4,706 matches
-
scoțian pare totuși fără prejudecăți de acest gen, deci, putem spera... 7 noiembrie 2000 4.10. Mimi Khalvati: "Dezrădăcinarea e miezul poeziei mele" Lidia Vianu: Scriind despre ceea ce am numit acum mai mulți ani "autorii Desperado", spuneam că o trăsătură definitorie pentru ei este dezrădăcinarea. E o trăsătură care și pe tine te reprezintă. Te-ai născut la Teheran, ai făcut școala în Elveția și la Londra, ai migrat din teatru spre poezie, ai întemeiat grupul Teatrul în Exil. Dezrădăcinarea e
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fie foarte vag. Ambele sunt acceptabile și niciuna din modalități nu e nouă. Sentimentul că firele se înnoadă într-un final mulțumește lectura, dar această încheiere e uneori o renunțare la prezentarea complexității și imoralității lumii noastre. LV. Starea ta definitorie e umorul. De la moderniști încoace, de la Joyce și Eliot, ironia e unealta predilectă a scriiturii. TM. Nu mă văd scriind absolut nimic fără umor. Umorul dezumflă cel mai bine prefăcătoria și, ca romancier, mă interesează cum sunt oamenii cu adevărat
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
aorta ascendentă proximală; o trunchiul pulmonar proximal; posterior o peretele anterior al sinusului oblic; o esofagul; o venele pulmonare drepte; drept o atriul drept; o septul interatrial; stâng o pericardul; o venele pulmonare stângi; Morfologia externă a atriului stâng Elementele definitorii ale atriului stâng îl constituie cele patru vene pulmonare drepte și stângi, superioare și inferioare. Venele sunt incluse împreună cu vena cavă inferioară și superioară într-o teacă pericardică seroasă. În anumite situații la nivelul extremității stângi a atriului drept în
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
membru al Academiei de Științe Medicale din România. PREFAȚĂ A scrie istoria unui sistem disciplinar ca acela al științelor medicale este o întreprindere care presupune muncă laborioasă, reflectată metodic în confruntarea surselor de referință, de selecționare și interpretare a evenimentelor definitorii din numeroasele date privind dezvoltarea medicinei de-a lungul mileniilor și mai detaliat din ultimile secole. Realizarea unei asemenea cărți, în intenție curs pentru mediciniști, este cu atât mai complexă și mai completă, cu cât concepțiile, personalitățile, realizările medicale, doctrinele
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
facem aceste sublinieri. Intuiția și înțelegerea sintagmei: medicina - filosofie, știință și artă. Emoția descoperirii de noi soluții medicale, umanizează profesia, asemenea emoției estetice, prin aportul esențial la refacerea și păstrarea armoniei funcționale a organismului uman. Pe de altă parte, trăsăturile definitorii ale intuiției medicale se regăsesc nuanțat în filosofia artei și în arta propriu-zisă: dragostea de om, pasiunea creării, gândirea dinamică, reflexiunea, conexiunile: sensibilitate afectivitate, inteligență conștiință, contemplare - experiment, revelație - experiență. Medicina și arta sunt 11 viață, ipostaza umană edificată estetic
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
psihologia vârstelor, a dezvoltării, psihologia educațională, psihologia orientării și consilierii, psihologia personalității etc). Situată între copilărie și vârsta adultă, adolescența constituie un fenomen biologic, psihologic și social, cu determinări multiple, de ordin genetic, geografic, cultural, social și educațional. Cunoașterea particularităților definitorii ale acestei etape exclude tratarea ei unilaterală, doar în sens exclusiv biologic sau psihologic, între maturizarea organică și cea psihosocială existând un raport de interdependență. Mai mult, ritmurile dezvoltării organice și psihologice sunt inegale, între aceste fenomene putând interveni disproporții
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
