23,403 matches
-
indestructibilă dintre minte și corp, pe de alta, confucianismul, care impune sacrificarea de sine în numele colectivității și găsirea împlinirii în îndeplinirea obligațiilor morale față de aceasta din urmă. Rejectând dualismul minte-corp, ca orice formă de dualism, de altfel (să ne amintim celebra formulare a lui Dogen, shinjin datsuraku renunțarea la minte-corp, adică realizarea unității lor), budismul zen propune o practică holistică, un mod de trăire în imediat, într-un aici și acum care nu poate fi altfel experimentat decât prin imersarea în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mlaștina care a nutrit atâtea trestii gânditoare... Japonezii sunt, și la acest capitol, campioni. Există, în arhipelagul nipon, atât de multe mărturisiri virtuale, încât cei care aleg să NU se exprime prin intermediul calculatorului constituie excepția de la regulă. Derivate din relativ celebrele jurnale online apărute în 1994, blogurile de astăzi nu se reduc la confesiuni textuale (citate culese anapoda din tratate zen, haiku-uri banale, picanterii semierotice, amintiri din copilărie și/sau de călătorie, rețete de supe); există numeroase audiobloguri, fotobloguri, sketchbloguri
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
colegilor dați pe spate, că și-a pierdut de ani buni virginitatea. Personal, consider că blogul îi oferă fiecărui om iluzia prestigiului și a notorietății. Într-o lume din ce în ce mai obsedată de imagini și de icoane postmoderne, toți vor să devină celebri, să atragă atenția, să iasă, într-un fel sau altul, din masa amorfă de limfă muritoare în care nu se includ, desigur, niciodată. Însă tare mă tem că tocmai din cauza accesibilității blogul anulează din start orice distincție la care poate
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Fericirea mea ultimă!... (Ditirambii lui Dionisos: Plânsul Ariadnei) Fericirea eterna aspirație a omului este cuvântul magic prin excelență. Fericire: să fie aceasta formula autentic magică? Un punct esențial: sunt fericit? With a little bit of luck, pentru a cita un celebru refren din My fair lady, unul din musical-urile mele preferate, cu un pic de noroc și entuziasm se poate trăi fără îndoială mai bine decât cu o cultură a pesimismului. Nu ar trebui oare astăzi să cultivăm mai mult
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
deprins-o de la mama mea; parcă simt încă glasul chemării sale: "Privește, este atât de frumos...". Pot fi lucruri foarte simple. Nu sunt cu siguranță în măsură, cum pretind alții, să vorbesc cu plantele ("Fleacuri" îmi spusese odată un coleg, celebru botanist). Dar pot să mă minunez în fața trandafirului de pe biroul meu: câtă varietate, câte culori și forme de petale! Observ totdeauna cu aceeași bucurie cireșul japonez de un roz intens care înflorește, crește și se ofilește la fereastra mea. În
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
intelect mă întreb dacă nu sunt calitativ superior unui animal ce nu își poate pune întrebări despre sensul și valoarea propriei existențe. Sunt subordonat aceluiași ciclu de devenire și moarte? Bertolt Brecht avea această părere și a rezumat-o în celebra poezie didactică de patru strofe intitulată Împotriva seducției. Încă din 1982, în cartea mea Viață veșnică?, mi-am permis să propun, cu mici intervenții, o versiune inversată, o versiune ce respectă seriozitatea și demnitatea celei originale. Este o alternativă cu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
confesiuni, Biserici), în special pentru responsabilii politici și religioși. Dialogul nu ar trebui extins doar religiilor monoteiste precum ebraismul, creștinismul și islamul, ar trebui să cuprindă și religiile mistico-sapiențiale ale Asiei. O spiritualitate mistică? "Ce este misticismul?" Odată unul dintre celebrii mei profesori de la Roma, consilier al papei pe probleme sociale, fusese abordat pe stradă la Berlin (cunoscându-se că este preot) de către un necunoscut care îi adresase această întrebare. Îi dăduse răspunsul care se dă îmi mărturisise când suntem în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
unei frumoase celebrări religioase, emoția în fața unei minuni naturale sau culturale, sentimentul de protecție al unui loc sacru, experiența apartenenței la o comunitate care se simte într-o manifestare religioasă de masă, într-o convertire, în intimitatea infantilă cu Dumnezeu... Celebra frază a lui Karl Rahner, adesea citată necorespunzător, "creștinul viitorului va fi mistic sau nu va mai fi deloc 19", este foarte potrivită dacă înțelegem mistica în sens larg, ca experiență religioasă. Însă nedreptățește pe mulți creștini angajați, deloc mistici
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
