5,667 matches
-
din Chicago, în porturile italiene ori în nopți norocoase la Cazinoul din Cannes. Acasă, maică-sa îi înțepase mâinile cu acul. Sute de împunsături."Să te saturi!" Taică-su, uscat și încovoiat, cu ochi de pește, funcționar mărunt la Prefectură, decretase scurt: "Să plece! Nu mai are ce căuta în casa mea". Din seara aceea nu i-a mai văzut. Nu s-a întors niciodată în orășelul cu biserica roșie, parcă turtită, construită de Alexandru cel Bun; mai târziu nu și-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
sculptor, remarcă Valerica Scurtu lividă, pe un ton care nu voia să conteste, ci cerșea asigurări. Panaitescu nu-și revenea. Măsura pânzele cu ochi lucioși, îngînînd stupefiat: ― Extraordinar! De 20 de ani... Cine știe cine... ― Sânt ale neamțului care a stat aici! decretă Matei. Pun pariu pe ce vreți! ― Cred că e o cacealma, mârâi Popa abia mișcând buzele umede. Melania Lupu interveni liniștită: ― Nimeni nu și-ar fi bătut capul să ascundă atât de bine niște falsuri. Matei subtiliză expert o țigară
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
frecvență punea cartiere întregi într-un pericol continuu din pricina vântului puternic, au fost greu de stăvilit. După ce s-a demonstrat zadarnic că dezinfectarea caselor efectuată de autorități era suficientă pentru a exclude orice risc de contaminare, a trebuit să fie decretate pedepse foarte severe pentru acești incendiatori nevinovați. Și, fără îndoială, nu ideea închisorii a fost aceea care i-a silit pe acești nefericiți să dea înapoi, ci convingerea generală a tuturor locuitorilor că o pedeapsă cu închisoarea era echivalentă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
a mediatorilor scuturaseră din cap deloc surprinși: vedeau tot timpul un limbaj al trupului la fel de constipat. —Îmi dau seama, începu Uri, că nici măcar nu-ți știu numele. —Sunt Mustafa. Iar tu ești... —Sunt Uri. Vorbeau distant unul cu celălalt. Agitația, decretă Maggie, și lipsa de familiaritate: israelienii și palestinienii locuiau la doar câțiva metri unii de alții dar, știa bine asta, nu făcuseră niciodată un lucru foarte simplu, să discute. Fiecare îl invita pe celălalt să continue. Atunci Uri își aminti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cât urma să-i coste procesul de calomnie. N-o interesa dacă el vorbea sau nu cu Reilly. Cazul Abelman trecuse de pe un plan pur material și fizic pe un plan ideologic și spiritual, în care forțele universale și cosmice decretau că Gus Levy trebuia să piardă, că un Gus Levy fără copii și înfrânt trebuia să rătăcească la infinit cu o găleată cu apă și un burete. — Bun, mă duc să-l caut pe Reilly, spuse în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
deja reguli federale potrivite pentru managementul băncilor de țesuturi, dar tribunalele au ignorat aceste reguli. De-a lungul timpului, tribunalele au luat decizii în probleme legate de țesuturile umane, bazându-se pe legea existentă a proprietății. În general, ele au decretat că, odată ce un țesut a părăsit organismul, atunci nu mai ai nici un drept asupra lui. Au făcut analogia între țesuturi și, să zicem, donarea de cărți unei biblioteci. Dar oamenii au un sentiment puternic de proprietate asupra propriului corp, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
fiind mătușa cea mai În vârstă, trebuie să fii un model pentru mine și să mă Înveți să disting binele de rău. Însă văd că-mi dai lecții despre necesitatea răului. — Ei bine, lasă-mă să-ți spun ceva, a decretat mătușa Banu uitându-se stăruitor la nepoată-sa. Există pe lumea asta lucruri despre care oamenii buni la suflet, Allah să-i binecuvânteze pe toți, nu au absolut nici o idee. Și asta e o chestie cât se poate de bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mea Întreabă cine a făcut asta? a spus Asya. — Turcii, a răspuns Armanoush fără să dea atenție implicațiilor. — Ce rușine, ce păcat Îngrozitor, ei nu sunt oameni? a izbucnit mătușa Feride. Sigur că nu, unii oameni sunt niște monștri! a decretat mătușa Cevriye, fără să Înțeleagă că repercusiunile puteau fi mult mai complexe decât voia să recunoscă. După douăzeci de ani de carieră ca profesoară de istorie națională a Turciei, se obișnuise să traseze o graniță inviolabilă Între trecut și prezent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
