5,380 matches
-
sè cauți unde trebuie și vei gèsi! Inima mea se zbate, smulgându-se cu greu din presiunea tandrè și înfricoșètoare a mâinii lui, asemeni unei pèsèri speriate scăpând cu greu din mâinile bèiatului rèu care s-a suit pânè la cuibul ei, luând-o pe nepregètite, Eu plec, mè bâlbâi în fața acestui copil a cèrui înfèțișare angelicè ar putea ascunde un demon care se joacè cu mine ca si cum ar ști ce vrea, el, cu o imperceptibilè crispare a buzelor și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
fulgii de ninsori, Razele din alba luna. Mi le torc, mi le-mpreună Pentru-ntregul viitor; Iar doi îngeri cîntă-n plângeri, Plâng în noapte dureros, Și se sting ca două stele, Care-n nuntă, ușurele Se cunun-căzînde jos. Într-un cuib de turturele Ca și fluturii de-ușor, Saltă Eros nebunește, Il desmiardă, l-încălzește Cu un vis de tainic dor; {EminescuOpI 14} Iar în norul de profume, Două suflete de flori Le desparte-al nopții mire Cu fantastica-i șoptire
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
aur, Mumulean glas cu durere, Prale firea cea întoarsă, Daniil cel trist și mic, Văcărescu cântând dulce a iubirii primăvară, Cantemir croind la planuri din cuțite și pahară, Beldiman vestind în stihuri pe războiul inimic. Liră de argint, Sihleanu, - Donici cuib de-nțelepciune, Care, cum rar se întîmplă ca să mediteze pune Urechile ce-s prea lunge ori coarnele de la cerb; Unde-i boul lui cuminte, unde-i vulpea diplomată? S-au dus toți, s-au dus cu toate pe o cale
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
șese, stuful crește din adânc, Flori, juvaeruri în aer, sclipesc tainice în soare, Unele-albe, nalte, fragezi, ca argintul de ninsoare, Alte roșii ca jeratec, alte-albastre, ochi ce plâng. Și prin tufele de mături, ce cresc verzi, adânce, dese, Păsări îmblînzite-n cuiburi distind penele alese, Ciripind cu ciocu-n soare, gugiulindu-se cu-amor. Înnecat de vecinici visuri, răsărit din sfinte-izvoară, Nilul mișc-a lui legendă și oglinda-i galben-clară Către marea liniștită ce înneacă al lui dor. De-a lui maluri sunt unite
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
departe, mai departe, Mai încet, tot mai încet, Sufletu-mi nemîngîiet Îndulcind cu dor de moarte. De ce taci, când fermecată Inima-mi spre tine-ntorn? Mai suna-vei dulce corn, Pentru mine vre odată? {EminescuOpI 207} SOMNOROASE PĂSĂRELE... Somnoroase păsărele Pe la cuiburi se adună, Se ascund în rămurele - Noapte bună! Doar izvoarele suspină, Pe când codrul negru tace; Dorm și florile-n grădină - Dormi în pace! Trece lebăda pe ape Între trestii să se culce - Fie-ți îngerii aproape, Somnul dulce! Peste-a
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
acestor forme. Roziile pentru somn, cele violet pentru cântat, negrele cu scopul dirijării pe partea dreaptă a razelor soarelui și acțiunii lor în nopțile de ianuarie, romburile albe pentru respingerea coșmarurilor provocate de Luna care își găsise sălaș chiar în cuibul părăsit de pe stâlpul din fața casei, multicolorele din clasa Ginseng, contra prozodiei, lichidul roșu aprins, câte trei picături pe zi după mese, în lapte, anti Parkinson, morcovii pentru văz, coaja de salcie pentru auz, mătasea broaștei și ceaiul de tătăneasă, aloea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
frunze, în scoarță, în ramuri, în puful aripilor, în cașul ciocurilor, încât și șerpii au veninul parfumat, vinul murdărește smalțul dinților, caldarâmul străzilor, capilarele rădăcinilor, pe Dunăre curge vin în loc de apă, peștii își depun icrele în copaci, printre ziduri, în cuiburi de păsări, ei luând liniștiți calea spre dezalcoolizare, în oale și tigăi. Luna e cam roșie în seara aceasta, ți se pare, iubito, cu certitudine vine sfârșitul lumii, uite cum stă zi și noapte aliniată cu soarele și semnele zodiacale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
când dădea lecții de zbor nenumăraților săi copii, e drept, mulți diferiți de gena lui, punând totul pe seama mutațiilor biochimice ale locului ce adăpostea sub umbrela succesului său deosebit la femele și nu pe seama soaței care de atâta ouat prin cuiburi străine se stafidise ca un bob de strugure din soiul Muscat Ottonel ce îmbelșuga câmpia pe sute de hectare, până la marginea județului Vrancea. Râmele, care nu vedeau NEAM, nu înțelegeau ce fel de afânare o fi aceea, dacă mâncau fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pentru ea un petec de hârtie; La el în schimb ceva...mult mai intim. Unei doamne contabile care mai greșește Îndeajuns de curioasă, S-a convins în ce-o privește: Socoteala de acasă, Nu prea i se potrivește. Tenha Juvah (Cuibul liniștit) reședința reginei Maria de la Balcic A fost și cuibul liniștit, Pe țămul coastei argintii, Loc al reginei îndrăgit, Un cuibușor de...nebunii? Fără menajamente Amorul, să avem pardon, Nu ține seama de blazon: Chiar capete încoronate Au fost și
