5,710 matches
-
reflecțiile lui Herder. Indiferent dacă e vorba de sinonimie sau polisemie, realitatea limbii e constituită aici din verticalități: relații de vecinătate paradigmatică, de omologie, de paralelism etc. Herder se referă la cuvinte apropiate care se contaminează prin sensuri comune, cuvinte concurente care vizează același lucru, cuvinte derivate care își transferă semnificații prin procedee metaforice. "Semnificații atât de diferite pentru un singur radical, care ar trebui să fie derivate de la un singur arbore genealogic și restituite originii lor prime, sunt încărcate de
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
e mai mult decât atât: Herder pune în joc sistemul de relații latente care susțin universul de reprezentări al limbajului. Astfel, opoziția dintre cele două genii antrenează distincția între realizarea efectivă a limbii în vorbire și arhitectura ei de serii concurente și vecinătăți, care susțin vorbirea fără a se putea regăsi integral în ea. Chiar dacă Herder nu îi dă importanța pe care i-o vor acorda școlile de lingvistică în secolul XX, evocarea acestei dimensiuni a limbajului e suficient de puternică
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
46 se spune deja în primele pagini. Cartea se deschide cu o dublă analiză, care vizează atât o descriere a disponibilităților limbii ebraice, cât și problema paralelismului în poezie. Herder vede în cultura ebraică o limbă imperfectă, cu multiple expresii concurente ("supraabundența de nume pentru obiectele materiale e foarte vizibilă în limba ebraică"47), care reușește să își transfere în poezie redundanțele sub forma unor repetiții specifice. Arhitectura serială a limbajului produce - prin paralelism - poezie. Dacă descoperirea lui Lowth l-a
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
religioasă, alta retorică. Reamintesc pe scurt datele acestei polarități conceptuale binecunoscute. Cultura clasică, începând cu Quintilian, trasează linia ce desparte două atitudini posibile în imitație. În vreme ce imitatio implica fidelitatea și obediența în raport cu modelul, æmulatio presupunea situarea pe poziții egale și concurente. Era vorba de rivalitate, chiar violentă. Scriitorii intrați într-o asemenea relație cu modelul se simțeau sfidători, ireverențioși și își descriau acțiunea în termeni militari: a rupe o lance cu Homer, a te întrece, a te încleșta sau a declara
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
reper culturale, ci de funcții esențiale ale unei noi ordini: pentru ca românii să poată face literatură, alte națiuni trebuie să și-o "dorească". Pentru literaturile naționale era esențial să își creeze "vecini", să se înconjoare de reprezentări ale altor națiuni concurente. S-a spus despre literaturile naționale că trebuiau să își inventeze tradiții; era la fel de important să își inventeze "vecini", să se înconjoare de reprezentări ale altor națiuni. Într-o reflecție asupra culturilor literare emergente în secolul al XIX-lea, Pascale
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
s-a schimbat odată cu Eminescu a fost posibilitatea de a asimila în sfera genialității și creația unui univers liric - adică de a acorda titlul de geniu unui "poet". Eminescu era poet și geniu. Putem aborda acum diferența dintre aceste regimuri concurente de utilizare a genialității. Așa cum am arătat, toți autorii care funcționează rizomic în sfera genialității sunt definiți prin raportul specific cu "apelul" național. Ei sunt cei care răspund chemării naționale până la identificarea totală. Fichte spusese despre misiunea națională că e
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
P., „Technological discontinuities and organizational environments”, Administrative Science Quarterly, 31, 1987, pp. 439-465. footnote>. Aici apare așa-zisul efect de tip „navă cu pânze”, în care o tehnologie „matură” își mărește viteza de perfecționare ca răspuns la o alternativă nouă concurentă, așa cum a fost cazul cu vasele cu pânze ca răspuns la concurența adusă de apariția tehnologiei bazate pe forța aburului<footnote Cooper, A., Schendel, D., „Strategic responses to technological threats”, în Tushman, M., Moore, W., Readings in the Management of
Managementul inovarii by Jeanina Biliana CIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/192_a_430]
-
propriu-zis, există o mai mare teamă de mediul nou. Și în cazul copilului normal, ca și la cel deficient, "caracteristică este, la preșcolarul mare, și adaptarea mai evidentă a conduitelor față de diferite persoane, de caracteristicile acestora în cele două medii concurente, familia și grădinița. În acest sens, copilul poate fi acasă destins, disponibil, iar în grădiniță, răsfățat, nervos, și invers, fapt ce pune, de asemenea, probleme legate de dificultățile sale de adaptare, manifestate prin aceste mari distanțe psihologice de conduită la
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
altfel spus creează disonanță între informații, între „ceea ce ne așteptăm” și „ceea ce s-a spus” (în comedii, în glume etc.). Aceasta ar răspunde caracteristicii minții noastre de a opera în conformitate cu modelul bayesian, potrivit căruia există întotdeauna cel puțin două ipoteze concurente cu privire la un fapt, ipoteze cărora li se asociază o anumită probabilitate subiectivă. Prin umor se satisface, de asemenea, trebuința de cooperare și solidaritate socială (vezi Pugh, 1978, p. 330). Cu referire la „adevăr”, autorul declară: „Adevărul este valorizat (prețuit) mai
