10,108 matches
-
pijamaua sa În dungi ca să se ducă la bucătărie să-și potolească setea, bineînțeles că ar fi mai comod să ia un pahar cu apă În dormitor când se culca, dar nu o face, preferă mica sa plimbare nocturnă prin coridor până la bucătărie, În pacea și liniștea nopții, cu câinele care vine mereu după el și uneori cere să se ducă În curte, alteori nu. Acest bărbat trebuie să moară, zici tu. Moartea este din nou un schelet Înfășurat Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
vom merge mai departe, și cu asta medicul dispare. Trag patul de lângă zid, în peretele din sticlă se vede pentru o clipă imaginea noastră reflectată, iată-ne, Udi și cu mine, perfuzia și cateterul, două perechi ieșite la plimbare pe coridorul spitalului. Unde este secția de radiografie, întreb eu, unde este liftul, cum ne vom înghesui cu toții într-un singur lift, etaj după etaj, ajung la noi direct pline, iar eu nu împing pe nimeni pentru a-mi face loc, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și Udi, perfuzia cu săculețul transparent și cateterul cu lichid portocaliu, coborâm astfel până la secția de radiografie, cu camere întunecoase luminate doar de niște neoane fără intensitate, care nu se sting niciodată, mai conștiincioase ca lumina soarelui, dar la capătul coridorului observăm o luminiță pâlpâind intermitent, un copil complet chel, cu brațe slăbuțe, aprinde și stinge un întrerupător, iar eu văd cazna din ochii lui Udi, care încearcă să se ridice, lasă naibii întrerupătorul ăla, strigă el, nu ai altceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ea îmi spune, a fost rănit într-o încăierare în închisoare, dar nu vă faceți griji, este legat, iar eu întreb, nu mai este un alt salon, dar ea îmi zice, acesta este singurul pat liber, vreți să stați pe coridor, însă eu mă grăbesc să o corectez, nu eu sunt cea bolnavă, el este, și arăt spre Udi, care stă culcat nemișcat, cu privirile înfipte în tavan, dar ea insistă, mai bine stați aici, decât pe coridor. Cu multă atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să stați pe coridor, însă eu mă grăbesc să o corectez, nu eu sunt cea bolnavă, el este, și arăt spre Udi, care stă culcat nemișcat, cu privirile înfipte în tavan, dar ea insistă, mai bine stați aici, decât pe coridor. Cu multă atenție, de parcă ar fi un copil care tocmai a fost adus pe lume, îl luăm în brațe, îl dezbrăcăm de tricou și îl îmbrăcăm cu o bluză de pijama decolorată, cu câțiva nasturi lipsă. Mâinile asistentei sunt fine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
un gest al capului, pierzându-și răbdarea, părul lui uscat îmi umple palmele de electricitate. În cadrul ușii îmi pun o mână pe umărul ei și îl privim amândouă cu durere, părea că adormise deja, pășim înfrânte împreună de-a lungul coridorului, iar lângă camera asistentelor, ne face cu mâna, plin de entuziasm, Ieremia. Ai o țigară, urlă el, iar eu spun, nu, nu am, apoi se apropie de noi, încă este aproape gol, sunt liber, ne informează, exact ca voi, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
vinovăție, iar ea spune, medicii vă vor explica, eu nu știu exact, apoi întoarce brusc capul în altă direcție și dispare, iar eu mă așez în fața ușii, cu picioarele orientate spre intrare, amenințătoare, gata să mârâi la traficul aglomerat al coridorului. De ce un psihiatru, ce i-au descoperit, între degete zdrobeam rămășițele ultimelor certitudini pe care le mai aveam, Udi nu fusese de acord niciodată să urmeze nici un fel de terapie, nici împreună cu mine, nici singur, de ce să ceară acum un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ureche lingându-l, pentru a-l face să înțeleagă intențiile mele, o mai privește o dată pe fata aceea tânără, dar imediat iese după mine, costumul său de baie nu face decât să îi scoată în evidență goliciunea excitată, alergăm pe coridoare, uzi pe sub halatele albe, strângându-ne mâinile în lift ca niște copii îndrăgostiți, iar eu îmi spun, cât de ușor este totul în locul acesta, nu ca acasă, unde doarme Noga și problemele ne presează. O lumină încărcată de ploaie se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de ea, lacrimile încep să îmi curgă, voi fi nevoită din nou să o dezamăgesc, cu siguranță că așteaptă să ne întoarcem