NICOLAE PEIU by NICOLAE PEIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83943_a_85268]
-
ceva...mult mai intim. Unei doamne contabile care mai greșește Îndeajuns de curioasă, S-a convins în ce-o privește: Socoteala de acasă, Nu prea i se potrivește. Tenha Juvah (Cuibul liniștit) reședința reginei Maria de la Balcic A fost și cuibul liniștit, Pe țămul coastei argintii, Loc al reginei îndrăgit, Un cuibușor de...nebunii? Fără menajamente Amorul, să avem pardon, Nu ține seama de blazon: Chiar capete încoronate Au fost și sunt... încornorate. Dicton răstălmăcit Ieri, optimist, fără-ndoială, Priveam la
NICOLAE PEIU by NICOLAE PEIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83943_a_85268]
-
mai multă viteză, siluete mai bine făcute decât corpurile încă plăpânde ale elevilor, ducând roabele încărcate. Era noapte, așa cum e noaptea în Ieșiron. Câteva triluri triste ale celor puține păsări care mai existau și care mai îndrăzneau să iasă din cuiburile lor se auzeau din când în când. Cerul era senin. Cel puțin, părea senin, întrucât avea acel albastru închis al nopții de demult, în care stelele scânteiau și luna domnea în împărăția ce a fost cândva a soarelui. Acum, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de ele, florile sunt tot la locul lor și miros frumos, alea care nu au murit din cauza ploilor și care nu au fost modificate de Minister. Tot ce lipsește este ciripitul păsărilor, dar acestea nu se mai avântă afară din cuib decât noaptea, când e mai răcoare și aerul e un pic mai sănătos. Sâmbăta aceasta e prima din noul program de învățământ. De acum încolo vom învăța chiar și duminica. Nu vom avea nici o zi liberă și programul de studiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
frații tăi, trebuie să moară și tu ești cel care trebuie să-i ucizi ca să trăiești. Cât de diferit e asta față de canibalism? Faptul că nu te înfrupți cu el e o diferență minoră. După câtva timp, te scoli din cuibul tău de tristețe și smulgi arma din mâna celui care o ține, căci vrei ca el să nu vadă ce-ai văzut tu. Să nu moară o parte din sufletul său! Măcar el să fie întreg și să nu vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
fără nume; Woland, Maestrul și Margareta; Baronul, Bubnov, Azilul de noapte; Don Quijote, Don Quijote; Romeo, Romeo și Julieta; Oberon, Visul unei nopți de vară; Bufonul, Malvolio, A douăsprezecea noapte; Jamie, Lungul drum al zilei către noapte; Dale Harding, Zbor deasupra unui cuib de cuci; Rudy, Patima roșie; Nae Girimea, D’ale carnavalului; Astrov, Unchiul Vanea; Gelu Ruscanu, Jocul ielelor; Lopahin, Livada cu vișini; Tipătescu, O scrisoare pierdută; Rică, Bărbați și femei... până la sfârșitul raftului, mai erau și alte casete cu spectacole înregistrate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
dat femeia peste cap și am primit o garsonieră, ce-i mai important ca o casă?, mă întreba ea, tu!, îi răspundeam, eu?, și dacă eu mor?, ei, mori?, cum să mori?, o casă e importantă, că și animalul are cuibul lui, da-da, o casă îți trebuie, vreau eu să-ți facă mama rost de casă, să fie de la mine și de la mama. Aveam casa mea, ar fi trebuit să mă însor mai repede cu ea, să o aduc acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Florile se înălțau iar frații lor copacii erau fermecați de cântecele păsărilor care veniseră iarăși la ei. Într-un cartier micuț era o căsuță. Acolo locuia o familie care avea o pisică. În grădina casei, într-un cireș își făcuse cuib o păsărică. Cum se plimba prin grădină pisica zări puii de vrabie. Se apropie încetul cu încetul, cu o privire care parcă spunea: „Stați cuminți acolo că vin eu la voi!” Mai făcu câțiva pași și ajunse la copac. Privirea
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
