KorAP: Find »[drukola/base=chinui & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...184 185 186 ...292 >

7,296 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

Inclusiv pe a dumitale, se pare... - Nu mai poate fi nicidecum condus! Nu-mi mai spune nimic, nu-l mai Înțeleg, mă Întreb dacă nu cumva Își pierde mințile! Căutați-l, faceți ceva În loc să stați aici prostește! Lucas, oripilat, se chinuia să Înțeleagă informațiile care Îi parveneau prin telefon. Se Îndepărtă cîțiva pași și Îi făcu semn Mariei să vină după el. - Iahtul nu răspunde la apelurile radio, radarul de supraveghere a localizat un vas În derivă În sectorul Iroises, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
și Începu să rîdă ca un nebun. - Asta Înseamnă că el e victima? Iar eu am ucis pe toată lumea? Am ucis pe toată lumea! Toată lumea! E prea mult! Monstrul din Lands’en sînt eu! E tare! SÎnt tare! Marie, cu nervii chinuiți de rîsul dement, i se adresă unuia dintre jandarmi: - Duceți-l În celulă și chemați un medic pentru a-i administra un calmant... Ryan se uită după fratele lui care era luat de acolo, cu o expresie de Împovărare. - Bietul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377

dintr-o țâșnitură. Batista era pentru siguranță, În general ejacula pe paginile dosarului: pe ecuațiile de gradul doi, pe planșele cu insecte, pe producția de cărbune a URSS. Fata continua să-și citească revista. Mai târziu, peste ani, Bruno rămânea chinuit de Îndoială. Aceste lucruri se petrecuseră; aveau o legătură directă cu un băiețel fricos și obez, păstra fotografii de-ale lui. Acel băiețel avea o legătură cu adultul chinuit de dorință care devenise. Copilăria lui fusese grea, adolescența cumplită; acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
continua să-și citească revista. Mai târziu, peste ani, Bruno rămânea chinuit de Îndoială. Aceste lucruri se petrecuseră; aveau o legătură directă cu un băiețel fricos și obez, păstra fotografii de-ale lui. Acel băiețel avea o legătură cu adultul chinuit de dorință care devenise. Copilăria lui fusese grea, adolescența cumplită; acum avea patruzeci și doi de ani și, obiectiv vorbind, Încă era departe de moarte. Ce mai putea spera de la viață? Probabil câteva felații pentru care, știa, se va resemna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
Început să-și pipăie prietena În timpul orelor. Îi ridica fusta, Îi punea laba pe coapse, cât mai sus; apoi mă privea surâzând, foarte cool. O doream pe puștoaica aceea dureros de mult. Mi-am petrecut weekendul scriind un pamflet rasist, chinuit de o erecție vecină cu priapismul; luni am telefonat la L’Infini. De data asta, Sollers m-a primit În biroul lui. Era jovial, malițios, ca la televizor - chiar mai mult decât la televizor. — Ești cu adevărat rasist, se simte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
socio-profesionale și pe o anumită comunitate de gusturi. Sigur, renunțau astfel la orice șansă de fericire - aceasta fiind inseparabilă de stări fuzionale și regresive incompatibile cu uzul practic al rațiunii -, dar sperau să evite suferințele sentimentale și morale care le chinuiseră pe Înaintașele lor. Această speranță se risipea de altfel repede; În locul suferințelor pasionale, le copleșeau plictisul, senzația de vid, așteptarea angoasată a Îmbătrânirii și morții. Astfel, a doua parte a vieții Annabellei fusese mult mai tristă și mai cenușie decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