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
superior al comportamentului” (p. 350) - identificat preponderent cu obligativitățile sociale -, el părăsește denotația informațional-numerică a termenului de valoare, iar corespondențele genetice sunt tot mai greu de găsit. Totuși, comportamentul uman este înțeles tot în termenii luării de decizii între alternative concurente sau chiar conflictuale, dintre care două tipuri sunt mai importante: conflictul dintre preferințe pe termen lung și preferințe pe termen scurt și acela dintre preferințele personale și obligațiile sociale (p. 351). Pugh ignoră socializarea, internalizarea valorilor și normelor sociale și
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
în care eul propriu se prezintă celorlalți în viața cotidiană (Goffman, 1959) și, de asemenea, în aprecierea atitudinilor și conduitelor semenilor noștri. Valorile constituie, în același timp, standarde în virtutea cărora se iau decizii acționale și se rezolvă conflictele dintre motivele concurente. Orientarea axiologică este un determinant subiectiv conștient al personalității umane, dar coeficientul de cristalizare, conștientizare și activare nu este același la toți indivizii, la toate grupurile și în toate situațiile. M. Rokeach (1973) afirmă că sistemul de valori „este un
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
de tip diferit, pentru a se produce o „descentrare” de pe propria viziune. Pe de altă parte, discuția colectivă poate face ca anumite idei, până atunci numai plauzibile, să găsească noi argumente și să devină certitudini. După cum opinii controversate sau ipoteze concurente își găsesc prin mijlocirea grupului noi piste și mijloace de verificare. În grup are loc compensarea competențelor (Roșca, 1981), este favorizat fluxul asociațiilor; unul și același fenomen inclus în relații diferite își dezvăluie laturi și valențe diferite. În atare condiții
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
vreme și după moartea lui: există încă practici epicuriene în secolul al II-lea după Iisus Hristos în Asia Mică. Adică cinci sute de ani de practică neîntreruptă - iată ceva ce poate provoca răutatea multor filosofi abonați la tezele firmelor concurente! Invidii omenești, prea omenești... A reduce epicurismul la o filosofie a pântecelui, mai exact a părții de jos a acestuia, ține mai mult de discursul lui Athenaios din Banchetul înțelepților (Deipnosophistae) decât de realitate: în caz contrar, ce-i de
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
filosofia nu exista pe teritoriul roman. Cicero stoicul, Lucrețiu epicurianul vor umple această perioadă. 3 Departe de Epicur, epicurismul. Comunitatea epicuriană constituită în jurul lui Piso și al lui Philodem răspunde, poate, instalării altor microsocietăți filosofice în împrejurimi. În epocă, școlile concurente sunt antrenate într-o luptă fără cruțare unele contra altora. Polemicile livrești și teoretice stau mărturie în acest sens. Datorită lor, de altfel, ni s-a păstrat amintirea gândirilor vizate, chiar și deformate, chiar și aproximative: maltratându-i pe epicurieni
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
344. Criticul Burke exprimă o perspectivă cât se poate de "inocentă" în privința limbajului, decretând, cum ne amintim, că acesta este realitate și, mai mult, este acțiune. Prin urmare, multe dintre presupozițiile teoretice ale dramatismului burkean interzic orice "decalaj" între "realități" concurente, din care, necesar, una sau mai multe ar trebui să "primeze", desigur, în detrimentul tuturor celorlalte. Pentru Kenneth Burke, nu însemnele vreunei ideologii transpar în acțiunile simbolice ale oamenilor, în interacțiunile lor sociale, ci chiar aceste acțiuni simbolice, ca atare. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
din două puncte de vedere: atât potrivit unor criterii interne, de natură "estetică", cât și în baza unor criterii externe, ce țin de "adecvarea" (poveștii - adăugirea mea) la experiența și moralitatea publicului"615. Astfel, devine evident că cele două paradigme, "concurente, însă nu contradictorii"616 invită raportări diferite ale criticului retoric la discurs, în general, raportări ce presupun criterii de justificare și fundamente ale aprecierii, evident, diferite. Unul și același discurs, notează Lewis, poate fi descris în modalități distincte, în funcție de paradigma
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
care se traduc prin trei mari categorii de societăți, și anume: societăți patrimoniale, grupuri de societăți și societăți de tip rețea. Acestea desemnează ansamblul de noi forme structurale de societăți comerciale a căror creștere se bazează pe colaborarea între societăți concurente sau nu. Acest tip de societăți rezultă din generalizarea, în decursul ultimilor 20 de ani, a strategiilor de externalizare a activității sau funcțiunea în mod tradițional asumată la nivel intern de integrarea verticală a unei firme unde specializarea devine importantă
PERFORMANŢA GRUPURILOR.Modele de analiză by Ioana VIAŞU () [Corola-publishinghouse/Science/201_a_434]