razele soarelui și de ploile calde încep să înmugurească. Din acei muguri plăpânzi apărem noi, frunzele și surorile noastre florile. Primăvara și vara creștem și ne facem mari și frumoase. Colorăm în verde peisajul, iar păsările vin și își fac cuib între noi. În schimbul găzduirii și căldurii noastre ne oferă cântecele lor minunate. Ce vesel și frumos era cu ele! Acum totul este trist și pustiu. Păsările au plecat, surorile mele, florile, s-au uscat, frunzele au căzut. Am mai rămas
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
Primăvara, cu penelul ei vrăjit a pictat copacii, florile, câmpul. Cu bagheta fermecată a făcut albinele să zboare și gâzele să umble. Din depărtări se aude tânguirea ostenită a cocorilor. Se vor odihni și apoi vor începe să-și facă cuibul. Vor cloci ouțele mici și vor scoate puișori. Iarba a prins colț fraged și nou. Livezile s-au împodobit cu flori albe. E o adevărată sărbătoare a lor. Toate vietățile, trezite dintr-un somn lung își încep o viață nouiă
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
După vicol, după ger, A-nceput ca să se vadă Câte-un ghiocel stingher Dintre bulgări de zăpadă. Iar din zarea argintie Peste dealul înspumat A-nceput de-acu să vie Câte-o pasăre în sat. „-Hai vecină, te trezește, Barz-n cuib a poposit!” Totu-n deal se dezmorțește; Zarzărul a-nmugurit! ÎN OGRADĂ LA BUNICI În vacanță, noi, cei mici Fugim iute la bunici, Ș în curtea lor găsim Câte nici nu bănuim. Un căluț pe lângă car, O găină pe cuibar. Lângă
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
se măresc atât de mult, Încât nu se mai vede decât corneea de bețiv, gălbejită. -Chiar așa de tâmpit mă crezi? Îmi Îndrugi verzi și uscate și nu te gândești decât să-mi sucești mințile. Eu tremur tot timpul pentru cuibul ăsta nenorocit. De aici vreau să plec direct sub pământ. Dar nici acolo nu o să am noroc. O să fiu dat la viermi, să se hrănească cu hoitul meu. -Vezi ce Înseamnă să nu ai credință? Vezi ce Înseamnă să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
stingă. Mizeria este pretutindeni, apăsătoare și atotstăpânitoare. Antoniu, aduce puțină lumină și siguranță unor suflete care nu mai au nici puterea să spere, el Însuși fiind o verigă solidă a sărăciei halucinante. Pe Ben, care iese atât de rar din cuibul lui mizer, mai ales din cauza piciorului, l-a salvat de câteva ori de la moarte. Opt Astăzi, la gura metroului, forfota necontenită Îl amețește pe Antoniu și-i amorțește simțurile. Prima zi de aprilie este senină, iar soarele liber și descătușat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
la grădina zoologică. Își face loc cu greu prin mulțimea de gură cască și se Îndepărtează de metrou Încet, abătut, gândindu-se la frigul și Întunericul din cocioabă, la vecinul Ben care n-a mai ieșit de mult timp din cuibul lui mocirlos, la o femeie misterioasă care-l vizitază de la un timp pe Ben, la Kawabata care s-a pierdut În lumea largă, la Plăcințica care semăna atât de bine cu Scarlet Johanson actrița pe care-o văzuse pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
O pacoste pe capul lui. Ben are talentul de-a aciuaia când totul devine insuportabil și foarte greu, ființe rătăcite ca și el care-i pot fi cât de cât de folos. O să vină căldura și va părăsi și el cuibul puturos, bocănind și lovind cu cârjele pământul. Îl cunosc, Își spune Antoniu, nu rezistă mult timp În cuibul mizer, simte nevoia să se miște, să bântuie de colo-colo, chiar dacă infirmitatea Îi mai pune piedici. Umblă de câteva zile zvonul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ființe rătăcite ca și el care-i pot fi cât de cât de folos. O să vină căldura și va părăsi și el cuibul puturos, bocănind și lovind cu cârjele pământul. Îl cunosc, Își spune Antoniu, nu rezistă mult timp În cuibul mizer, simte nevoia să se miște, să bântuie de colo-colo, chiar dacă infirmitatea Îi mai pune piedici. Umblă de câteva zile zvonul că or să vină cei de la primărie ca să dea fiecărui locuitor câte un pachet cu alimente de bază: ulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pe a cărei calcan era pictată o lozincă electorală . Poate cândva în acest perimetru se adunau și cavalerii florii de cireș,ale căror aventuri temerare sunt cuprinse în paginile romanului „Cireșarii” de Constantin Chiriță. (Lacul de la Pogana a fost numit „Cuibul Vulturilor”). Dacă turistul ar călători în timp,în urmă cu câteva secole,l-ar vedea pe domnitorul Ștefan cel Mare (în acest an se împlinesc 500 de ani de la moartea sa) trecând călare pe Podul Pescăriei.De aici voievodul a
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]