interesul crescut pentru această vârstă cu caracteristici extrem de complexe sub aspect psihologic, relațional, valoric etc. Fără a se contrazice neapărat în punctele lor esențiale, multe dintre teoriile referitoare la dezvoltarea personalității în adolescență propun viziuni complementare, axate pe anumite elemente definitorii ale acestui proces, astfel încât o abordare holistică, multidimensională a evoluției personalității la vârsta adolescenței ar fi absolut necesară. Considerată una dintre cele mai complete și complexe teorii referitoare la dezvoltarea psihosocială a personalității, teoria ciclurilor vieții, elaborată de Erik Erikson
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
viață, acestea nu sunt stabile, astfel că după o analiză ulterioară sunt abandonate. Acești adolescenți pot fi sensibili, receptivi și principiali sau dimpotrivă anxioși, ezitanți și autojustificativi (Scarr, Weinberg și Levine, 1986). Pornind de la constatarea sentimentului expresivității personale ca dimensiune definitorie a statutelor identitare, Waterman (1990) diferențiază șapte tipuri de statute identitare semnificative pentru adolescenți: 1. identitate dobândită expresivă când adolescentul după explorări active se angajează în direcția atingerii viitoare a unor valori și scopuri pe care le-a experimentat ca
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
un nou concept de literatură: „În locul abordării «schismatice», cu accent pe punctele de fractură”, P. optează pentru „observarea mai îndeaproape a torsiunilor și a «convertirilor» care se petrec, la nivelul principalelor convenții și uzanțe literare, în proza lui Caragiale”. Figura definitorie a inovației lui Caragiale-prozatorul e găsită în ambiguitate, care privește statutul ficțional, relația autor- narator, ironia și absurdul. Ultima secțiune, Numărătoarea steagurilor, reia problema deschisă în Comediile lui I. L. Caragiale. Nu e un studiu clasic de receptare, căci accentul cade
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
transportul acizilor biliari. Sunt implicați cel puțin doi transportori de anioni organici din membrana canaliculară. Secreția bilirubinei conjugate la nivel canalicular este eficientă astfel încât concentrația bilirubinei conjugate în plasmă extrem de redusă. Creșterea concentrației bilirubinei conjugate în plasmă reprezintă un semn definitoriu al afectării hepatice sau biliare. Procesarea ductală și vaziculară a bilei Compoziția bilei se modifică pe măsură ce parcurge arborele biliar. Aceste modificări nu sunt extrem de importante la om deoarece nu sunt influențate cele două funcții importante ale bilei: transportul de acizi
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
reprezentare apare Întotdeauna numai deasupra figurii regelui, pentru a sublinia faptul că fără prezența acestuia Își pierde eficacitatea. Numelui zeului i se dă forma grafică a numelor regale, și invers, numele regelui apare adesea fără reprezentarea caracteristică, dar cu semnul definitoriu pentru divinitate. Există preoți ai regelui, iar pentru că „Soarele” nu are mitologie, mitologică devine familia regală, care este reprezentată În aspectele vieții cotidiene, mai degrabă decât În cele rituale, cu trăsături caracteristice și apare În imaginile sacre din locuințele din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să presupunem un orizont istorico-religios mai variat, iar orice discurs generalizator trebuie să fie supus unei precauții maxime. În aceste condiții, tratarea religiei aramaice trebuie să-și fixeze limite foarte precise. În ceea ce privește elementele În aparență comune și, În mare parte, definitorii, se individualizează clar și aproape peste tot prevalența cultului zeului Hadad, cu siguranță destul de asemănător morfologic (nu doar nominal) cu zeul Baalxe "Baal" din Ugarit (de altfel, numit și Hadduxe "Haddu"), cu mesopotamianul Hadad și cu anatolianul Teshubxe "Teshub". Este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