-
de a aborda probleme care au mai multe metode de rezolvare, mai multe modalități de structurare și/sau mai multe entități care le rezolvă (ca în cazul sistemelor distribuite). Astfel de sisteme au, deci, avantajul natural al rezolvării distribuite și concurente a problemelor dar, în același timp, au și avantajul suplimentar al reprezentării modalităților complexe de interacțiune. Tipurile principale de interacțiuni cum sunt cooperarea (lucrul împreună pentru atingerea unui scop comun), coordonarea (organizarea activității de rezolvare a problemelor astfel încât interacțiunile dăunătoare
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
greu de realizat. Sistemele multiagent reprezintă sisteme bazate pe agenți care sunt apte să reprezinte probleme care au multiple metode de rezolvare a problemelor, perspective multiple și/sau entități rezolvitoare de probleme multiple. Deci ele au avantajele sistemelor distribuite și concurente de rezolvare a problemelor, dar mai au și avantajul suplimentar al modalităților sofisticate de interacțiune. Tipurile principale de interacțiune ce pot fi găsite în sistemele multiagent includ: colaborarea, coordonarea, cooperarea și negocierea. Colaborarea stabilește maniera de repartizare a unei sarcini
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
pentru a face loc abordării situaționale. El susținea că principiile clasice nu sunt decât niște “proverbe” și că teoria ce fundamentează practica managerială trebuie să pătrundă dincolo de principii superficiale și simpliste și să studieze condițiile în care sunt aplicabile principii concurente. Abia în 1966 doi teoreticieni americani (Daniel Katz și Robert Kahn, care au scris împreună „The Social Psychology of Organizations” - Psihologia socială a organizațiiloră, au oferit o descriere convingătoare a avantajelor perspectivei situaționale sau a “sistemelor deschise” în examinarea relațiilor
Managementul complexului de fitness by Cătălin Constantin Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/1650_a_3075]
-
recomanda persoane corespunzătoare ocupării unui anume post, prietenii și cunoștințele managerului, oficiul forțelor de muncă, căutătorii ocazionali, anunțurile din ziare și reviste sau surse web. Concurența este și ea vizată drept potențială sursă de recrutare, angajarea unor salariați de la firmele concurente având nu numai avantajul că aceștia au deprinderile necesare realizării sarcinilor, dar și că pot oferi informații referitoare la activitatea concurenților, lucru deloc de neglijat. (Trebuie acordată însă o atenție sporită, astfel de practici putând determina o creștere în spirală
Managementul complexului de fitness by Cătălin Constantin Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/1650_a_3075]
-
mari ideologii (de pildă, liberalismul și socialismul), atunci cînd principiile lor nu mai vizează aceleași chestiuni sau au adoptat expresii diferite de-a lungul timpului? Cum putem concilia, în același timp, recunoașterea unui curent ideologic și observarea simultană a ideologiilor concurente ce se recomandă în egală măsură (spre exemplu, formele solidariste și social democrate ale socialismului, sau expresiile neoclasică și neoliberală ale liberalismului)? Prin aceste atribute singulare, certitudinea ideologică prezintă o enigmă cel puțin la fel de redutabilă ca cele ridicate de alte
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
aceeași ideologie provine din antecedentul lor comun. În pofida schimbărilor de expresie a principiilor ideologice, necesitate de evoluția concretă a societății, recunoașterea istorică a unui curent ideologic ține de constan-ța presupoziției sale ontologice, care depășește vicisitudinile timpului. În fine, existența ideologiilor concurente ce se revendică de la un același curent nu mai e nici ea atît de misterioasă. Căci o presupoziție ontologică este, prin defini-ție, atît de frustă și de cuprinzătoare încît ea poate fi generatorul unui număr important de ideologii, avînd în
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Din moment ce puterea directă este mai mare decât cea indirectă, cea mai frecventă formă apărută în mod automat se întărește în mod preferențial pe sine. Prima formă întărită are un avantaj inițial și poate persista ca o „fixație”. 2. Întărirea negativă concurentă. Executarea răspunsului poate provoca o stimulare negativă, tinzând la reducerea efectului net de întărire. „Dificultatea” și „stângăcia” (awkwardness) pot fi exprimate în termeni de stimulare negativă produsă de un răspuns. Dacă diverși membri ai unui grup inductiv de răspunsuri diferă
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Rolul feedbackului proprioceptivtc "5.6.2. Rolul feedbackului proprioceptiv" Miller și Dollard observau că există numeroase probleme adiționale care pot constitui baza pentru programele experimentale. Adesea, un răspuns de o magnitudine absolută poate fi dat fără ghidare oferită de feedbackuri concurente de-a lungul drumului către țel. De exemplu, ca să trimiți mingea de golf în gaură, trebuie ca aceasta să fie trimisă în direcția care trebuie și cu forța potrivită. Cu toate acestea, pare destul de improbabil că astfel de răspunsuri pot
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]