mâine acasă relaxați și fericiți și să o închidem înăuntrul fericirii noastre ca într-un palat minunat. Pe coridoare înaintează spre noi aspiratoarele, grăbind oaspeții să iasă din camere, să se lase absorbiți de plăcerile ce-i așteaptă pe bandă rulantă, doar noi rămânem nemișcați ca două bucăți negre de bazalt, străini unul altuia, străini de rămășițele dragostei noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de câteva săptămâni, iar salariul meu abia ne ajunge, mă gândesc de două ori înainte de a cumpăra ceva, stau în fața casieriței de la supermarket ca în boxa acuzaților, așteptând sentința judecătorului, dacă mă concediază, din ce vom trăi. Când trec pe coridor și văd ușa ei închisă, sunt convinsă că interoghează candidații pentru slujba mea, și mă plimb nerăbdătoare prin fața biroului ei, bat la ușă cu tot felul de pretexte, iar asta nu face decât să-i sporească și mai mult bănuielile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o cerere de eliberare a unui pașaport sau de schimbare a numelui, le pun în dosar, iau din dulap cadoul împachetat care conține un săpun și o cremă de corp, iar în momentul în care o întâlnesc pe Anat pe coridor, zic, spune-i lui Hava că am plecat la maternitate, iar ea întreabă surprinsă, deja? Dar tocmai ai ajuns. Vreau să termin cu asta, spun eu, fii cu ochii pe Ilana, este într-o stare în care ar putea ucide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
aici, și-a adunat temerile și a șters-o pe tocurile ei înalte, nelăsând nici o urmă pe baza căreia să o găsesc, numai frunzele încinse mângâie trotuarul exact pe locul în care stătuserăm. Dar locul acesta în care începe viața, coridorul acesta luminos, lipsit de orice mister, trupurile slabe care nu pot ascunde nimic, mersul acesta plin de durere, bolnăvicios, dar mândru, asemenea celui al prizonierilor de război, care știu cum să își trăiască durerea, locul acesta mă trage spre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
știu cum să își trăiască durerea, locul acesta mă trage spre el cu brațe puternice, mă învârt printre femeile legănându-se mândre și sigure pe ele, nu voi mai fi niciodată ca ele, niciodată nu mă voi mai târî pe coridorul acesta aplecată și fericită, niciodată nu voi mai avea un copil. Au fost ani în care crezusem că încă mai aveam o șansă, că Udi se va îndupleca în cele din urmă, dar acum îmi este foarte clar că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
se vor desprinde și se vor împrăștia din pricina greutății, se zvârcolesc sub greutatea ei, iar eu suspin, Udi, uite ce s-a întâmplat, ajută-mă, mă voi prăbuși în curând, nu mai pot. De o parte și de alta a coridorului s-au adunat copiii și ne privesc tăcuți, făcându-ne speriați loc să trecem, la ce se gândesc, oare, că o fi moartă? Că nu se va mai întoarce niciodată aici? Coridorul acesta nu are sfârșit, singurătatea aceasta nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pot. De o parte și de alta a coridorului s-au adunat copiii și ne privesc tăcuți, făcându-ne speriați loc să trecem, la ce se gândesc, oare, că o fi moartă? Că nu se va mai întoarce niciodată aici? Coridorul acesta nu are sfârșit, singurătatea aceasta nu are sfârșit, suntem doar eu și copila mea bolnavă, și nenorocirea noastră apăsătoare, mergem înainte cocoșate, ca niște animale, tristețea aceasta ne-a șters toate însemnele umanului, altădată îmi păsa de felul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îmi alunecă pe față, nimic nu mă mai interesează, doar să ajung odată la mașină, să depun trupul acesta bolnav pe bancheta din spate, dar nu voi reuși, labele picioarelor mele cedează sub greutatea noastră, în curând voi îngenunchea în mijlocul coridorului, o grămadă de mădulare care și-au părăsit trupurile, atunci aud zgomotul unor pași mărunți apropiindu-se repede de mine, un copil chel aleargă pe lângă mine și strigă, așteaptă, lasă-mă să te ajut, dar eu nu am putere nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de bucurie, căci vei uita și rușinea tinereții tale și nu-ți vei mai aduce aminte de văduvia ta, dar ea se culcă la loc pe pat, confuză, și exact în clipa în care vocea autoritară a lui Hava cucerește coridorul, eu mă ridic în grabă și spun, am o ședință, ne vedem mai târziu. La masa de ședință stau încordată și tăcută ca un agent dublu, ascultând cu atenție evaluarea situației și a posibilităților sale, a viitorului pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
