7,752 matches
-
În timp ce cu cealaltă se ținea neglijent de scaunul din față. Cu partea de sus a trupului atârnând În afară și cea de jos ascunsă Înăuntrul mașinii, arăta de parcă ar fi fost tăiat În două de un magician. Chiar și de la depărtare Asya putea vedea că nasul bărbatului era atât de roșu din cauza băuturii Încât strica simetria feței sale pe jumătate galbenă, pe jumătate roșie, Înclinând balanța În favoarea roșului. Tocmai pe când se gândea ce băutură - berea sau raki-ul sau ambele - ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
urlînd că trebuia să ne aliniem. Am Întrebat unde ne ducem. Un infirmier m-a sfătuit să aștept Întoacerea la civilie pentru a pune Întrebări. Culoarele spitalului semănau cu ulițele unui sat Într-o seară de camuflaj. Am zărit În depărtare o cabină telefonică În direcția căreia m-am Îndreptat aidoma marinarului care vede ivindu-se farul salvator. Dar nu-l pusesem la socoteală pe sergentul care m-a prins din urmă: „Ei, Misticule, Încotro Îți iei zborul?“. Misticul era porecla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
își aprinsese o țigară și mă urmărea pe sub gene cu ochii ei de culoarea ciocolatei jucînd în umbre și ape adînci, cu o căldură ascunsă. Și ciorile și corbii sînt păsări foarte deștepte, pălăvrăgeam eu privind aiurea peste dealurile din depărtare. Am văzut odată la televizor o emisiune în care o cioară a aruncat o nucă în stradă și a așteptat să treacă o mașină să spargă coaja cu roțile, pe urmă a coborît și a cules miezul. Și asta făcea
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
și eu sîntem în același timp foarte prezenți și influențați de sufletul, trăirile, convingerile, impresiile și percepțiile celuilalt, de încrederea și pasiunea care depășesc orice distanțe și devin un adevăr puternic, întotdeauna prezent și benefic, prin apropierea dincolo de orice aparente depărtări, dincolo de orice opreliști exterioare. Este în stare un sentiment să îți aducă această certitudine? Să transforme absența în prezență? Răspunsul eu îl știu deja. L-am aflat alături de ea: sînt atîtea moduri în care poți percepe prezența și în care
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
aceea poate priveam meditativ-observativdetașat pe fereastră la peisajul nopții cu pomii ca niște umbre îmbrăcate în halate pufoase iluminate de stîlpii electrici ai străzii în nuanțe aurii, totul într-o tăcere adîncă sub pătura pufoasă a zăpezii și ceva din depărtarea și distanțele nopții mi-a adus un fel de melancolie ce venea de fapt din interior, ca un fel de durere în surdină ce devenea din ce în ce mai acută. Și m-am gîndit că distanța și timpul nu fac decît să accentueze
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
libertate să te îndepărtezi de o gară înspre alta, fără să te gîndești la destinație, să ai impresia că ai evadat înspre infinit, că te-ai eliberat de tot și să urmărești ore în șir sinele de oțel, luminile din depărtare și albastrul de cerneală al nopții... Sau dacă decolezi cu avionul, ce amețeală plăcută să te desprinzi de la pămînt, să te înalți, ce certitudine a plutirii... iar cu vaporul, imensitatea apei și a valurilor care clipocesc pretutindeni în jur, legănarea
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
-o un anotimp întreg, guguștiucul care a stat cu mine pînă a învățat să zboare și a trebuit să plece, lăsîndu-mi o întristare adîncă ce ușor te obișnuiești cu orice ființă care îți aduce un plus de afecțiune!... Priveam în depărtare la strada pustie pe care se spulberau rotocoale de zăpadă și, spre norocul meu, mașina a venit dar a trecut pe lîngă noi în viteză, fără să oprească. Am început să rîd, deși toți ceilalți erau puțin dezamăgiți, eu în
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
sau nu, chiar aș prefera să simți și tu așa în același timp... Vezi acel soare, acel orizont? Chiar le percepi într-adevăr, sau doar ai impresia?... Pentru că eu aș vrea să le împart cu tine. Vezi dealurile alea din depărtare? Acolo aș vrea să fiu cu tine alături, doar ca să fim acolo, ca să ajungem undeva împreună, să descoperim ceva nou instantaneu, să ne bucurăm de peisajele anotimpului însuflețirii... doar și numai și neapărat și la întîmplare și anume și cu
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
