5,487 matches
-
să fie foarte productivă pe termen lung. Când de modele și de valori ducem lipsă cel mai crunt, tocmai oamenii care ajung atât de sus să ne lase cu ochii în soare ? Mai trage adânc un fum din țigară și conchide : — Domnule Vasile, să nu credeți că doresc să vă țin vreun discurs patriotic, departe de mine, râde el. E foarte bine că nu faceți politică. Ce, eu fac politică ? Sunt politician ? Să mă ferească Dumnezeu, numai asta mi-ar mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
un bandit de drumul mare, condamnat În pripă și pe ascuns de un grup improvizat și apoi Împușcat, se pare, spontan, fără ordin, de o trupă de copii, de fii de țărani care Îi urau pe „cei doi” instinctiv. Putem conchide deci, după opinia Grecilor din „perioada lor tragică”, când Nietzsche crede că acest popor miraculos se afla pe culmea creației și originalității sale gânditoare, că „Ceaușescu a fost un om nefericit”! Dar Iliescu, care... se pare, e la sfârșitul carierei
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
au adus critici negative, radicale - evident, se sublinia mereu „talentul” autorului sau capacitatea sa de a creiona personaje memorabile! -, iar până la urmă, autorul, confuz, parțial nedumerit, dar și, Încă o dată, singur În brațe cu „noile” sale idei sau obsesii, a conchis că, ce să-i faci, „drumurile noastre” se pare că se vor despărți!... Iar faptul că trei dintre titlurile sale romanești, publicate la Paris Într-o prestigioasă editură, nu au avut ecoul textelor unor Kadare sau Kundera i-a convins
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
publicate la Paris Într-o prestigioasă editură, nu au avut ecoul textelor unor Kadare sau Kundera i-a convins Încă o dată pe criticii sceptici din țară, probabil, că „drumul e fals!”. Autorul, Însă, În binecunoscutul și „nemăsuratul” său orgoliu, a conchis - și conchide și azi! - că Însăși exegeza franceză, pariziană trece printr-o criză a receptării, nu numai a unui autor venit dintr-o zonă culturală europeană marginală și care nu-și pune cu orice preț arta sa În slujba - lădabilă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Paris Într-o prestigioasă editură, nu au avut ecoul textelor unor Kadare sau Kundera i-a convins Încă o dată pe criticii sceptici din țară, probabil, că „drumul e fals!”. Autorul, Însă, În binecunoscutul și „nemăsuratul” său orgoliu, a conchis - și conchide și azi! - că Însăși exegeza franceză, pariziană trece printr-o criză a receptării, nu numai a unui autor venit dintr-o zonă culturală europeană marginală și care nu-și pune cu orice preț arta sa În slujba - lădabilă, de fapt
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Acolo Învață Grigore Ureche și Miron Costin, cei mai de seamă istorici moldoveni din secolul al XVII-lea. În Letopisețul țării Moldovei, scris În anii 1640, Grigore Ureche constată asemănarea frapantă dintre unele cuvinte românești și cuvintele latinești corespunzătoare. El conchide că românii, toți românii (moldoveni, munteni, ardeleni), au o origine comună, și anume se trag de la Roma. Câteva decenii mai târziu, Miron Costin dedică o lucrare specială formării poporului român (inaugurând astfel În istoriografia română o preocupare constantă, obsedantă chiar
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
să râd de ceea ce credeam că fusese o scurtă halucinație, dar cum se întâmpla de fiecare dată când mă apropiam de o aplică, speranța mea că era vorba de o viziune indusă de droguri devenea lipsită de sens. Astfel, am conchis că era vorba de o situație complicată legată de electricitate, din cauza aranjamentelor pentru petrecere - probabil că toate luminile purpurii și prelungitoarele electrice dădeau naștere la tot soiul de probleme în întreaga casă. Asta îmi spuneam în timp ce mă îndreptam spre întunericul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am concentrat asupra acelui sentiment de superioritate emanat de cei căsătoriți care plutea în aer - asumările împărtășite, dulcea și satisfăcătoarea apatie se infiltrau peste tot - în ciuda faptului că nu era nici o persoană necăsătorită în încăpere drept țintă pentru asta. Am conchis cu o finalitate dureroasă că toate posibilitățile deliciilor aleatorii dispăruseră, că nu mai puteam face ce voiam când voiam. Viitorul nu mai exista. Totul era în trecut și rămânea acolo. Și am ajuns la concluzia - din moment ce constituiam cea mai nouă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de dezbateri permanente pentru a sensibiliza opinia publică împotriva revanșei naționaliste. La Paris facem mereu acest lucru. Revine Sylvia Treudl, pentru a-l acuza pe cancelarul Schlussel, care a inițiat coaliția cu Haider. Schlussel, liderul Partidului Conservator, este adevărata problemă, conchide ea. Natacha Michel vorbește mult și foarte repede și tinde să monopolizeze discuția, să o plaseze într-un plan teoretizant. Ceilalți invitați schimbă priviri între ei. Dar nimeni nu rostește o vorbă despre pericolul... neocomunismului în Europa de Est, ai cărui exponenți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
