5,191 matches
-
încordat. Nici asta nu pot. N-am o sută de mii de dolari! Trebuie să existe o altă cale! — Mi-e teamă că... — Trebuie să existe vreo soluție genială! Îmi dau părul spre spate furioasă, încercând să nu mă las copleșită de panică. Vă rog, mai gândiți-vă! Sunteți cea mai inteligentă persoană din America, sau cel puțin așa spune toată lumea! Nu se poate să nu găsiți o ieșire din situația asta! — Domnișoară Bloomwood, vă rog să mă credeți. Am examinat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
consideră o ratată monumentală. Cineva care nu e de părere că am stricat totul. Există cel puțin un domeniu în care am un succes fenomenal. Mă apropii de vitrina cu antichități și mă uit la o tavă de argint. Sunt copleșită de emoție. N-am de gând s-o dezamăgesc pe Eileen. Am să trec pe listă cele mai deosebite articole de veselă pe care am să le găsesc. Un ceainic, o zaharniță... — Rebecca. Da? zic, întorcându-mă. Încă nu m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
embrie] [1]965”> Dragă domnule Călin, Nu. Nu sînt supărat pe dumneata sau pe altcineva. Sînt supărat pe acei care nu mă lasă să citesc și să scriu, una din marile mele pasiuni. Cei care țin la mine m-au copleșit, din octombrie a.c., cu grele sarcini obștești și chiar nu mai am timp să fac ceva. Însemnările Literatura română în D.E.R. fuseseră date de un an la Luceafărul și mi s-a spus demult că nu merg. Eu voiam să
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
unui roman acceptat de redactorul respectiv, directorul i-a cerut referat extern. A venit și acesta din partea lui N. Manolescu („roman excelent, original, foarte bine scris” etc.) și sînt curios ce o să mai inventeze. încît nu-i mirare că te copleșesc tristețile și dacă ai putea te-ai lăsa de scris. În plus tot soiul de neplăceri din pricina cronicilor. Aurel Rău s-a supărat că nu i-am lăudat cartea , Virgil Ardeleanu că n-am scris cu suficient atașament față de cartea
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
alteritate”. L-am prins, în acești ani ai corespondenței, într-un moment al vieții sale cînd lăsase porțile întredeschise, cu nostalgii de evocator reprimat, gata să dea drumul unor secrete biografice. Din păcate, mereu încrezător în răbdarea timpului, iar uneori copleșit de treburile cotidiene, am ratat oportunitățile (schițate în scrisori) de a dialoga amplu și de a pătrunde mai adînc în intimitatea persoanei, una care trăise atît fericirile, cît și dramele secolului. Nici o reconstituire documentară, oricît de minuțioasă, nu poate egala
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Domnul Enciu, „...președintele comisiei electorale a BPD” a făcut un apel călduros la populația evreiască pe care ar fi vrut-o prezentă „...În unanimitate” la votarea din 19 noiembrie. Uimiți de audiența Înregistrată, șefii CDE-ului au distribuit populațiunii evreiești copleșite de adânci emoțiuni, „...50 broșuri cu <<Pogromul de la Kilce>> de A.D. Vaida; 25 de ziare Unirea și 15 reviste <<IKUF>>”. Ca să nu se răcească ecourile ședinței din 1 septembrie 1946, boșii și-au frecat bucuroși mâinile și au lansat
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
strălucitoare, presărate cu puncte închise la culoare, într-o permanentă mișcare. Trec prin același proces de câteva ori, cu cineva din direcția lui Don Julio calmându mă în momentele cele mai intense când simt că toată fierberea din jur mă copleșește. După un timp aud brusc zgomot de vomitat și niște voci masculine, deschid din nou ochii și tura asta îl văd pe Don Julio și ajutorul lui aplecați în afară hamacelor, îmi dau seama că au luat și ei ayahuasca
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
pe care îl admir mult, face cercetări pe teme psihologice și a studiat cu Mircea Eliade!”. Interesul meu crește brusc și mă simt pășind într-un fragment de istorie. Mă așez lângă Robert Forte, cu Scott lângă mine, fascinat și copleșit de ideea că este în compania unui personaj pe care îl admiră atât de mult. Barca pornește pe apele învolburate și facem cunoștință unii cu ceilalți. Robert Forte este un bărbat, poate de 45 de ani, cu un zâmbet relaxat
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