iubirii: întîlnire de gradul trei cu primăvara, anotimpul speranței... De fapt, cine e ea, orhideea, atît de diferită de celelalte apariții cu care s-a mai întîlnit el? Este o persoană adevărată, o ființă care simte profund și există în depărtarea relativă, mereu în apropierea relativă, diferită de altele tocmai prin această acceptare a iubirii, această capacitate de a-l înțelege și de a-l iubi într-adevăr pe Romeo... are multă bunăvoință și căldură, înțelegere și percepere, el simte asta
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
În altă parte... * Și abia cu cîtva timp în urmă stăteam amîndoi pe marginea drumului, așezați pe bordura de ciment, unul lîngă altul, la fel de interesați de libertate, la fel de încălziți de soarele verii, la fel de confortabil împreună, în completă înțelegere, și priveam depărtările înverzite, praful șoselei și secundele orei care treceau lent pe lîngă noi... ca și cum nu așteptam nimic altceva decît acel moment și libertatea verii... Ea își ținea haina pe braț, eu stăteam cu coatele pe genunchi și șapca pe ceafă, cerul
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
ăla a avut un talent fără preț. ă Ați menționat în declarația dumneavoastră că cei doi bărbați s-au certat? ă Nu, spuse Ospi Maximovici calm. Nu știu nimic despre asta. Nu am fost acolo. Eram la opt sute de versete depărtare. Vadim Vasilievici a auzit cearta. Vadim Vasilievici se foi la auzul numelui său. ă Ah, da, Osip Maximovici, zise Porfiri. Îmi amintesc. Anna Alexandrovna mi-a spus. Erați în sihăstrie la Optina Pustin. Înseamnă că sunteți credincios? Porfiri observă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
simplu la conținutul filozofic al cărților editate de Atena. ă Acum chiar că m-am săturat de balivernele dumneavoastră. Adevărul este că nu am avut cum să-l omor pe Boria sau pe Goriancikov. Eram la o mie de versete depărtare la Optina Pustin. Dacă v-ați fi dat osteneala să îmi verificați alibiul, nu v-ați mai face de râs cu aceste acuzații absurde și nefondate. ă Dar v-am verificat alibiul. Sunt întodeauna suspicios în privința oamenilor care se chinuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și cu slujba. — Nu e un sistem perfect. Dar nici În altă parte nu-i mai bine. Kitty coborî din taxi. Desert Rose stătea În fața rulotei, În aceleași haine În care o lăsase la petrecere, privind-o pe Kitty din depărtare. Oare Charlie condimentase În vreun fel noaptea lor festivă În doi? Kitty se avântă spre Desert Rose, toată numai zâmbet, să descopere ce se mai Întâmplase. 14 Îngeri certațitc "14 Îngeri certa]i" Îngerii lui Charlie era patru la număr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cu câte-o cafea În mână și se opriră pe marginea drumului, admirând panorama Los Angelesului, așa cum o văzuse În atâtea filme. — Diane, cred ca Matthew vrea să scape de mine, zise ea pe un ton plat, uitându-se În depărtare. Chiar simțeam că e ceva Între noi, că ceea ce s-a Întâmplat e real. — Se numește supersex, zise Diane ironică. — A fost mai mult decât atât. Recunosc asta atunci când mi se Întâmplă, crede-mă. Poate că a fost așa doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
îi spun ce s-a întâmplat, sau poate mai târziu, pe la mijlocul după-amiezii, în timp ce lucrăm, e la fel de rău să afle înainte de prânz ca și imediat după aceea. Șoseaua făcea o buclă largă la capătul așezării, după ultima casă se vedea în depărtare un uriaș dud negru, de peste zece metri înălțime, acolo se afla olăria. Cupa a fost umplută, acum trebuie băută, spuse Cipriano Algor cu un zâmbet obosit, și se gândi că ar fi mai bine dacă ar putea s-o verse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pe Augusta. Pe mama, așa cum era, furioasă, când i-a cerut fratelui meu să mă lege de pat și să mă bată. Ceața care s-a lăsat pe munte când m-am rătăcit în viscol. Lupii care urlau undeva în depărtare. Mi-am amintit fericirea care m-a copleșit a doua zi când am fost salvat. Nici nu mi-a păsat de degerături. Totuși atunci s-a decis destinul meu. Dacă n-aș fi fost pe munte atunci, puteam să cânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