s-a mirat cucoana, înfruntând privirea consternată a colegului nostru. „Ce să facem cu ea?” VASILE GÂRNEȚ: Plecăm cu un sentiment de ușurare din Kaliningrad. Chiar și acei care se arătau cumva excedați de „ospitalitatea” rușilor - tarafuri, vodcă, matrioște etc. - conchid acum că a fost ca o „escală în timp”. Studenții ne ajută la bagaje, peronul gării e invadat din nou de rafale de marș militar. Aflat încă la hotel, prind un fragment dintr-un interviu TV al unei doamne pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
față de Mizil și față de cei de lângă el, amenințându-l pe fostul ministru al Culturii, Pompiliu Macovei, cu o plenară „insurgentă” a Uniunii, a reușit să înduplece „forurile” și astfel s-a „aprobat” noul profil al Cărții Românești. Zaharia Stancu, președintele, conchizând că lupta mea pentru o editură puternică se hrănește din ambiția de a-i fi director, m-a invitat la Capșa, într-un aparte și, la un pahar de șampanie, m-a felicitat pentru „noua mea funcție de director” al Cărții
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
intermitenții. A fost și prima mea surpriză de turist în arhipelagul mănăstirilor: contemplativul năpădit de ceasloave căruia nu-i rămâne nici măcar duminica pentru a respira. Despre faptul că Hristos va fi "în agonie până la sfârșitul lumii", carmelitul lui Bernanos nu conchide (cum aș face-o eu, bunăoară, în locul lui) că nu servește la nimic să alergi, ci că "fiecare noapte în care intrăm este aceea a Preasfintei Agonii". Să ne înțelegem: nu-mi voi face niciodată o doctrină din modul de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pierdut în același moment și cultura religioasă și pe cea a războiului. Spiritul de cruciadă occidental care consta într-o fuziune a celor două suflă în sens invers, de la est la vest. Nu va exista pentru voi mântuire în afara jihadului", conchide același Zawahiri (care detestă Hezbollahul tot atât de mult ca și Hamasul). Luptătorii kamikaze de la Jenin și liderii talibani ai Moscheii Roșii de la Islamabad pot fi percepuți ca descendenți ai vizirului Afdar și ai lui Saladin. Mă îndoiesc că miniștrii noștri se
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
lumii pentru a reuși Facerea. A înșirat neapărat, unul după altul, și ostracismele. Separând lumina de întuneric, apoi "apele de ape", apoi pământul de mare, apoi soarele de lună și așa mai departe. "Și a văzut Dumnezeu că e bine", conchide Geneza (I, 18). Adică: de-marcarea, de-finirea. Atât de bine încât noi repetăm la nesfârșit acest gest imoral și cadastral atunci când cumpărăm o casă la țară, alcătuim o listă cu invitați, reglementăm o profesie sau un club de suporteri
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
programatic) nostalgia cunoașterii totalizante, integraționiste, angajându-se în lecturi istorice, parcurgând lucrări de filozofie generală, de filozofia culturii și, bineînțeles, apelând la capodopere ale literaturii universale. Când după o întâlnire în redacția Adevărului literar (la 31 ianuarie 1937), G. Călinescu conchidea pripit; Îl cred foarte necultivat" criticul era în necunoștință de cauză... Ne-am referit altădată (în Propilee, 1984) la procedeele citaționale sadoveniene din scriitori sau gânditori români și străini, citate ducând de la Miron Costin, Neculce și Eminescu la Rabelais, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
VII Nu o dată considerațiile despre scriitor sunt antinomice. Ce contrast între G. Călinescu invocând deficitul lui de idei (Scrisori și documente, 1979) și Al. Paleologu remarcând virtuțile unui Sadoveanu gânditor, cu o filozofie "rotundă", încifrată în opere! "Paradoxul nostru (aparent) conchide Al. Paleologu este că Sadoveanu e cel mai intelectual scriitor de la Eminescu încoace" (Treptele lumii sau calea spre sine a lui Mihail Sadoveanu, 1978). Intelectual în perpetuă combustie fusese, să zicem, și Camil Petrescu, cel care spunea despre sine că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o teorie nouă a originei ideilor, în care el distinge percepțiunea și concepțiunile și admite o facultate lăuntrică înțelegerea, care posedă douăzeci și cinci de categorii de idei care-i sunt proprii și inerente, și cu ajutorul cărora ea concepe, deliberează, judecă și conchide. Kant mai cearcă, fără succes, în Critica rațiunii practice, să restabilească proba morală a existenței lui Dumnezeu. Cum se vede, Kant și-a petrecut partea a doua a vieții ca să dărâme ce a clădit în întăia. Fichte, în Doctrina științei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