un proces linear fără întreruperi și piste false. În orice caz, medicamentele pentru problemele psihologice și terapiile de șoc nu pot înlocui elaborarea minții în cadrul terapiei psihologice și activitatea empatică în cadrul terapiei comportamentului. Dacă, de exemplu, un om de știință celebru nu reușește să ducă la bun sfârșit un nou proiect sau unui scriitor de succes nu îi mai vin deloc idei, medicamentele îi oferă în cel mai fericit caz doar un ajutor trecător. Totuși, în unele boli psihice problematicile religioase
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și experiența mistică nu este deloc orientată uniform și nediferențiat spre uniune. În India, ceea ce atrage numărul mare de adepți nu a fost doctrina unității totale a lui Dumnezeu cu lumea, a filozofiei mistice a lui Shankara (secolul IX d.C.), celebrul gânditor hinduist. Nici cea a totalei separări între Dumnezu și lume, dualismul lui Madhvacharya (secolul XIII), entuziastul adversar al lui Shankara. A fost mai curând doctrina unității diferențiate, cum o dezvoltă Ramanuja (secolul XII), la origine un adept al lui
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
inevitabilă acele relatări biblice care anunță o teribilă escatologie? Desăvârșirea: clipa de pe urmă? Multe lucruri din cele susținute de fizicieni despre ultimele trei minute se bazează pe speculații, adică Considerație despre soarta finală a universului, după cum spune titlul și subtitul celebrei cărți scrise de fizicianul Paul Davies. Majoritatea astrofizicienilor de azi pleacă de la presupunerea că lumea noastră nu este stabilă, imuabilă sau eternă. Însă ei nu sunt de acord cu teoriile expansiunii universului care a început cu explozia primordială: se va
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit" (Mc., 15, 34)? Conform Noului Testament aici nu are loc o "Vinere sfântă speculativă" (Hegel), o răsturnare sau un "salt mortal" al lui Dumnezeu însuși. Pe cruce este în ciuda vocii ispititoare din celebra relatare a lui Elie Wiesel despre copilul spânzurat la Auschwitz nu "Dumnezeu", ci "Unsul" lui Dumnezeu. "Cristos", "Fiul Omului", "Fiul" lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte: informația care adesea este spus copiilor în fața Crucifixului, "aici este crucificat bunul Dumnezeu", nu este
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
anii cincizeci, fratele meu a murit la douăzeci și trei de ani, sufocat de apa ce îi umpluse plămânii, după luni de suferință cauzată de o tumoare la creier, știu că nu îmi doresc să mor astfel. De când Hans Mayer, celebrul profesor de literatură din Tübingen, a acceptat să moară de foame la nouăzeci și patru de ani, știu că Dumnezeu nu vrea o moarte asemănătoare și pentru mine. De când Walter Jens, dragul meu coleg și prieten, în chinurile demenței deși
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și extinderea procedurilor informale de adopție au făcut ca, la inițiativa organizației Children's Aid din New York, optzeci și cinci de mii de copii, de-a lungul a 40 de ani, să fie adunați de pe străzile orașelor și transportați cu celebrele "trenuri ale orfanilor" (orphan trains) spre vest pentru a fi îngrijiți de familiile de fermieri 15. Un număr tot mai mare de fermieri, în special din clasa de mijloc, și-au exprimat dorința de a legaliza relația cu copilul sau
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
sale355. În prezent, în România, nu mai putem vorbi despre o obligație patriotică de a deveni părinte și de o politică pronatalistă agresivă, de creștere artificială a natalității așa cum s-a întâmplat în perioada comunistă, în special ca rezultat al celebrului Decret nr. 770 din 1 octombrie 1966, care interzicea, cu mici excepții, întreruperea sarcinilor. Mai mult, nu putem să nu constatăm scădere dramatică a fertilității în perioada de tranziție și restructurarea modelului de fertilitate. Cu toate acestea însă, din punct
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
bisericească săptămânală, Glasul Monahilor, se luptau "împotriva unui lucru indiferent din punctul de vedere al cadavrului; nu primeau cremațiunea, înființată de curând pentru cei ce preferă viermilor cenușa"41. În acest context, acuzele nefondate ale preotului Marin C. Ionescu împotriva celebrului doctor Mina Minovici, publicate în Glasul Monahilor, constituiseră motivul arestării celor doi. Arghezi arăta că această gazetă era inofensivă, fiind "vândută în tren și tramvaie", dar avea meritul că mai critica, fondat, neregulile din mânăstiri și din mediul preoțesc. Însă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
pe viitor o nouă investigație pentru a confirma sau nu afirmațiile lui Arghezi. În 1929, Șerboianu pleacă într-o călătorie mai lungă de studii, ce a cuprins Italia, Albania, Macedonia și Franța 43. La Paris reușește să publice în 1930 celebra sa lucrare dedicată țiganilor la celebra editură Payot 44. Lucrarea s-a bucurat de aprecieri, dar și de critici, ultimele formulate mai ales în mediul academic românesc. De pildă recenziile din Revue historique du Sud-Est Européen (1931) sau Revista istorică