schimb, un argument de ordin funcțional: Odin, după cum vom vedea mai jos, se Îngrijește de războinicii căzuți În luptă, iar Într-o societate războinică, așa cum era cea germanică, o astfel de funcție trebuie să fi fost cât se poate de definitorie, Într-atât Încât să sugereze unui roman identificarea zeului respectiv cu o divinitate psihopompă, deci cu Mercur. Această identificare se dovedește a fi foarte puternică În cea mai mare parte a lumii germane, unde termenul latin „ziua lui Mercurxe "Mercur
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1993) împreună cu Semnul mirării (1995) reprezintă selecții din comentariile critice transmise vreme de aproape patruzeci de ani pe unde scurte, la postul Europa Liberă. Neînsemnate cantitativ față de masivitatea producției pe care o ilustrează, culegerile surprind și fixează câteva dintre semnalmentele definitorii ale scrisului lui I. Spre deosebire de Românește sau de Fenomenul Pitești, ele articulează o polifonie de voci. Evoluând ca eseist, jurnalist, traducător și poet, autorul trece fără crispări de la un registru al scrisului la altul. În Subiect și predicat, accentele cad
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
că această regulă, în prezența domeniului universal, nu reușește întotdeauna (pentru orice profil) să determine o mulțime de alegere socială nevidă. Așadar, dacă impunem tranzitivitatea ca o condiție necesară pentru o FBS, va trebui să renunțăm la o regulă considerată definitorie pentru democrație. Acesta este în sine un rezultat surprinzător pentru că, într-o interpretare tare, indică faptul că democrația nu este minimal-rațională<footnote Cum sunt însă adeptul interpretărilor slabe, voi reține doar ideea că majoritatea, formulată în cadru binar arrowian nu
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
au Însemnat apogeul statului european. În secolul precedent, relația dintre cetățean și stat era un compromis variabil Între nevoile militare și revendicările politice: obligația străveche de a-și apăra glia contrabalansa, pentru cetățenii deveniți suverani, drepturile moderne. După 1945, elementul definitoriu al relației a devenit păienjenișul de beneficii sociale și strategii economice prin care statul Își servea supușii - și nu invers. Ulterior, ambițiile atotcuprinzătoare ale statului asistențial occidental aveau să-și piardă din atracție, poate și pentru că nu mai reușeau să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
trăia, Vaticanul a atenuat pentru Biserica spaniolă consecințele colaborării sale Îndelungate cu „vechea stăpânire”. Această rupture culturelle, cum i s-a zis În Belgia și nu numai, Între religie și politică, precum și Între Biserica Catolică și trecutul său recent e definitorie pentru spiritul „șaizecist”. Reformismul Vaticanului avea, bineînțeles, limitele lui: pentru mulți dintre participanți, impulsul strategic al acestui conciliu nu era să Îmbrățișeze schimbarea radicală, ci să o stăvilească. Când legalizarea avortului și liberalizarea divorțului au fost supuse la vot câțiva
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a „miracolului” vest-german din anii ’50. O vreme, strategia a avut un oarecare succes. Nivelul de trai din Cehoslovacia, Ungaria și Polonia a crescut În anii ’70, cel puțin după criteriul consumului. Numărul de automobile și de televizoare - bunurile durabile definitorii pentru acea epocă - a sporit constant: În Polonia, numărul de mașini personale raportat la numărul de locuitori a crescut Între 1975 și 1989 de patru ori. La sfârșitul anilor ’80, În Ungaria existau patru televizoare la fiecare zece oameni, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
alese - și aveau o puzderie de angajați -, unitățile regionale din Italia nu puteau surmonta nici identificarea ultralocală a italienilor cu satul sau orașul natal, nici dependența financiară față de capitală. Existența regiunilor le amintea În schimb italienilor de clivajul peren și definitoriu Între nordul prosper și sudul dependent - și oferea ocazia exprimării politice a resentimentelor aferente. Rezultatul a fost apariția unui fenomen nou, cel puțin În decorul italian: separatismul celor prosperi. Nordul italian (orașele cu industrii și afaceri din Lombardia și Piemont