suma integrală. Uneori nu oferă absolut nimic. Alteori plătește, dar își ridică taxele la niveluri imposibile. Ce au zis cei de la asigurări ? spun, cu un nod în gât. O să... Încă n-au zis nimic. — Aha. Îmi șterg sudoarea de pe față, chinuindu-mă să-mi găsesc curajul necesar pentru a pune următoarea întrebare. Și... cu mine cum rămâne ? Guy nu spune nimic. În clipa în care sensul tăcerii sale mă izbește în moalele capului, simt că mă clatin, că sunt la un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
am reușit s-o pornesc. Și am șters cățeii de porțelan cu un șervețel. În afară de asta, n-am făcut decât să mă plimb încolo și-ncoace prin bucătărie. Am renunțat aproape imediat la „sandvișurile pentru un prânz lejer”. M-am chinuit ore întregi să tai două franzele - și am rămas cu zece bucăți uriașe, colțuroase și neregulate de pâine și o mare de firimituri. Dumnezeu știe unde-am greșit. Probabil cuțitul a fost de vină. Tot ce pot să spun e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
am revelația. Firește. Eu fac parte din personal. Eu nu contez. — Și zi, Samantha, totul e în regulă ? Trish își lasă ceașca jos și-mi aruncă o privire curioasă. Știi ce ai de făcut ? Ai totul sub control ? — Categoric. Mă chinui să găsesc niște cuvinte care să-mi ateste competența. Sunt destul de... călare pe situație. Auci. Adică... gata să-ntorc casa cu fundul în sus. Auci. — Bravo ! exclamă ea. Știam eu ! N-ai nevoie să te iau de mână și să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Nu mă pot gândi la nimic altceva. Pe bune acum, e doar un sos. Ce pot să mai spui despre sos ? — Ia mai gustă o dată. Iris nu se dă bătută. Trebuie să te străduiești mai tare. Mă înroșesc la față, chinuindu-mă să găsesc ceva de spus. Mă simt ca un copil tembel din fundul clasei, care nu știe tabla înmulțirii cu doi. — Carne... apă... Mă sforțez disperată să-mi dau seama din ce altceva e făcut sosul ăsta. Făină ! Zic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
repună lucrurile pe linia de plutire. În memoria tatălui său. Ochii i se întunecă o clipă și o văd cum se luptă cu emoția, cu furculița în aer. Nu știi niciodată cum o să iasă lucrurile, indiferent cât de tare te chinui să-ți faci planuri. Dar știi deja asta. Întotdeauna am crezut că viața mea o să fie într-un anume fel, spun, cu ochii în farfurie. Aveam totul planificat în detaliu. — Și nu s-a întâmplat așa, nu ? Preț de câteva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
pot să spun nimic. Va trebui să le cânt în strună. Păi, ce să zic... vă mulțumesc. Vă sunt foarte recunoscătoare. — Îmi pare rău că te-am repezit un pic mai devreme, spune Trish veselă, luând o altă înghițitură. Ne chinuiam cu baloanele astea. Deja spărsesem o parte dintre ele. Îi aruncă o privire de reproș lui Eddie. — Ai încercat vreodată să bagi niște baloane cu heliu într-un portbagaj ? îi răspunde Eddie agasat. Aș vrea să te văd pe tine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
baloane cu heliu într-un portbagaj ? îi răspunde Eddie agasat. Aș vrea să te văd pe tine că faci asta ! N-am trei mâini, să știi. Mi-l și închipui pe Eddie luptându-se cu o tonă de baloane strălucitoare, chinuindu-se să le îndese în Porsche, și-mi mușc buza cu putere. Nu ți-am trecut vârsta pe baloane, Samantha, adaugă Trish cu glas șoptit. M-am gândit că o să apreciezi gestul, așa, ca de la femeie la femeie. Ridică paharul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

pînă-n picioare, cu suc de afine. Puțin mai departe, la bar, o văd pe stewardesă ascunzîndu-și cu greu un zîmbet și simt că mă Înroșesc instantaneu. Bravo. Acum știe toată lumea. — O, Doamne. Aproape că o aud pe Lissy cum se chinuie să găsească ceva pozitiv de spus. Ei, măcar știi sigur că n-ai trecut neobservată, spune Într-un final. Măcar n-or să te uite imediat ce ai ieșit pe ușă. Bănuiesc că nu, spun posomorîtă. Am și eu vreun mesaj

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
lui Katie. SÎnt Împreună de cîteva săptămîni și tocmai o invitase la casa lui de la țară, pe care și-o aranjează În weekenduri. — A fost groaznic ! Imediat cum am ajuns a zis că se duce să joace golf. — Aha. Mă chinui să găsesc un unghi pozitiv de abordare. Ei, măcar știi că se simte bine În preajma ta. Și se poartă firesc. — Poate. Mă privește cu o ușoară Îndoială. După care mi-a zis ce-ar fi să fac și eu ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
zic. Îmi trag scaunul, mă ridic și mă duc la biroul ei. Fac eforturi să mă port cît pot de normal. Dar, Dumnezeule, mă simt de parcă aș fi la televizor sau așa ceva. Picioarele nu vor să mă asculte deloc, mă chinui să-mi țin zîmbetul lipit de față și am sentimentul cumplit că, din clipă În clipă, m-aș putea trezi că țip „Pantaloni !“ sau ceva de genul ăsta. — Poftim, Artemis, spun și Îi pun broșura pe birou. — Ești o comoară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
ce faci dacă ai nevoie la budă ? zic, fixînd-o. Sau dacă te invită la el acasă ? spune Lissy cu un chicot. — E doar a doua noastră Întîlnire ! Nu mă duc la el acasă ! spune Jemina șocată. Nu așa obții - se chinuie să-și regăsească suflul - un inel cu piatră pe deget. — Dar dacă te trezești purtată de valul pasiunii ? Dacă te pipăie În taxi ? — Nu e genul care te pipăie În taxi, spune Jemima dîndu-și ochii peste cap. Adevărul e că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