imagine cu ochii minții: o rodie spartă, roșie și tristă. Vizibil alarmat și-a strigat soția: — Armanoush! Armanoush, unde ești? Probabil sunt cu toții În bucătărie, și-a zis și s-a grăbit spre primul etaj. După Începutul Primului Război Mondial a fost decretată mobilizarea generală. Deși toată lumea din Istanbul vorbea despre asta, efectele ei s-au făcut simțite cu precădere În orașele mici. S-a bătut toba pe străzi, repetându-se iarăși și iarăși: Seferberliktir! Seferberliktir! Ăsta a fost momentul În care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Cine e Mesrop? a Întrebat-o Asya pe Armanoush aproape În șoaptă, de parcă ar fi putut-o auzi. În regulă. Să Începem cu lucrurile de bază. Faptele reale. Dacă reușim să trecem de fapte, putem vorbi despre alte subiecte, a decretat Doamna Peacock/Siramark. Hai să Începem cu excursia asta turistică În Istanbul. Toate moscheile alea magnifice pe care le arătați astăzi turiștilor, cine a fost arhitectul care le-a construit? Sinan! A proiectat palate, spitale, hanuri, apeducte... Exploatați inteligența lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Am vorbit deja despre asta, a răspuns mătușa Zeliha pe un ton indiferent. Însă vocea aceea parcă nu era a ei. Se strecurase În ea o nuanță aspră, Înspăimântăroare, de parcă altcineva vorbea prin gura ei. Tu rămâi acasă, domnișoară, a decretat străina. Ceea ce o supăra cel mai mult pe Asya era că nu reușea să descifreze expresia mătușii Zeliha. Probabil făcuse ceva rău și o supărase pe maică-sa, Însă nu avea nici cea mai vagă idee ce putea fi, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Zeliha. În clipa aia mătușa Banu care lucrase În ultimele douăzeci de minute pe blatul de bucătărie, pregătind ceaiul, tăind lămâile felii și ascultând discuția aceea fără să intervină niciodată, s-a Întors către soră-sa mai mică și a decretat: — Avem treburi mai urgente de făcut. Mătușa Banu a deschis un sertar, a scos un cuțit imens și strălucitor, a luat o ceapă de pe blatul de bucătărie și a tăiat-o În două. Apoi a pus jumătate de ceapă Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
va putea ajuta să găsești biștari pentru coloana sonoră“. Eram necontenit Întrerupți de oameni care veneau să-i strîngă mîna. Stăteam la masă cu textierul lui Renoir și Carné, aveam În fața mea un pahar de whisky - „un scotch pentru puștiu’!“, decretase Prévert - de care nu Îndrăzneam să mă ating. CÎnd Îi spusesem lui Prévert că nu mă duceam niciodată să văd filme În care nu erau femei, se aplecase peste masă ca să mă bată pe umăr: „Te adopt!“. Îi semnalasem că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Îi dăruiam ceva tatei, era un simulacru al ortodoxiei lui. El hotăra că Îi semănam. Privirea acestui om aruncată asupra cuplului nostru era aceea a unui anexionist. Voia ca eu să știu la fel ca el - ba mai mult Încă: decreta că știam - că nu e de ajuns o Întreagă viață pentru a descoperi o singură ființă. Trebuia oare să ne purtăm În căsătorie precum Cézanne În fața merelor? Tata ne privește, pe Tina și pe mine, apoi merge să se așeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
adolescenta adormită Întoarce tăblița de la „Închis“ la „Deschis“, Wakefield simte că se Întoarce din morți. Aroma cafelei Îl face să vrea să plîngă de bucurie. CÎnd fata Începe să frigă șunca pentru ouăle lui, ajunge la extaz. Diana Vreeland a decretat aroma șuncii prăjite „cel mai optimist miros de pe lume“, iar Wakefield este Întru totul de acord. În timp ce Wakefield Își savurează ochiurile cu șuncă, bucătăreasa lui adolescentină stă la o altă masă În fața unui laptop deschis, verificîndu-și temele cu o colegă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
uitându-se la ea. Privirea lui făcu să-i alunece instantaneu bretelele de la cămașa de noapte. Când ieșiră din cameră, două ore mai târziu, soarele dogorea atât de tare încât putură să bea un pahar pe malul lacului. — E perfect, decretă Fran, privind o pereche de lebede ce plutea pe lac. Știi că lebedeleă — Se împerechează pe viață? îi completă Laurence propoziția, râzând. Fran roși, dându-și seama cât de previzibilă devenise. — Sunt totodată gata oricând să violeze în grup o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să se vorbească despre asta, am auzit chiar eu. — Ți-am spus că ar trebui să îl distribuim la casele oamenilor, așa cum fac cei de la Express cu ziarul lor gratuit. Sau cel puțin să-l includem ca supliment la Citizen, decretă Jim cu un aer de satisfacție. — Nu. Fran era de neclintit. — Fair Exchange se adresează unui alt spectru, potențial mai larg. Trebuie să fie un lucru pe care oamenii și-l doresc efectiv pentru că toți prietenii lor au deja. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pe absurd și uneori umorul stilistic al asociațiilor disparate”, adăugînd că expresii absurde ale lui Urmuz au fost adoptate de unii scriitori moderniști (ex.: „fanteziștii umoriști” T. Arghezi, I. Călugăru), devenind un „procedeu”. Cu toate acestea, „minoratul” textelor urmuziene e decretat fără drept de apel. La fel - caracterul lor neprofesionist. Percepția amatorismului de „începător” se întemeia pe caracterul extravagant al textelor, „bizar” pentru orizontul de așteptare al epocii, dar și pe puținătatea scrierilor, dintre care doar cîteva au fost publicate în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cadavre în timpul lui Caligula, a fost pentru că ea a acceptat rațiunea crimei. Altfel, n-ar fi fost posibil ca un împărat să ceară senatorilor să-i sărute picioarele și să-i aleagă calul consul. Nici ca el să închidă grânarele, decretând foamea obligatorie; sau, dintr-un capriciu, pentru că într-o zi nu-i plăcea cum îi stătea cuiva capul pe umeri, să omoare... Tuturor acestor orori ce le-a opus Roma? ― Caligula a fost înjunghiat. ― Crima nu ține locul unei morale
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
clădire. Nimic, nici urmă de Andras. Seara am relatat totul falsului cerșetor care aștepta la locul obișnuit. În urma acestor fapte, în a douăzeci și treia zi a lunii august din anul 625 d.Hr., la judecata de la Verona, s-a decretat mazilirea lui Adaloald de la tron și alegerea unui nou rege al longobarzilor în persoana lui Arioald din Torino. Chiar în zilele acelea Adaloald a fugit la Ravenna, unde a fost adăpostit împreună cu mama sa. Negustorii cu care am discutat ulterior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
despre trei femei numite Norme, care trăiesc între rădăcinile arborelui lumii și care retezaseră firul de aur în care se ținea viața lui Faroald. Îmi amintesc doar un vers, pe care l-a repetat de mai multe ori: „Normele au decretat: este un fir care nu se reînnoadă“. L-au spălat și l-au îmbrăcat cu hainele cele mai frumoase. Rotari i-a pus armura, și Faroald a fost îngropat, cu fața câtre răsărit, acoperit cu o pânză de in, împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de fapt nu și-a întrerupt lucrarea nefastă. Atunci când biserica catolică a hotărât că școlile, teatrele, termele și băile erau locuri în care diavolul îi ispitea pe cei slabi de înger, regele le-a închis. În clipa în care a decretat că Satana pătrundea în pieptul lipsit de suflet al femeilor prin mijlocirea cernelii și a scrisului, curtezanele au început să se laude cu propria ignoranță. În ziua în care, în forum, sodomitul Marziale l-a acuzat de sodomie pe cinstitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Dragostea mea, dragostea mea afonă, nepieptănată, obosită, dragostea mea minunată, arată-te la fereastră. Arată-te la fereastră, coboară, sunt aici, sunt mereu aici, hai să vorbim, trebuie neapărat să vorbim În noaptea asta. a doua oră — Totul e filozofie, decretă bărbatul pistruiat, cu părul roșu, țeapăn În umbra oblonului de tablă tras peste intrarea unei săli ce părea a fi un club sau o magazie. Un bărbat fără vârstă, cu trăsături nedefinite, sumare, ca ale unui fetus, pe care Elio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
care comisese cine știe ce eroare, ce păruse impardonabilă În ochii președintelui. Președintele era cordial, prietenos și generos cu prietenii, dar viclean și de nestăpânit cu dușmanii și cu cei pe care Îi considera nedemni de a-i fi prieteni. Uneori Își decreta sentințele cu nedreptatea capricioasă a unui copil, dar faptul că acei nefericiți, care deveniseră prada lui, nu meritau furia sa nu le schimba cu nimic destinul. Niciodată Elio nu și-ar fi imaginat că furia, răzbunarea și abandonul ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
apucat să-și scoată și el briceagul, iar când și-a dus mâna la umăr, a scăpat mingea de piele pe care i-o trimisese văru-su din Iugoslavia, și atunci Romulus Frunză s-a aplecat, a ridicat-o și a decretat că de-acum le aparține lor, iar Prodan să zică mulțam că nu l-au împuns în burtă, rana de la umăr e un fleac, se vindecă într-o săptămână, pentru că frate-su nu i l-a înfipt prea adânc, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]