4,763 matches
-
cât și ponderea mai redusă a terenurilor agricole, din totalul suprafeței. Profilul depresiunii se suprapune - în mare, pe două zone, una de terase și pajiști situată la 700-780 m formată din terenuri- valorificate agricol, și alta la 760-850 m de creste muntoase separate de zonele mai joase de areale pastorale și silvice.
Depresiunea Întorsura Buzăului () [Corola-website/Science/331974_a_333303]
-
O creastă de piatră izolată, ce se ridică din apele Pacificului de sud, este cea mai înaltă formațiune stâncoasă din lume. Pe hartă, punctișorul ce reprezintă se pierde aproape în nemărginirea oceanului. Cei care vin însă pentru a o vedea la fața
Piramida lui Ball () [Corola-website/Science/332007_a_333336]
-
vor depăși mediile climatologice specifice perioadei în regiunile extracarpatice, dar se vor menține apropiate de acestea, în restul teritoriului. Pe parcursul zilei vremea va fi în general frumoasă, cu cer variabil și vânt care va prezenta intensificări la munte, unde pe creste va fi tare, dar pe arii restrânse și la cote mai reduse și în celelalte regiuni. Noaptea înnorările se vor accentua treptat în jumătatea de nord a țării și trecător vor cădea precipitații slabe, local, mai ales sub formă de
PROGNOZA METEO. Când se întorc ninsorile by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101317_a_102609]
-
privind conservarea păsărilor sălbatice); printre care: acvila-țipătoare-mică ("Aquila pomarina"), cristeiul de câmp ("Crex crex") și barza albă ("Ciconias ciconia"). Reptile și amfibieni: șarpele de apă ("Natrix tessellata"), năpârcă ("Natrix natrix"), șopârlă de câmp ("Lacerta agilis"), ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), tritonul cu creastă ("Triturus cristatus"), brotacul-verde-de-copac ("Hyla arborea"), broasca de mlaștină ("Rana arvalis"). Situl adpostește și protejază doi pești din speciiile "Cottus gobio" (zglăvoacă) și "Misgurnus fossilis" (chișcar); precum și doi melci din speciile "Vertigo angustior" și "Vertigo moulinsiana". Vegetația arboricolă a sitului este
Bazinul Ciucului de Jos () [Corola-website/Science/331439_a_332768]
-
neregulate de stâncării (cu dimensiuni și forme geomorfe diverse; turnuri: "Babele la Sfat, Mâna Dracului, Turnul lui Goliat, Turnul Roșu, Colții Bratocei, Colții Zăganu, Ciuperca, Colțul Nitrii"; ciuperci de piatră: "Tigăile Mari" și "Tigăile Mici"; sfinxuri: "Sfinxul Bratocei"; vârfuri și creste: "Vârful Ciucaș" 1.954 m, "Vârful Gropșoare" 1.883, "Vârful Tigăile Mari" 1.845, "Vârful Bratocea" 1.827, "Vârful Zăganu" 1.817, "Vârful Muntele Roșu" 1.765, "Vârful Tigăile Mici" 1.717), abrupturi calcaroase și grohotișuri, rezultate în urma mai multor
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
grindină, lapoviță, ninsori) ocupă între 150 și 180 de zile din an, cantitatea medie anuală atingând 1000-1200 mm. Viteza medie anuală a vântului este de 4-5 m/s în văi și lunci, ajungând până la 7-8 m/s pe culmile și crestele cele mai înalte ale masivului. Vânturile dominante sunt cele vestice și nord-vestice și mai rar cele sud-vestice. Situl Ciucaș prezintă o arie naturală cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
de foioase și de conifere, în lizierele acestora, dar și în tufărișurile de mesteacăn), hrib pucios ("Boletus aereus"), ciupercă de câmp ("Agaricus arvensis"), oiță ("Russula virescens"), ciupercă de pădure ("Agaricus silvatica"), roșcovă de brad ("Lactarius deliciosus"), bureți usturoi ("Lactarius piperatus"), creasta cocoșului ("Ramaria botrytis"), gălbiori ("Cantharellus cibarius"), ghebe ("Armillaria mellea"), crăițe ("Amanita caesarea"), păstrav de fag ("Pleurotus ostreatus"), piciorul-căprioarei ("Macrolepiota procera"), hulubițe ("Russula aurea sin aurata"), pâinișoară ("Russula alutacea"), zbârciog țuguiat ("Morchella conica"), zbârciog galben ("Morchella esculenta"). Fauna sitului este una
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
cel mai înalt masiv muntos din Carpații Ucrainei. Este situat în estul Carpaților Păduroși. Creasta principală se întinde pe o lungime de circa 40 km între văile râurilor (la vest) și Ceremușul Negru (la est). Din punct de vedere geologic, este compus din gresie și fliș, cu filoane de . Există și zone cu roci vulcanice
