10,969 matches
-
aproape oricare dintre confrații săi șaizeciști. Își descoperiseră drama: fiind copii în vreme de război, nu se bucuraseră de copilărie, aceasta le fusese furată, nu se jucaseră, candoarea și zburdălniciile vârstei le fuseseră interzise. Poate că era de văzut, în cultivarea insistentă a acestei viziuni, și o reacție la idilismul de panouri trandafirii, impus literaturii care răsfrângea - vorba vine! - realitățile prezentului. Despre război, cu vastul său repertoriu de suferințe, se putea măcar scrie cu gravitate, cu accente dramatice. Oricum ar fi
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
configurare și limpezime datorită imensului material de "variante" pe care ni le-a pus la îndemână osârdia de o viață a lui Perpessicius". Această urmărire în plan stilistic este cât se poate de benefică și eficientă, atrăgând atenția asupra savantei cultivări prozodice eminesciene, demonstrând "originalitatea, niciodată stridentă, a rimelor" sau "cutele mărunte ale alcătuirii poeziei", sau "neîntrerupta șlefuire calitativă a "uneltelor" lingvistice", sau "poezia detaliilor semnificative" etc., de fiecare dată, într-o mai mare sau mai mică măsură, abordând și aspectul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
din care își sustrage exemplele discutate, anul apariției lor și eventual gazeta, mulțumindu-se doar cu trimiterea la corpusul ediției academice de Opere, în general. O asemenea specificare ar face posibilă observarea constanței, pe care Eminescu a menținut-o în cultivarea stilului său gazetăresc, de-a lungul întregii activități. Altfel, tot studiul întreprins de Daniel Ciurel asupra stilisticii retoricii gazetarului Eminescu demonstrează calitatea elevată, literară, a discursului gazetăresc al acestuia, potențialul persuasiv și strategiile retorice de care se folosește, fapte ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
justifică scopul. Inutil să spun că aceste interesante prelegeri, ținute în mijlocul unui public inteligent, de cătră un om de o vastă cultură și de un talent oratoric superior, au avut un succes imens și au produs un puternic curent spre cultivarea literilor și știinților. Poate că acestui prim impuls dat de Maiorescu se datorește înjghebarea ulterioară a societăței, căci imediat în al doilea an, 1864, se uniră Carp și Pogor cu Maiorescu și ținură un alt șir de cursuri variate, fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
care să le deie putință de a trăi de azi pe mâni. Acesta e mijlocul neprielnic unde trebuie să se zbată omul care are naivitatea de a crede că poate ca în alte țări să-și facă o carieră prin cultivarea literilor. E trist, dar e adevărat. Să sperăm însă că vor veni vremi mai bune pentru acești bieți rătăciți în codrii literaturei și că vor ajunge și ai odată pe cărarea ce-i va duce în poiana luminoasă. Să sperăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
principala cauză, mai mult chiar decât atingerea lor de timpuriu cu civilizațiunea occidentului, că ungurii au produs pe tărâmul artelor, științelor și literilor oameni de mâna întăi a căror celebritate a străbătut Europa. Întreg publicul din Ungaria a contribuit la cultivarea și înălțarea lor. Și când am sta să socotim câți unguri și câți români sunt pe coaja pământului, am găsi negreșit că acești din urmă sunt cu mult covârșitori în număr și prin urmare ar putea să ofere un contingent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
porni un nou cerc, derivat din primul. Punctul de start al acestui al doilea cerc Îl constituie deșeurile tehnologice. Dar asta, numai În cadrul unei tehnologii exclusiv biologice. Mai explicit, acel segment al cercului biocenotic pe care biotehnologia Îl folosește, adică cultivarea conștientă a unei specii oarecare, devine bara orizontală a literei T cu care am asemănat tehnologia. Bara verticală este constituită În acest caz dintr’un șir de procese de epurare biologică a deșeurilor, astfel Încât capătul lui să se poată cupla
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
fi cuantificați. Revenind la oile noastre, să facem o comparație necesară Între o viață tradițională la care orașul a renunțat, respectiv modernă a acestei celule. În mediul rural sau tradițional, celula fundamentală cuprinde o familie ce-și câștigă existența prin cultivarea unui ogor și creșterea unor animale. Dejecțiile animale și resturile menajere sunt depozitate undeva pe lângă grajd. În acea grămadă are loc o primă etapă de prelucrare naturală a deșeurilor, un proces oxidativ, În cursul căruia substanțele organice sunt mineralizate. Prin
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
cantități mari de melasă și deșeuri lemnoase, ambele poluante ca atare. Fermentarea melasei și distilarea etanolului folosind tocmai tulpinile stoarse drept combustibil elimină ambele surse de poluare. Brazilia a făcut și al doilea pas, adică constituirea de plantații energetice, deci cultivarea trestiei de zahăr anume pentru asta. Și, pentru că orice plantă ce acumulează substanță de rezervă, pe care noi o folosim În fermentare, În unele organe: tuberculi, tulpini, rădăcini, fructe, produce inevitabil o mare cantitate - chiar mai mare - de biomasă, să