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Freud, Marcuse, Fromm sau Adorno, spre cele mai importante probleme ale relației dintre artă și societatea industrială: problema kitsch-ului, politizarea mesajului estetic, raportul dintre normal și patologic în artă, rolul pieței în impunerea valorii estetice. Problematica socialului în artă, definitorie pentru sfera de interes a autorului, este rezolvată, în sensul ideologiei marxiste, prin afirmarea rolului primordial al „angajării” și „militantismului”. Volumul Frumosul dincolo de artă (1988) este un manual de estetică în care sunt reluate și adâncite atât noțiunile estetice clasice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285152_a_286481]
-
de informație, ci ca obiect activ și central al Întregului proces de instruire. Curriculum-ul de istorie pentru clasa a IV-a, asigură prin dominantele sale, reechilibrarea raportului formativ-informativ, corelarea interdisciplinară, realizarea unei „oferte de cunoaștere” cuprinzând toate dimensiunile caracteristice definitorii pentru Învățarea activă. Între modalitățile concrete de Învățare activă se află și dosarul tematic ca mijloc de investigare a faptelor, fenomenelor și proceselor istorice, activitate ce Întărește rolul elevului În procesul didactic. Justificăm această apreciere prin faptul că alcătuirea dosarului
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Surdu Janeta, Surdu Mircea () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93540]
-
și Interferențe spirituale (2002), articolele publicate de-a lungul timpului în presa culturală din țară, diversitatea tematică - de la subiecte de eminescologie, literatură veche, recenzii la cărți aparținând unor autori craioveni până la pledoaria pentru canonizarea lui Mihai Viteazul - fiindu-le caracteristica definitorie. SCRIERI: Publicații periodice din Oltenia, I-II, pref. Dan Simonescu, Craiova, 1976-1979; Manuscrise și cărți vechi, pref. Dan Simonescu, Craiova, 1977; 70 de trepte, pref. Dan Simionescu, Craiova, 1978; „Arhivele Olteniei”. 1922-1946 (în colaborare), București, 1983; Geneza ideilor social-politice și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288397_a_289726]
-
în poartă (1968) - sunt creația unui scriitor agreabil, sprijinit consecvent de talentul graficianului. Pretutindeni în prozele lui R., notarea realistă, exactă și totodată dezinvoltă a gesturilor și vorbirii se îmbină în chip firesc cu tentația senzaționalului, fantasticului și abisalului psihologic. Definitorie rămâne însă perspectiva moralistului și a umoristului, care uzează de o gamă largă de mijloace, de la zâmbetul îngăduitor, solidar cu duioșia, până la distanțarea sarcastică. Sub camuflajul ironiei și al jovialității sudice, cu tentă caragialescă (s-a vorbit de „miticismul” naratorului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
obiectivități care își propune să facă dreptate unui curent de gândire și artistic scufundat, fără să adere necondiționat la valorile plastice promovate de simbolism (este mai ales cazul lui Theodor Enescu atunci când scrie despre Luchian). Intruziunea literarului în arta plastică, definitorie pentru momentul simbolist și drastic amendată de modernitate, care identifica aici semnele decadenței, cerând fiecărei arte să se concentreze asupra propriului mediu, făcea, la acel moment, dificilă o reabilitare fără rezerve a curentului. Pentru "postmodernul" Angelo Mitchievici contaminarea cu literarul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
între 1910 și 1915, interval după care fie și-au reformulat viziunea estetică, fie au căzut sub incidența unei critici impenitente, care socotea literaturizarea sculpturii în spirit simbolist drept o eroare estetică amendată de pe pozițiile unei alte vârste a modernității. Definitoriu pentru decadentism este amploarea pe care o ia o altă temă romantică, ceea ce ar completa teza lui Mario Praz conform căreia decadentismul nu reprezintă decât o prelungire a romantismului în datele unei exces al dimensiunii erotice pe linia de evoluție
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]