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
a confirma sau nu afirmațiile lui Arghezi. În 1929, Șerboianu pleacă într-o călătorie mai lungă de studii, ce a cuprins Italia, Albania, Macedonia și Franța 43. La Paris reușește să publice în 1930 celebra sa lucrare dedicată țiganilor la celebra editură Payot 44. Lucrarea s-a bucurat de aprecieri, dar și de critici, ultimele formulate mai ales în mediul academic românesc. De pildă recenziile din Revue historique du Sud-Est Européen (1931) sau Revista istorică, ambele sub tutela lui Nicolae Iorga
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
gradul de ignoranță care există în rândul multor credincioși ortodocși. Notorietatea de care s-a bucurat arhimandritul, datorită preocupărilor sale științifice dar și organizatorice printre țiganii vremii făcea ca la 1933 să fie invitat la Radio România. Aici ținea, în cadrul celebrei emisiuni Universitatea Radio, în 14 iunie, o prelegere despre țigani, publicată mai târziu în revista Radiofonia 66. Activitatea publicistică a lui Calinic I. Popp Șerboianu a fost una intensă, aceasta manifestându-se de timpuriu. A publicat trei cărți, cea mai
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
al epocii, fiind astfel și mai puternic luat în colimator. Calinic Popp Șerboianu mai merită menționat și cu o altă latură a preocupărilor sale. Bunăoară, îl regăsim menționat sub numele de Constantin Popescu-Șerboianu ca achiziționând diverse manuscrise românești vechi, în celebrul catalog întocmit de către Gabriel Ștrempel 88. Astfel, Șerboianu achiziționase în 1907, în calitate de student la teologie, și mai târziu în 1909, un Triod, miscelanee, tipicon, un manuscris cu învățături și îndreptar pentru duhovnic, cuprinzând regulile adecvate ale spovedaniei și cum să
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
semn de omagiere, Flacăra Sacră îi publica o fotografie în numărul său dedicat raportului de activitate a societății Cenușa din iunie 1941. În al doilea rând, deoarece decesul arhimandritului avusese loc în aceeași lună a anului 1941 cu cel a celebrului matematician și academician David Emanuel, și el un mare susținător al cremațiunii. cei doi erau evocați și omagiați în același articol 92. În al treilea rând, revista Flacăra Sacră nu menționa nimic despre faptul că arhimandritul fusese înhumat, iar nu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și mai francmason? Cel ce dă binecuvântarea religioasă sau cel care o refuză, din interese inavuabile"140 are astfel valoare de simbol și tălmăcește întreaga atitudine în tematică adoptată de către arhimandrit. Într-o asemenea direcție se deschide calea înspre explicarea "celebrului" citat biblic " Pământ ești și în pământ te vei întoarce", a cărui proporție era nejustificată în limpezirea atitudinii anti cremaționiste a Bisericii Ortodoxe Române. Acest motiv biblic, considerat un stereotip, constituia în fapt obiectul unei întregi părți din studiul lui
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de observat că majoritatea muritorilor acordă iertate tuturor celor care le-au făcut rău și la rândul lor acordă iertate de la aceștia.. Sunt însă și oameni hazlii, pe care gluma ori ironia îi însoțesc până la sfârșitul vieții. Așa bunăoară este celebră dorința ultimă a unui oarecare muritor, care a ținut morțiș să i se scrie pe lespedea funerară următoarele cuvinte: "Aici zac eu și citești tu! Ce bine-ar fi să citesc eu Și să zaci tu!..." Se pune întrebarea: Trebuie
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cunoașterea conținută în perceperea obiectului nu se epuizează nicidecum în cunoașterea obiectului. Ea presupune cunoașterea percepției înseși, care nu mai este conștiința, raportarea intențională la obiect, ci viața. Este ceea ce reiese din cogito-ul lui Descartes, una dintre analizele cele mai celebre din gândirea filozofică, care, în ciuda supraabundenței de comentarii, rămâne totuși cel mai adesea neînțeleasă. Rațiunea principală a acestei interpretări eronate este interesantă prin faptul că oferă o ilustrare remarcabilă a ceea ce trebuie să numim iluzie a cunoașterii teoretice iluzie care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
că întâlnim astfel de fotografii în lucrările dedicate artei, puse în balanță de pildă cu opere picturale numite de avangardă la a căror justificare ajung astfel să servească. De altfel, au existat dintotdeauna numeroși artiști, mai ales dintre cei mai celebri, care au pretins a acorda cercetării lor o semnificație cognitivă, propunându-și să meargă la esența lucrurilor și să producă o revelare inedită a acestora. E de-ajuns să menționăm nume precum acelea ale lui Leonardo și Dürer. Paralelismul surprinzător
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]