Muntele Negru () [Corola-website/Science/337036_a_338365]
-
în bazinul hidrografic al Tisei, în timp ce partea răsăriteană se întinde către sud-est. Pe ambele părți ale Muntelui Negru separă văi adânci — șaua Polonină (înălțime de până la 1550 m). Partea de vest are o altitudine relativă de 300 m; înspre est — creasta monotonă și masivă cu vârfuri înalte, de peste 1900 m și 2000 m (Hovârla — 2061 m, în alt sistem de coordonate — 2058 m), — 1998 m, — 2016 m, — 2022 m), iar șaua dintre ele nu coboară sub 1750 m Din creasta principală
Muntele Negru () [Corola-website/Science/337036_a_338365]
-
est — creasta monotonă și masivă cu vârfuri înalte, de peste 1900 m și 2000 m (Hovârla — 2061 m, în alt sistem de coordonate — 2058 m), — 1998 m, — 2016 m, — 2022 m), iar șaua dintre ele nu coboară sub 1750 m Din creasta principală se ramifică pinteni laterali relativ scurți. În contrast cu lanțurile muntoase aproape drepte (resturile unei ), marginea Muntelui Negru este tăiată de văi înguste și abrupte, cu căderi de până la 1000 m. Aceasta este o caracteristică a Muntelui Negru, care îl deosebește
Muntele Negru () [Corola-website/Science/337036_a_338365]
-
m, — 1600 m). Linia trece de la un vârf la altul, ridicându-se pe pante abrupte (Brescul, Danțer, Șpîți) și scăzând pe cele mai domoale (, Hovârla), are un pronunțat caracter antropogenic. O mică fluctuație de înălțime contribuie la aspectul masiv al crestei Muntelui Negru. La nord-est, pe abruptul Zapalovîci înălțimea medie a pădurii este de 1450-1500 m, iar la sud — 1500-1550 m. A. Środoń a stabilit, pe baza a peste 250 de măsurători, că diferența între nivelurile maxim și minim al limitei
Muntele Negru () [Corola-website/Science/337036_a_338365]
-
ajungând în zone pietroase. Există mai multe plante endemice. Populația locală este predominant formată din etnici huțuli. Sunt locuite zonele mai joase ale Muntelui Negru — în Transcarpatia, în văile Tisei Negre (Frasin) și Albe (Bogdan), în partea de nord a crestei fiind satele Bîstreț și Dzembonea. Terenurile arabile ocupă doar 0,5 % din suprafață, în timp ce pădurea acoperă aproximativ 70 %, fînețele 5 %, pajiștile și pășunile 22 %. Pentru conservarea naturii, după Primul Război Mondial s-au înființat mici rezervații; în 1964 — fiind comasate
Muntele Negru () [Corola-website/Science/337036_a_338365]
-
elev al altui artist ticinez, Abbondio Stazio, a decorat cu stuc alcovul în stil rocaille. Decorațiunile pornesc din deschiderea centrală în care este plasat patul, se ramifică pe ambele părți pentru a ajunge la ușile împodobite cu oglinzi. Deasupra lor, creasta și îngerii purtărori de scut domină camera. Mazzetti a lucrat, de asemenea, la stucaturile din sala de mese, unde a reprezentat scene mitologice în culori pale și animale foarte realiste și pline de culoare pentru a decora plafonul. Musica a
Palatul Minotto-Barbarigo () [Corola-website/Science/333483_a_334812]
-
în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) și aflați pe lista roșie a IUCN; astfel: ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), tritonul cu creastă ("Triturus cristatus") și salamandra carpatică ("Triturus montandoni"). Alte specii faunistice (mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești) semnalate în sit: vulpe (Vulpes vulpes), jder (Martes martes), jderul de piatră (Martes foina), pisică sălbatică ("Felis silvestris"), veveriță ("Sciurus carolinensis"), iepure de câmp ("Lepus
Aninișurile de pe Tărlung () [Corola-website/Science/330019_a_331348]
-
Ligustrum vulgare"), sânger ("Cornus sanguinea") sau păducel ("Crataegus monogyna"). La nivelul ierburilor sunt întâlnite specii vegetale cu exemplare de: firuța ("Poa pratensis"), păiuș ("Festuca strictă"), lupin ("Luzula albuș") sau iarba-câmpului ("Agrostis albă"). La baza desemnării sitului se află tritonul cu creasta ("Triturus cristatus"), un amfibian aflat pe lista roșie a IUCN și protejat la nivel european prin "Directivă CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de fauna și floră sălbatică).