copila și nu mai puneți atâtea întrebări, dar de data aceasta întrebările nu își au rostul, totul este clar, burta ei proeminentă și hainele ude, o răpesc imediat, mă roagă să aștept afară, eu mă plimb înainte și înapoi pe coridor, un fior neașteptat de fericire îmi străbate corpul, pare că întreg universul așteaptă cu sufletul la gură nașterea acestei micuțe creaturi, odihnindu-și brațele tocmai deasupra capului acestui copil pe care nimeni nu îl dorise. Stau cu ochii închiși lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o privire curioasă către siluetele noastre îmbrățișate lângă fereastră, poți intra, îmi spune ea, dar prefer să îl trimit pe el, intră tu mai întâi, asta o va ajuta mai mult, în timp ce dispare înăuntru trăgându-și picioarele după el înfricoșat, coridorul se golește, mă așez pe un scaun murdar și în fața ochilor mei se așterne, asemenea unei pături, imaginea celor doi, împletită cu sunetele vocilor lor, gemetele ei de durere, vocea lui încercând să o liniștească, iar între ei, sunetul inimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
care lua ființă din agonie îmi trezește o liniște copilărească, parcă cineva mi-ar veghea somnul, și eu, care mă chinui noapte după noapte să adorm în patul meu, cad într-un somn adânc pe scaunul acela din plastic de pe coridorul zgomotos, în urechile mele ciocăne frânturi de conversație și urlete, pași grăbiți și strigăte de fericire, dar nimic nu mă deranjează, așa cum mă deranja respirația lui Udi culcat alături de mine, lumina lămpii lui de citit, am impresia că sunt o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
eu scot o bucată de hârtie, pe care notez numărul meu de telefon de acasă, sună-mă dacă ai nevoie de ceva, spun eu, mă întorc mai pe seară sau mâine. Ies repede din cameră, îl văd stând la capătul coridorului, cu un pahar cu cafea în mână, cafea de la automat, înjură, m-am ars, îți toarnă cafeaua în pahare de plastic ce ți se topesc în mână, eu întind brațul și cu un gest ceremonios, ciudat pune paharul în palma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
picioarele lui Mikha, așteptând să fie mângâiat. Liniștește-te, Eliahu, îi spune el și se uită la mine cu coada ochiului, îi place să arate că deține controlul, cum poți să numești un câine Eliahu, intru după el pe un coridor gol, scânduri subțiri din lemn trasează treptele, iar noi apucăm funiile care în curând vor deveni balustrada unei scări stabile, preț de o clipă sunt gata să cred că suntem o pereche de tineri veniți să verifice modul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Columbia undeva mai încolo. Nu știu de ce, dar nu-mi puteam aminti deloc unde este Uruguayul. Midori a coborât după câteva minute și mi-a spus să merg cu ea, repede. M-am ridicat și am urmat-o până la capădul coridorului, după care am urcat pe o scară îngustă și abruptă până la mansardă. Aceasta se afla la o înălțime mai mare decât casele dimprejur, așa că de acolo se vedea totul foarte bine. Nori negri de fum se înălțau la vreo trei-patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pariu că n-ai mâncat și ți-e foame. Da, aveți dreptate. Mi-e foarte foame. Hai să stăm de vorbă în timp ce mâncăm. Programul s-a terminat, dar ne dau ei ceva dacă îi rugăm. A luat-o înainte pe coridor, cu pași repezi și a coborât la cantina de la parter. Era o încăpere mare ce ar fi putut cuprinde două sute de locuri, dar numai jumătate din ea era folosită, cealaltă parte fiind izolată prin paravane, ca la hotelurile din stațiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
fost aproape imperceptibil. Probabil că îl durea capul la mișcări mai ample. L-am întrebat apoi dacă dorește fructe și mi-a spus că nu. I-am șters colțurile gurii cu prosopul, am coborât patul și am dus vasele pe coridor. — A fost bună mâncarea? l-am întrebat eu. — Oribilă! a zis el. — Da, nici nu arăta prea grozav, am subliniat eu, cu un zâmbet. Tatăl lui Midori nu părea hot\rât dacă să deschidă ochii sau să-i închidă. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]