oferă nepoatele, ca Villanceau, ori care susțin ca Bussy, "că cei mai delicați din punctul de vedere al onoarei cată să se socotească prea fericiți când asemeni noroc se adaogă carierei lor", ni se pare că avem dreptul de a conchide că între asemenea oameni și noi nu e deosebire decât în câteva puncte în care se pare că noi valorăm ceva mai mult decât dânșii; în orice caz nu e potrivit să ne fie dați drept exemplu. Nu voia să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o mărturie a unor "oameni mici". Farges propune să fie aduși acești doi aviatori și alți martori (18) în fața unor pastori respectabili, să fie interogați sub jurământ pe biblie și cercetați. Acheson s-a ferit de asemenea cercetare. Planul american conchide Farges al războiului bacteriologic are ca țintă distrugerea oamenilor, animalelor și plantelor. Ciumă, holeră, carbon, tifos contra omului; ciuma și cărbunele contra animalelor; feluriți bacili ai pomilor și culturilor. După date exacte și documente publicate în 1946 de autoritățile americane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în 1485. Ungurii nu puteau veni atunci în ajutorul cetății asediate și, cu toate acestea, Ștefan n-a izbutit să o cucerească. Dacă ne gândim că voievodul moldovean luase între timp măsuri de întărire a celor două cetăți, se poate conchide că sarcina care revenea unui atacator, în anul 1485, era mult mai dificilă decât în 1462. O singură soluție îi rămânea voievodului moldovean: un atac prin surprindere, făcut în înțelegere cu locuitorii cetăților, așa cum s-a întâmplat în 1465, când
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Moldova fiind împărțită în două, Iliaș domnind peste partea de nord a țării, cu scaunul la Suceava, iar Ștefan peste partea de sud a Moldovei. “Moldova se împărți deci în două; fiecare domn avu cancelaria lui, dregătorii lui, veniturile lui”, conchidea succint C. C. Giurescu. Ni s-a păstrat documentul în care este precizată împărțirea făcută între cei doi frați. La 1 septembrie 1435, Iliaș îi scria regelui polon că s-a împăcat cu fratele său și i-a dărui acestuia “din
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
creștinilor ce trăiesc în Moldova, Valahia, Bulgaria, Bosnia, Erzegovina și în celelalte părți ale Imperiului Otoman”. Făcând mereu trimitere la obiectivul politicii externe a lui Petru cel Mare, urmărite fără abatere de toți urmașii săi la tronul Imperiului rus, Xenopol conchide: „După cum s-a putut vedea..., rușii puneau necontenit înainte ideea lui Dumnezeu și a religiei creștine, pentru a da un caracter cât se poate de neinteresat cuceririi Țărilor Române. Pentru a mântui Biserica creștină din Polonia se expusese Rusia la
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
vecinii și să ne trimită la București un stoc de 80-100 persoane, cum au făcut aici, cu care să-și înceapă propaganda. —„Domnule Karahan, cum convorbirea noastră a durat mai mult decât credeam, te rog să-mi dai voie să conchid eu: ne găsim în fața a două teze diametral opuse: a D-voastră, care are ca scop reluarea cât mai repede posibil a relațiunilor și regularea dificultăților dintre noi, pe urmă; și a noastră, cari zicem: să regulăm întâi ce avem
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
găsi un prilej atât de prielnic ca cel de azi. Iată de ce nu putem să mergem decât alături de Aliați și în contra Puterilor Centrale. După aceea, Brătianu a explicat în scurte cuvinte politica sa în timpul neutralității, precum și pregătirea diplomatică a războiului, conchizând: „Și eu, și țara suntem în ceasul de față angajați, nu mai putem da înapoi.” Era mărturisirea solemnă a faptului împlinit. Brătianu a mai adăugat câteva cuvinte despre pregătirile militare și a sfârșit spunând că toată țara și întreaga suflare
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
am refuzat categoric să discut dacă românii sau rușii sunt răspunzători de acea agresiune. Am argumentat doar chestiunea imunității diplomatice. Am reamintit respectul pe care i-o poartă toate națiunile civilizate și fără de care raporturile diplomatice ar fi imposibile. Am conchis arătând că dacă dl. Diamandi nu va fi pus în libertate, majoritatea guvernelor aliate și neutre își vor rechema reprezentanții. La sfârșit, am înmânat lui Lenin Declarația colectivă a corpului diplomatic. Președintele Comisarilor Poporului și Zalkind au încercat, în zadar
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]