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de două simboluri agrare: plugușorul și sorcova, aratul din toamnă și semănatul din primăvară, ce Încadrează iarna, adică odihna solului. Dar, mai mult, plugușorul consemnează un tip de agricultură pe care-l discutam nu demult ca nepoluant: agricultura itinerantă, adică cultivarea și apoi abandonarea spre refacere a unui teren virgin; e drept, astăzi e practic imposibil a adopta acest sistem, dar nu despre asta vreau să vorbesc. Acel “a alege loc curat/de arat și semănat” fixează de fapt vechimea, de
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ara, semnificând curățarea terenului de vegetația veche. Pâinea, care la noi se face de 7 milenii, ia acum forma colacului, adică a Soarelui, și conține grâu din primul snop, adică din acela care, amestecat cu sămânța viitorului semănat obligă la cultivarea aceluiași soi, adaptat și În același timp adaptabil În continuare locului; ecologic deci. Cât despre sorcovă, ascultați-o pe a mea; e unică, pentru că, dacă voi ajunge și la anul, va fi desigur alta. Oricum, cele două datini amintite acum
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
acțiuni prin considerarea efectelor ei; maimuța, devenind om, a rupt feed back-ul. Și cred că ăsta e sensul legendarului contract al lui Adam cu Satana. Din punctul de vedere al mediului, cea mai bună alternativă este totuși cultura energetică, adică cultivarea de plante capabile a furniza energie. Fie și numai pentru că orice altă variantă de captare a energiei solare implică instalații durabile, deci poluare mecanică. Cultura energetică folosește și ea instalații, dar cu ghilimele, efemere, plantele adică care, odată Îndeplinită misiunea
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
energetic, căci acolo energia solară corespunzătoare se pierde inutil. Fie măcar pentru a obține o biomasă folosibilă În gospodărie drept combustibil, și e de ajuns, căci asta protejează alte surse energetice casnice, precum lemnul, bun și la altceva. Și, Încă, cultivarea temporară a unor plante energetice este o alternativă la monocultura pe care am criticat-o adesea ca poluantă ori degradantă pentru mediu. Și ce punem pe el, În acel ecosistem energetic? Evident, plante fixatoare de energie Într’o formă utilă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
o agonie, destul de lungă a florii tăiate, motiv pentru care sunt și cultivate. Altele, adică majoritatea florei spontane, nu rezistă mai mult de o zi-două. Omul a realizat, de-a lungul timpului, o selecție Între specii, alegând și favorizând prin cultivare pe acelea nimerite, evident din punctul său de vedere. De pildă, trandafirul, rezistent, e altă specie decât măceșul, efemer; la fel, garoafa față de garofița de câmp. Rezultă deci ca dureros a ucide frumusețea naturii pentru a o transporta o zi
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
o doctrină, a cărei apariție a fost precedată și stimulată de mișcarea "școlilor noi" este vorba de educația nouă (2). 1.2. Mișcarea pentru educația estetică Școala tradițională, care se mîndrise cîndva cu locul pe care îl acorda științei și cultivării rațiunii, începe, către sfîrșitul secolului al XIX-lea, să fie criticată pentru caracterul său unilateral, pentru orientarea sa aproape exclusivă spre angajarea intelectului în activitatea educativă. Pe de altă parte, procesul intens de industrializare pune în evidență unele consecințe dăunătoare
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
aspectele. Sînt depistate o serie de lacune în dezvoltarea morală, fizică și estetică a tineretului școlar. Insistînd asupra instrucției, școala îl ținea pe tînăr departe de frumusețile naturii, subaprecia necesitatea dezvoltării lui fizice și nu oferea posibilități mai largi de cultivare a civismului. Din necesitatea completării educației școlare se dezvoltă, încă de la începutul secolului, o adevărată mișcare pentru educația extrașcolară. Astfel, în 1901 se creează, în Germania, o asociație a tineretului școlar denumită "Păsările călătoare" (Wandervogels wandern = a călători și vogel
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
încă de la începutul secolului, o adevărată mișcare pentru educația extrașcolară. Astfel, în 1901 se creează, în Germania, o asociație a tineretului școlar denumită "Păsările călătoare" (Wandervogels wandern = a călători și vogel = pasăre). Asociația organiza excursii în natură, punînd accentul pe cultivarea rezistenței fizice, a disciplinei, a dragostei pentru natură și cîntec. Dintre numeroasele organizații extrașcolare din acea perioadă și care exprimau necesitatea depășirii caracterului oarecum limitat al educației școlare cea care s-a impus și a căpătat o largă extensiune în
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