era. Am luat-o agale, drept Înainte și am tot mers, urmând sfatul lui Moru cel uscățiv. Pe la amiază, m-am oprit și am scos din desagă peștele afumat primit În dar la plecare. Era sărat potroacă dar m-am chinuit să-l mănânc. Când s-o iau iarăși din loc, am simțit un miros pătrunzător care se ridica dintre niște ciulini deși și Înalți. Eram gata-gata să adulmec, dar m-am oprit brusc, astfel Încât cel ce mirosea astfel să nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
să mă abțin. Încă nu-l cunoșteam. Mai bine să mă știe de frică. Așa cum, odată și odată, toți vor trebui să mă știe de frică. La asta mă gândisem În casa lui Moru cel uscățiv și - - Krog, făcu el, chinuindu-se să țină bulumacul În loc. Ia hai Încoa’! Am intrat În apa care curgea mereu pe cât de liniștit puteam, de parcă niciodată nu mi-ar fi păsat de Înec. M-am lăsat În voia ei, iar bietul Enkim se apucă să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
verzi, numai că erau mai mari decât țeasta unui om și cu o coajă prea groasă. Am dat să mușcăm din ele, dar coaja era cumplit de tare și de amară. Femeia pufni În râs când ne văzu cum ne chinuim și ieși din casă, horcăind și fluierând Împreună cu suratele ei. Le auzeam vorbele din minte și mi-am dat seama că râdeau de noi. Una dintre ele veni În casă, luă unul dintre acele fructe și Îl izbi de o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
să fie făcut decât de mână de om. Am privit atunci la mâinile lui Enkim: erau acoperite de mâl Încă umed. 13. Ce putea să fie lucrul acela meșteșugit de Enkim În vremea În care eu și cu Runa ne chinuisem să târâm bulumacul În apă? Am dat să-l Întreb, dar chiotele urmăritorilor noștri se auzeau din ce În ce mai tare. Alergau pe mal, unii dintre ei Își azvârleau de pe ei blănurile de urs, alții se pregăteau să arunce cu sulițele, iar alții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
În apă, nemișcat, și, pentru asta, i-am zis Tatălui că făcuse bine: mama ciutanului o să uite mai ușor că și-a pierdut puiul. O vedeam cum rămăsese În urma suratelor ei, privind când și când peste umăr. - Nu s-a chinuit, i-am strigat cu glasul Tatălui. Tatăl din Cer ne-a dat hrană și puiul tău nu s-a chinuit. Am mâncat pe săturate. Nu am avut curaj să facem focul, așa că am mestecat la măruntaiele ciutanului până ne-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
și-a pierdut puiul. O vedeam cum rămăsese În urma suratelor ei, privind când și când peste umăr. - Nu s-a chinuit, i-am strigat cu glasul Tatălui. Tatăl din Cer ne-a dat hrană și puiul tău nu s-a chinuit. Am mâncat pe săturate. Nu am avut curaj să facem focul, așa că am mestecat la măruntaiele ciutanului până ne-au ieșit ochii din cap, dar tot era mai bine decât nimic. Enkim Însă, care se făcuse alb precum norii din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
noi. Apoi, Într-o zi, pe când ne opriserăm pe malul unei ape care curge, dădurăm de un animal care fusese cât pe ce să-l sfârșească pe Enkim. Tocmai Înfulecasem măruntaiele unui mistreț Împreună cu Enkim și cu Logon. Runa se chinuia să-l adoarmă pe Unu sub un umbrar de frunze dar, cu pruncul ăsta nu te mai puteai Înțelege de când Începuse să umble În patru labe: ca de obicei, nu voia să adoarmă și se tot zvârcolea În brațele maică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
iar ei tare s-au mai bucurat. Am pornit Încă o dată la vânătoare și, de astă dată, am doborât un fel de bivol cumplit, cu un singur corn, uriaș și gros, ce părea să-i crească din nas. Ne-am chinuit să-l jupuim cum ne-am priceput mai bine, făcându-i pe mărunței să râdă de noi ținându-se cu mâinile de burtă, după care ne-am lăsat păgubași. - Sunteți tare viteji dacă ați dat jos un nas-mare din ăsta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]