urmă s-a răzgândit. — Nu, deținuții n-au voie să fumeze în biroul directorului, mi-a explicat el. Neavând ce face, m-am uitat pe fereastră. Am zărit aceiași pietoni care treceau, tresăreau și se duceau pe celălalt trotuar. În depărtare se vedea capătul unui parc. Un măturător de stradă culegea hârtii cu un băț care avea un cui în vârf. În dreapta, se zărea un magazin cu două trepte în față. Cumpărătorii se înghesuiau să intre și să iasă. Ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fie văzută. Situație umilitoare, ea stând sprijinită de un podeț suspendat deasupra unui povârniș cu măslini, cu fața acoperită de un ziar, ca și cum ar fi murit de curiozitate să știe ce se petrecea În lume, iar el la zece pași depărtare, fumând ca și cum ar fi trecut pe acolo Întâmplător. Invitații lui Agliè trecuseră, dar acum, zicea Lorenza, continuîndu-și drumul pe cărare, aveau să-l Întâlnească pe el, care, desigur, urma să sosească. Belbo zicea la dracu’, la dracu’, și ce dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nimic? Aveai dinaintea ta textele unui nebun, care povestea despre discuțiile lui cu alți nebuni și despre ultima discuție cu un muribund hipersurescitat, sau hiperdeprimat. Nu erai nici măcar sigur că Belbo Îți telefonase de la Paris, poate vorbea de la câțiva kilometri depărtare de Milano, poate de la cabina din colț. De ce trebuia să te vâri Într-o istorie, poate imaginară, care nu te privește? Însă asta mă Întrebam În periscop, În timp ce picioarele mi se Îngreunau, și lumina scădea, și Încercam teama nefirească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
la cabinet. Trebuia, În orice caz, să mă duc la Conservatoire să verific. Îmi aminteam că era deschis și duminica după-amiaza. Cartierul Latin era agitat. Treceau grupuri vociferând, cu steaguri. În Ile de la Cité văzusem un cordon de poliție, În depărtare se auzeau explozii. Probabil că așa fusese și În ’68. Cam prin dreptul lui Sainte-Chapelle fusese o busculadă, simțeam miros de gaze lacrimogene. Auzisem un fel de trageri, nu știam dacă erau studenții sau polițiștii, lumea din jurul meu alerga, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de mașină pe stradă, lăsînd o dîră de gaze de eșapament În urma lui. N-ar trece de inspecția tehnică, gîndește Wakefield. Și nici vechea lui țară n-ar trece-o, cu dîra ei de fum, ucigător de la mii de kilometri depărtare. Așezată din nou la volanul mașinuței ei, Susan rămîne tăcută preț de ceva timp. — Ei, a fost un eșec, spune În cele din urmă, aprinzîndu-și o țigară. Îmi pare rău. Vrei ceva de băut? Discursul de la muzeu e programat pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
din acele daruri neașteptate de pe la mijlocul lui aprilie, când ai impresia că e aproape vară. Locuia într-un sat încântător, cu vile cu fațade albe și cenușii, din lemn, la cinci mile de Woodbury. Casa se afla la o oarecare depărtare de drum și avea în față o alee elegantă, mărginită de două ronduri mari de flori. Camilla, îi explică Laurence, câștiga în fiecare an premiul întâi la secțiunile pentru flori și produse agricole ale Expoziției din Woodbury. Deși extrem de cochetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pe făptura aceea de moravuri ușoare să scrie la ziarul lui. Cum putea să doarmă noaptea? Pentru Jack Allen, tot ce conta era să obțină o poveste. Nu era de mirare că nevastă-sa zburase la patru mii de mile depărtare ca să scape de el. Aruncă cu ziarul în nefericitul de Mike Wooley și ochii verzi îi scânteiară de furie. — Jurnalism de scandal, se răsti la el. Citizen nu s-ar preta niciodată la ceva de un asemenea prost-gust. Mike o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pe cer. Doar dacă te uiți un pic, Poți să-l vezi și pe cel mic. Iar dacă privești în zare, Ai să vezi și pe cel mare. Cum ar înflori un șes, Se văd, noaptea mai ales, Clipocind în depărtări, Ca aprinse lumânări. Un bănuț de cinci parale Lunecă pe cer agale. Când se dă pe cer de-a dura, Crește și temperatura. Din atât de multe stele, Numai el poartă inele. Se aud prea multe șoapte Că e unul
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
-o în direcția hanului Iwate, Gaston a recunoscut locul. — Nu ne întoarcem la han, i-a spus Endō aspru. Uneori era foarte blajin cu Gaston, alteori chipul lui căpăta răceala asasinului. Unde mergem? Endō nu-i răspunse. Privea fix în depărtare, ca și cum ar fi căutat ceva pe strada învăluită în ceață. Se apropia încet o mașină neagră, care venea dinspre strada cu tramvaie. Gaston a recunoscut-o imediat. Apoi l-a recunoscut și pe șoferul care-i adusese aici. Șoferul l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]