prin locurile respective, înțeleg despre evoluție, istorie, existență, iubire, ciclurile vieții... Am un gând fugitiv mă simt de parcă am trecut prin o mie de vieți, oare cât de multă informație poate fi înmagazinată în cele patru ore de ceremonie?? Sunt copleșită de propria mea înțelegere a fiecărui moment dintr-o scară temporală prin care mă plimb liber, moment definit printr-o armonie absolută între istorie, geografie, matematică, arte, existență... Toate științele sunt corzi subtile ale unui adevăr unic, se îmbină armonios
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
întregime. în sfîrșit, filmul nu e doar Alex plutind undeva deasupra propriilor sale acțiuni, ca o versiune pe skate a străinului lui Camus. Există persoane care încearcă să-l aducă înapoi pe pămînt nu atît prietena lui, care e prea copleșită de mîndria de a avea un prieten ca să se uite bine la el, cît o altă fată, mai sensibilă la stările lui, care în cele din urmă îi oferă soluția confesiunii scrise (ambele roluri sînt foarte bine jucate). Deci există
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
nu mai au ce-i face. L-au externat și venind acasă cu Emilia la căpătâiul lui, a murit pe la Brodoc. în noianul de nenorociri, Costache își mai aduce doar aminte că de pe acolo i se trage suferința bolii. E copleșit de dureri, care s-au înmulțit peste măsură și sunt greu de suportat. Se stinge și el. Durerile sunt neînchipuit de mari în întreaga familie și în rândul celor mai apropiate rude. Se face totul să fie înmormântați odată, în
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
gros, semănând cu postavul. Nevastă-sa, Marița, nu se potrivea cu el la statură, era mai înaltă, mai grăsuță iar ca deșteptăciune și gură îl întrecea cu mult pe bărbatu-său. Nu apuca acesta să spună o vorbă că era copleșit cu un șuvoi de cuvinte de către soață de nici nu mai știa, bietul, ce voia să spună. E limpede că-l întrecea și ca statură și ca minte, așa că Ghiță nici nu încerca să o contrazică în discuțiile ce le
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
împrejurări în care mă aflam! Fusesem obișnuit cu satul natal, casa natală, casele din sat, dar vastitatea clădirii în care mă aflam și în care eram obligat să trăiesc și să muncesc pentru realizarea unui țel ce-mi propusesem, mă copleșea! Mă temeam să nu mă rătăcesc pe coridoarele cu mozaic lucios și alunecos în deplasarea obligatorie ce trebuia s-o fac. Atent pe unde merg, pășeam tot pe lângă pereții din dreapta ai coridoarelor, pentru că, dacă aș fi mers prin mijloc apărea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
la datorie în cursul unei săptămâni fatale! Era exact ca în poezia lui George Coșbuc „Trei, Doamne, și toți trei”. Făcusem ani buni de război, văzusem în jurul meu morți și răniți, eu însumi fiind rănit, însă această tragedie m-a copleșit! Trei bărbați tineri aflați în floarea vârstei, să cadă aducând imensa durere în inima sărmanilor lor părinți!... N-am mai rămas în acea casă de teamă că n-am să mă mai pot stăpâni! Cum un tren pe direcția Galați
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
particulare și instituționale. O adevărată democrație stabilă, sigură... În acest timp mi-am dădăcit nepoții dragi, fiind răsplătit cu dragostea lor, a celor mari și a primului lor copil, celălalt de curând creștinat prin botez trebuia să mai crească! Sunt copleșit și aici cu unele daruri, pe unele le-am refuzat discret, la gândul că știam ce mă putea aștepta la Paris în momentul plecării. Încă un balon de oxigen pentru mine și aici! Bucuria că lor le e bine mă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ca un trăsnet în urechile lui Moș Teacă, acesta având doi copii la "Laurian", amândoi cam deficitari la materiile menționate. Ne-a invitat imediat "să mai lăsăm" mătura și să mai stăm de vorbă, iar în zilele următoare ne-a copleșit cu bunătăți de tot felul, cu vorbe și gesturi prietenești, menite să câștige bunăvoința "domnului profesor de matematică, fizică și chimie". Ilie si-a continuat "seria" și la examenul de stat, "elaborând" în grabă o lucrare de diplomă bazată pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Toată partea a doua era inspirată de această vale a morții. Zeus-Krogon și celelalte personaje se perindau fantomatic prin acest loc al amintirilor, unde chiar regii morți apăreau ca Într-un vis. Darius și Xerxes se Întâlneau, cel din urmă copleșit de Înfrângerea persanilor. Darius-tatăl Încearcă să-și consoleze fiul rostind Abaya, Abaya!, care În avestă echivalează cu Tatăl nostru! După timpul necesar ca să ne familiarizăm cu aceste morminte, treptat am constatat că „orașul morții“ devenea chiar prietenos. Prin incantație, ritmuri și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