avea o arie de cuprindere mai largă decît activitatea școlară, ci mai ales că ea își propunea să ia în considerare gusturile și interesele tinerilor, că le oferea prilejul unui contact mai de durată cu natura, că urmărea nu numai cultivarea inteligenței, ci și a afectivității, a voinței (curaj, îndemînare, promptitudine în luarea deciziilor) (6, pp. 996-997). Toate acestea constituiau încă o formă de manifestare a reacției epocii față de caracterul intelectualist al școlii tradiționale. 1.4. Constituirea unei științe despre copil
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
frumos al educației este de a plasa pe fiecare individ, singur, în fața conștiinței sale" (8, p. 91). Ellen Key are dreptate, fără îndoială; educația școlară își atinge unul din obiectivele ei importante dacă pregătește elevul pentru autoeducație. Aceasta presupune însă cultivarea capacității de autostăpînire; nu poate fi vorba de autoeducație, de orientare voită spre un scop, urmărit printr-un efort susținut, dacă nu există o deprindere elementară de autostăpînire. În general, adepții educației libere au o reprezentare falsă despre natura copilului
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
cu autonomia celorlalți (15, p. 104). Chiar dacă avem în vedere și acest al treilea "element al moralității" autonomia voinței nu putem să nu facem constatarea că Ém. Durkheim a simplificat mult conținutul educației morale. Și aceasta, pentru că reducea totul la cultivarea solidarității sociale. Pe de altă parte, rolul rezervat copilului în procesul socializării sale este în esență pasiv. Menirea sa este să se integreze în societatea existentă, nu într-una ideală. Ém. Durkheim își exprima dezacordul față de acele teorii pedagogice care
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
școala supraprimară clasele V-VII), continuarea procesului de educație cetățenească în perioada adolescenței și a primei tinereți, pînă dincolo de încheierea stagiului militar. În concepția lui Kerschensteiner, educația cetățenească cuprinde două aspecte: 1. înțelegerea de către tinerii muncitori a rolului statului; 2. cultivarea vredniciei personale. Ambele aspecte se pot realiza prin ceea ce el a numit școala muncii (Arbeitsschule). Într-o astfel de școală, concomitent cu educația profesională (educația tehnică), se asigură și cultivarea convingerii că interesele fiecărui individ depind de satisfacerea intereselor statului
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
aspecte: 1. înțelegerea de către tinerii muncitori a rolului statului; 2. cultivarea vredniciei personale. Ambele aspecte se pot realiza prin ceea ce el a numit școala muncii (Arbeitsschule). Într-o astfel de școală, concomitent cu educația profesională (educația tehnică), se asigură și cultivarea convingerii că interesele fiecărui individ depind de satisfacerea intereselor statului (educația cetățenească). G. Kerschensteiner trăia într-un moment în care o parte din muncitorii germani manifestau receptivitate față de ideile socialismului care chemau la luptă împotriva statului capitalist. Tocmai de aceea
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
le este proprie educația autonomă, capacitatea de a ajunge singuri să se subordoneze normelor civice. Cei mai mulți dintre oameni însă au nevoie de o educație eteronomă, de o formare a lor printr-o intervenție din afară: "Pentru marea majoritate a oamenilor, cultivarea eteronomă a unei voințe puternice și îndreptate spre bine prin disciplină autoritară și obișnuințe e mai sigură și mai posibilă decît formarea unei concepții despre lume care influențează autonom caracterul" (17, p. 79). Dacă Ém. Durkheim a fost preocupat de
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
caracterului. Spiritul vremii, promovat mai ales de filosofia lui Fr. Nietzsche, a condus la afirmarea individualismului ca unul din scopurile prioritare ale școlii. În consecință, aprecia Foerster, este necesară o reorientare a scopurilor educației către viața internă a omului, prin cultivarea caracterului și a responsabilității sociale, deci situarea pe prim plan a educației morale. Spre deosebire de Ém. Durkheim, care considera că formația morală a ființei umane trebuie să urmeze cerințele sociale diferite de la o epocă la alta, Foerster avea în vedere nu
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
selfgovernment", procedeu cu oarecare răspîndire în acei ani în S.U.A. Prin autoconducerea clasei, Foerster voia să se depășească individualismul școlii tradiționale și să se ofere elevilor posibilitatea de a înțelege sensul normelor morale și de a se conforma lor. Pentru cultivarea "disciplinei libere", Foerster propune, așadar, două modalități de educație: una individuală, menită să asigure creșterea independenței individuale, și alta socială, întemeiată pe instinctele de asociere, pe nevoia de a trăi împreună cu alții, fiecare rămînînd el însuși. Slujind pe alții, fiecare
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]