Bucșani (sit SCI) () [Corola-website/Science/330026_a_331355]
-
printre care reptile și amfibieni cu specii de: șopârla de câmp ("Lacerta agilis"), năpârcă ("Natrix natrix"), ivoraș-cu-burta-galbenă (o broască din specia "Bombina variegata"), broasca roșie de munte ("Rana temporaria", broasca verde ("Rana esculenta"), broasca râioasă brună ("Bufo bufo"), triton cu creastă ("Triturus cristatus"), salamandra de foc ("Salamandra salamandra"); și trei specii de pești: zglăvoacă ("Cottus gobio"), porcușorul de vad ("Gobio uranoscopus") și chiscarul de râu ("Eudontomyzon mariae"). În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel
Văile Brătiei și Brătioarei () [Corola-website/Science/330484_a_331813]
-
Cronicile înregistrează faptul că în timpul domniei lui Dubh, episcopul Fothach, cel mai probabil din St. Andrei sau din Dunkeld, a murit. Raportul rămas este dintr-o luptă între Dubh și Culen, fiul regelui Indulf. Dubh a câștigat bătălia, luptând pe creasta Crup, unde Duchad, starețul de Dunkeld, care este posibil sa fi fost strămoșul lui Crinan de Dunkeld, a murit. Sunt diverse variante diferite cu privire la ceea ce s-a întâmplat după aceea. Cronica susține că Dubh a fost alungat din regat. Un
Casa de Alpin () [Corola-website/Science/331044_a_332373]
-
a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de fauna și floră sălbatică) și aflate pe lista roșie a IUCN; astfel: broască țestoasă de baltă ("Emys orbicularis"), tritonul cu creasta ("Triturus cristatus")), ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata") și buhaiul de baltă cu burtă roșie ("Bombina bombina"). Floră ariei protejate este una diversă, alcătuită din specii de plante (arbori, arbuști, ierburi și flori) protejate la nivel european prina ceeași "Directivă CE 92/43
Lozna (sit SCI) () [Corola-website/Science/331055_a_332384]
-
liliacul cu urechi mari ("Myotis bechsteinii"), liliacul cu urechi lațe ("Barbastella barbastellus") și liliacul cu urechi de șoarece ("Myotis blythii"); broască țestoasă de baltă (o reptilă din specia "Emys orbicularis"), patru amfibieni: buhaiul-de-baltă-cu-burta-roșie ("Bombina bombina"), ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), tritonul cu creasta ("Triturus cristatus") și tritonul comun transilvănean ("Triturus vulgaris ampelensis"); și rădașca (un coleopter din specia "Lucanus cervus"). Specii de păsări (migratoare, de pasaj sau sedentare) întâlnite în arealul sitului: rata fluierătoare ("Anas penelope"), rata cârâietoare ("Anas querquedula"), rata mare ("Anas
Hârtibaciu Sud - Est () [Corola-website/Science/331065_a_332394]
-
mici. Înotătoarea dorsală situată deasupra înotătoarei ventrale. Înotătoarea anală, cu baza scurtă, se inserează în urma verticalei posterioare a înotătoarei dorsale. Înotătoarea caudala este mică și rotunjită. Pe spate și pe fața ventrală a pedunculul caudal se întinde câte o mică creastă. Coloritul fundamental a corpului este galben, spatele este brun sau cafeniu închis, abdomenul bate în galben portocaliu sau este roșcat. Pe spate, se află numeroase pete mici verzui-negricioase și dungi închise, dispuse longitudinal. Pe laturi este cafeniu deschis, cu o
Țipar (pește) () [Corola-website/Science/331101_a_332430]
-
