolic și etajul submezocolic. - Spațiul previsceral este situat între peritoneul anterior și ficat, stomac, marele epiploon, ansele intestinului subțire și colon. În
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
mezouri, care ancorează viscerele de pereții cavității. Când se produc reacții inflamatorii, aceste cavități devin sediul unor colecții izolate, necesitând drenaj individual pentru a evita difuziunea în peritoneu (85). Cavitatea peritoneală, din punct de vedere anatomic, se împarte în: A. Cavitatea peritoneală mare, care cuprinde spațiul previsceral, etajul supramezocolic și etajul submezocolic. - Spațiul previsceral este situat între peritoneul anterior și ficat, stomac, marele epiploon, ansele intestinului subțire și colon. În acest spațiu se găsesc: - Ligamentul falciform al ficatului; - Trei plici: situate
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
Etajul submezocolic conține duodenul, intestinul subțire și colonul. Lateral de colonul ascendent și descendent se găsesc șanțurile paracolice, iar între cele două segmente colice și mezenter se delimitează spațiile mezentero-colice, drept și stâng. Porțiunea inferioară și cea mai declivă a cavității peritoneale se numește fundul de sac al lui Douglas, delimitat la bărbat între vezica urinară și rect, iar la femei între uter și rect. B. Bursa omentală sau cavitatea peritoneală mică, situată retrogastric (deci supramezocolic) este delimitată anterior de stomac
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
mezentero-colice, drept și stâng. Porțiunea inferioară și cea mai declivă a cavității peritoneale se numește fundul de sac al lui Douglas, delimitat la bărbat între vezica urinară și rect, iar la femei între uter și rect. B. Bursa omentală sau cavitatea peritoneală mică, situată retrogastric (deci supramezocolic) este delimitată anterior de stomac, posterior de pancreas și diafragm, superior de ligamentul gastrofrenic, iar inferior de mezocolonul transvers. Mezenterul împreună cu colonul ascendent și descendent determină cloazonări care subdivid etajul inferior în spații secundare
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
dreaptă reprezintă spațiul cel mai larg și mai decliv. Aici se dezvoltă inflamațiile apendicelui, până la peritonitele plastice localizate. - spațiul parieto-colic stâng - între colonul descendent și peretele abdominal. Fosa iliacă stângă (cu sigmoidul) reprezintă punctul cel mai decliv al acestui spațiu. - cavitatea micului bazin aparține atât bazinului cât și cavității abdominale, reprezentând punctul cel mai decliv. Peritoneul este o membrană semipermeabilă, format dintr-un strat de celule mezoteliale ce acoperă în mod continuu țesutul celular extraperitoneal. Este un mezoteliu secretor, format din
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
decliv. Aici se dezvoltă inflamațiile apendicelui, până la peritonitele plastice localizate. - spațiul parieto-colic stâng - între colonul descendent și peretele abdominal. Fosa iliacă stângă (cu sigmoidul) reprezintă punctul cel mai decliv al acestui spațiu. - cavitatea micului bazin aparține atât bazinului cât și cavității abdominale, reprezentând punctul cel mai decliv. Peritoneul este o membrană semipermeabilă, format dintr-un strat de celule mezoteliale ce acoperă în mod continuu țesutul celular extraperitoneal. Este un mezoteliu secretor, format din celule turtite, situate pe o membrană bazală și
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
strat conjunctiv vascular. Celulele mezoteliale sunt unite între ele printr-un complex biochimic care permite circulația macrofagelor de la și spre țesutul extraperitoneal, cu același mecanism ca și diapedeza leucocitelor (230). La suprafață celulele prezintă microvili. Peritoneul este microfenestrat, permițând contactul cavității cu epiteliul vascular, în vederea unui drenaj eficient (188, 191). Vascularizația peritoneului este extrem de bogată și este formată din: - arterele ce provin în mare parte din aorta abdominală și se termină printr-o rețea capilară vastă. În mod fiziologic doar o
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
scade cu 15% față de decubit dorsal și cu 25% în poziția verticală); - locația (fenomenul este foarte activ la nivelul peritoneului diafragmatic și al marelui epiploon, redus în pelvis și mezouri și absent la nivelul peritoneului parietal). Lichidele circulă bidirecțional între cavitatea abdominală și plasma sanguină. Mezoteliul peritoneal prezintă pori venoși (AQP1) de 30A, diametru important în absorbția unor substanțe către vena portă și circulația sistemică (293). Absorbția este dependentă de presiunea intraperitoneală, temperatură, grosimea peritoneului (inflamații), presiunea portală. Imunohistochimic, prezența porilor
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