din Electra mai mult decât un simplu eveniment, mai mult decât un fapt scenic divers, o legendă tragică, Îi va Împărtăși o viață nouă, Întinerind mitul, făcând respirația mai vizuală, mai eficace, mai liturgică. Recitind azi aceste rânduri, mă simt copleșit de generozitatea marelui dramaturg, care a văzut În munca noastră ceva mai profund decât ne-am imaginat noi Înșine. Electra la Sainte-Chapelle Electra a fost poate cea mai abstractă, mai simbolică și totuși mai adânc personală dintre toate montările mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
și disperarea de care eram cuprins, singurul instinct bun era nevoia de rugăciune. Ce altceva poți să faci În fața unei catastrofe decât să te rogi? Dar, pe lângă rugăciune, sunt convins că există un fel Înțelept de a răspunde atunci când suntem copleșiți de asemenea evenimente. Eu nu am fost În stare să-l găsesc. Încercam disperat să iau contact cu cei dragi, În căutarea răspunsului care să mă liniștească. Liniile telefonice fiind Întrerupte În România, de la aeroport, unde așteptam În zadar avionul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
care am zărit-o de la o fermă pe care tu și cu mine o Închiriasem În anul acela; un deșert cu cactuși și flori de yucca, de unde se auzea În dimineața aceea țipătul tânguitor al unei prepelițe - prepelița Gambel, cred - copleșindu-mă cu un sentiment de Împliniri și recompense nemeritate). Vom face acum cunoștință cu vărul meu Iuri, un băiat slăbuț și palid, cu un cap rotund bine tuns și cu ochi cenușii luminoși. Fiu al unor părinți divorțați, fără vreun
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
am Înțeles de ce am fost despărțiți, am Întâlnit-o Întâmplător pe Tamara Într-un tren suburban. Timp de câteva minute, Între două opriri, pe coridorul unui vagon care se zgâlțâia și zdrăngănea, am stat unul lângă celălalt, eu - extrem de stingherit, copleșit de regrete, ea -consumând un pachet de ciocolată, rupând metodic câte o bucățică tare din ea și vorbind despre biroul unde lucra. De o parte a șinelor, deasupra smârcurilor albăstrui, fumul Întunecat al turbei care ardea se Îmbina cu focul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
reveni la o existență echilibrată. N-am Încotro; trebuie să știu unde sunt situat, unde sunteți situați tu și fiul meu. Când se produce În mine acea explozie de dragoste, cu Încetinitorul, fără zgomot, dezvăluind rămășițele topite de ea și copleșindu-mă cu sentimentul că există ceva mult mai vast, mult mai trainic și mai puternic decât acumularea de materie și energie din orice cosmos imaginabil, atunci mintea mea se ciupește ca să constate dacă Într-adevăr e trează. Trebuie să facă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
S-a potolit. Îmi știe de frică. A obosit sărăcuța, o căinează cu milă Daniil. Iaca, un boț de carne chinuită, acolo... Nu mai poate... Prea mare-i povara... Te prăpădești de inimă rea. Ștefan reînnoadă firul, cu amară obidă, copleșit de amărăciune: Am vrut să mântui țara de orice asuprire străină. Și, iată, chiar "am mântuit-o"!... Am cufundat-o într-o și mai adâncă robie! Câtă durere și moarte am adus în Țara Moldovei!... Dumnezeule! Turcii o trec prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
oare... oare chinul nostru, lupta, jertfa noastră, morții noștri, totul... totul a fost zadarnic?! Ar fi strigător la cer! Să nu se piardă țara! Țara să nu se piardă! Își acoperă un căscat. Ștefan, toropit, luptă cu somnul ce-l copleșește. Ce naiba mi-ai dat să beau? Se clatină... Se așează pe scaun... Daniil zâmbește în barbă... Ce mi-ai dat? Suc de mac: afion. M-ai.... m-ai....otră ... otrăvit... Daniil zâmbește, își piaptănă cu degetele rășchirate barba zbârlită: Dulce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Taie!! Împunge!! Lovește!! Omoară!! Mamăăă!! Ce tăiere am făcut în turcime! luptă Mihail tăind văzduhul harcea-parcea cu latul palmei. Dar ei veneau! Buluc-buluc veneau! Nu mai pridideam tăind la turcime!... Dar ei veneau valuri-valuri veneau!... Allah ekbeeer!! Allah!! Allah!! Ne copleșise puhoiul! Eram sleiți! Sfârșiți! Nu mai aveam strop de putere! Cădeam sub iatagane, ca muștele cădeam!... Ne vindeam scump pielea! Începusem să dăm îndărăpt! Eram în primejdie de moarte! Atunci, am alergat, m-am prăbușit la picioarele Măriei sale, și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]