Ursus arctos"), lup cenușiu ("Canis lupus"), râs ("Lynx lynx"), liliacul cu urechi late ("Barbastella barbastellus"), liliacul comun ("Myotis myotis"), liliacul cu urechi mari ("Myotis bechsteinii") și liliacul cu urechi de șoarece ("Myotis blythii"); trei amfibieni: ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), tritonul cu creastă ("Triturus cristatus") și salamandra carpatică ("Triturus montandoni"); precum și cosașul transilvan ("Pholidoptera transsylvanica"), un ortopter endemic pentru această zonă. Flora rezervației este alcătuită din arbori și arbusti cu specii de: pin silvestru ("Pinus sylvestris"), fag ("Fagus sylvatica"), stejar ("Quercur robur"), carpen
Ciomad - Balvanyos () [Corola-website/Science/331112_a_332441]
-
(în ) este o stațiune de schi localizată pe culmile și pantele crestei Psehako (Psehako Hrebet), la 6-10 km de Krasnaia Poliana lângă Soci. Principalul motiv pentru care a fost construit a fost găzduirea probelor de biatlon, combinată nordică și schi fond la Jocurile Olimpice de iarnă din 2014 și a celor de biatlon
Complexul de biatlon și schi Laura () [Corola-website/Science/331113_a_332442]
-
specii de urs carpatin ("Ursus arctos"), lup cenușiu ("Canis lupus"), râs ("Lynx lynx"), vidră de râu ("Lutra lutra"), capră neagră ("Capreolus capreolus"), căprioară ("Capreolus capreolus"), cerb ("Cervus elaphus"), mistreț ("Sus scrofa") și pisică sălbatică ("Felis silvestris"); doi amfibieni: tritonul cu creastă ("Triturus cristatus") și salamandra carpatică ("Triturus montandoni"); precum și croitorul alpin ("Rosalia alpina") și fluturele-tigru, un lepidopter din specia "Callimorpha quadripunctaria". În vecinătatea sitului se află câteva obictive de interes turistic, astfel: Reportaj
Căldările Zăbalei () [Corola-website/Science/331133_a_332462]
-
Meles meles"), hermelina (Mustelea erminea), veverița ("Sciurus carolinensis"); Reptile și amfibieni: șarpele lui Esculap ("Elaphe longissima"), șopârla de câmp ("Lacerta agilis"), gușter ("Lacerta viridis"), șopârla de munte ("Lacerta vivipara"), năpârca ("Natrix natrix"), vipră ("Vipera berus"), ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), tritonul cu creasta ("Triturus cristatus"), salamandra carpatica ("Triturus montandoni"), brotacul-verde-de-copac ("Hyla arborea"), broasca-roșie-de-munte ("Rană temporaria"), broasca-roșie-de-pădure ("Rană dalmatina"); Pești: mreana vânata ("Barbus meridionalis"), zglăvoaca ("Cotus gobio"), porcușorul de văd ("Gobio uranoscopus"); Nevertebrate: patru specii de fluturi: "Leptidea morsei", "Hypodryas maturna", "Callimorpha quadripunctaria" (fluturele-tigru
Cușma (sit SCI) () [Corola-website/Science/331203_a_332532]
-
în amestec, tufărișuri subalpine, pajiști naturale, pășuni, tinoave, ochiuri de apă, stepe și abrupturi stânoase) încadrată în bioregiunea alpină nord-vestică a Munților Gutâi (grupă muntoasă a Carpaților Maramureșului și Bucovinei, ce aparțin lanțului carpatic al Orientalilor) și include rezervațiile naturale Creasta Cocoșului și Lacul Morărenilor. „” a fost desemnat ca sit Natura 2000, în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice, precum și a habitatelor de interes comunitar din nord-vestul Munților Gutâi. Aria protejată
Gutâi - Creasta Cocoșului () [Corola-website/Science/331238_a_332567]