microbiene și elementele formate sunt absorbite în totalitate pe calea limfocitelor diafragmatice. Absorbția rapidă a bacteriilor și endotoxinelor constituie un mecanism important în evoluția fenomenelor grave de peritonită. Modificările gradientului presional în timpul mișcărilor respiratorii facilitează absorbția prin canalele deschise între cavitatea peritoneală și lumenul vaselor diafragmatice, canale numite „stomate”, cu diametrul de 8-12 µm. Dacă la animalul de experiență se suprimă stomatele diafragmatice, nu se produce ascită, deoarece există probabil și alte căi de drenaj al lichidului peritoneal (149). Rolul marelui
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
anticorpi (28, 274). Absorbția este mai mare în clinostatism și mai intensă la nivelul marelui epiploon. Se absorb mai facil soluțiile micromoleculare, dar și plasma, proteinele și lipidele. Absorbția are două componente: - una pozitivă, de recuperare a lichidelor secretate în cavitatea peritoneală, asigurându-se circulația lichidului peritoneal; - alta negativă, în condiții patologice peritoneale când în circulația sistemică pătrund componente toxice, ce stau la baza toxemiei. B. Funcția secretorie - este determinată de celulele mezoteliale și constă în secreția fiziologică a unui lichid
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
este un ultrafiltrat plasmatic, bogat în proteine și săruri minerale, conține leucocite, macrofage și celule mezoteliale, cu proprietăți antibacteriene evidente (28, 188). Cantitatea de lichid poate crește în așa fel încât depășește puterea de absorbție a peritoneului acumulându-se în cavitate, iar din punct de vedere calitativ conține cantități crescute de fibrină și leucocite. De asemenea, poate antrena scăderea volemiei, antrenând scăderea tensiunii arteriale și ajutând schimburile de la nivelul membranelor celulare. Condițiile patologice care duc la aceste modificări sunt: - Procesele peritonitice
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
-o și neutralizând efectele toxice. Creșterea cantității de lichid este explicată prin modificarea permeabilității capilare ca urmare a variațiilor de presiune și vasodilatație. - Hipertensiunea portală - prin stază limfatică și venoasă determină tulburări de permeabilitate vasculară cu acumulare de lichid în cavitate - ascita. Ascita se dezvoltă ca urmare a decompensării bolii hepatice. Cauzele acesteia sunt multiple, dar în 80% din cazuri sunt consecința cirozei hepatice alcoolice și 20% de cauze hepatice noncirotice. Suprainfectarea ascitei de natură endogenă (limfatică, hematogenă, de permeație), determină
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
de vasodilatație capilară cu fragilitate capilară, dând ascitei un aspect sanguinolent. C. Funcția imunologică - este esențială în infecțiile abdominale și mai ales în peritonite. Primele care reacționează sunt celulele mezoteliale, transformându-se în macrofage libere, înglobând agenți patogeni pătrunși în cavitatea peritoneală și care se transformă în fibroblaști ce alcătuiesc membrane cu rolul de a limita procesul septic. Prezența acestor membrane poate determina bride între anse și perete abdominal, generând ocluzii intestinale (230). Prin capacitatea de a produce anticorpi, peritoneul are
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
și C5a, ce stimulează chemotactismul neutrofilelor și degranularea mastocitelor (28). D. Funcția plastică - constituie capacitatea peritoneului de a preveni extinderea unei infecții peritoneale și/sau sistemice, blocând o perforație sau un proces septic prin mecanismul apariției de bride sau aderențe. Cavitatea peritoneală este ocupată în întregime de viscere ce sunt într-o continuă mișcare: ansele au mișcări peristaltice și pendulare, ceea ce duce la schimbarea formei lor, mărindu-le sau reducându-le volumul după starea de funcționare. La aceste mișcări se adaugă
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
ca urmare a unor deficiențe de igienă genitală. Cu toate că modalitatea de producere a peritonitei este secundară unei infecții genitale și ar putea fi încadrată în categoria peritonitelor secundare, totuși existența unui singur germen în lichidul peritoneal și existența focarului în afara cavității peritoneale o încadrează în grupa peritonitelor primare. Saez-Roynela, pe 57 cazuri de peritonită la cirotici constată implicarea fungilor (225). Etiologia peritonitei apărută la persoanele cu dializă ambulatorie continuă, este monobacteriană, determinată în principal de germeni Grampozitiv, obișnuit cantonați pe tegument
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
citostatice; - infecțiile cronice fac ca organismul să fie mai receptiv la infecțiile postoperatorii, astfel se explică apariția infecțiilor postoperatorii, uneori foarte grave la bolnavii purtători de focare infecțioase dentare, otice, respiratorii, urinare, care pe cale hematogenă sau limfatică pot să însămânțeze cavitatea peritoneală. - Echipa operatorie Echipa operatorie este implicată în apariția IIA în cazul intervențiilor laborioase, de lungă durată, cu un număr redus de ajutoare, ce face ca manevrele intraoperatorii să se desfășoare cu dificultate, câmpul operator să nu poată fi corect
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]