7,054 matches
-
Luna coborâse, anunța răcoarea zorilor. Se ridică, împingându-și tovarășul... Cu pas tărăgănat, izbutiră să parcurgă, împreună, limbul de piatră. Marea îi însoți prin ample acorduri. Ajunseră în vârful pantei, întâlniră aleile spre hoteluri. Copitele se urneau greu, în cinstea despărțirii pe care o tot amâna, înțepenise pe pajiștea umedă a parcului și nu mai putea fi mișcat. Coborâse rușinat capul. Demnitatea nu-i permitea să reintre în oraș însoțit de oricine ! Strămoșii aduceau mântuitori, regi sau apostoli. — Interogația este creatoare
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
a ținut de mână la cinema. N-am văzut nimic din film, tremuram. Pe strada unde locuiam, întâlneam o fată care îmi părea nemaipomenit de frumoasă. Seară de seară o conducea, până în dreptul porții, un bărbat înalt, îmbrăcat neglijent. La despărțire se sărutau, sfârșiți unul în celălalt. Ce imbold îi trimitea în aceeași clipă unul spre celălalt, cum consimțeau ? Credeam că, dacă cineva te iubește, ți se transmite instantaneu dorința de a-l iubi. Un fel de magie căreia nu i
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
vreau s-o văd. A înțeles imediat. După- amiază a venit la mine. Apoi, cu regularitate. De obicei, miercuri. Se oprise, amintindu-și parcă ceva. Acum două luni, în februarie, în deplasarea noastră pe șantier m-ai întrebat dacă după despărțirea de Delia am găsit pe altcineva. Ți-am vorbit de o infirmieră măritată, care îmi făcuse injecții în timpul gripei. Nu era nici o infirmieră ! — Bine, dar Delia, apoi tocmai cumnata... — Coincidențe. Ca și faptul că Manole lucrează împreună cu noi. Delia putea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
după-amiezii. Domnul nu știe cât de imprudenți devin uneori bărbații în amețeala durerilor de cap. Apăsarea în tâmple, greutatea frunții, povara care strânge ceafa. Colegul trage încuietoarea metalică a mapei. Pune mănușa înmănușată pe poartă. Oferă un semn amical de despărțire. Gata, s-a dus, a fost. Un nod grețos, până în cerul gurii, pentru bărbații buimăciți, vinovați de prea multe dureri de cap ? În frunte, în tâmplă, în ceafă. Bărbați, totuși, în cele din urmă ! Trecuți și iar trecând treapta altor
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Salvarea. Nor alburiu, suspect, grăbite bătăi de aripă, gata să se înalțe : explozia clipei confuze. În jur, nerăbdarea bărbaților la ora de prânz. În seria de autor „Norman Manea“ au apărut: Întoarcerea huliganului Sertarele exilului. Dialog cu Leon Volovici Înaintea despărțirii. Convorbire cu Saul Bellow - Un proiect Words & Images Vorbind pietrei Atrium Variante la un autoportret Vizuina Curierul de Est. Dialog cu Edward Kanterian Plicul negru Anii de ucenicie ai lui August Prostul Fericirea obligatorie Captivi în pregătire: Zilele și jocul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
-o de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale, și să nu-ți fie aruncat tot trupul în gheenă. 31. S-a zis iarăși: Oricine își va lăsa nevasta, să-i dea o carte de despărțire." 32. Dar Eu vă spun că orișicine își va lăsa nevasta, afară numai de pricină de curvie, îi dă prilej să preacurvească; și cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurvește. 33. Ați mai auzit iarăși că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
singur trup?" 6. Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă." 7. "Pentru ce dar", I-au zis ei, "a poruncit Moise ca bărbatul să dea nevestei o carte de despărțire, și s-o lase?" 8. Isus le-a răspuns: "Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsați nevestele; dar de la început n-a fost așa. 9. Eu însă vă spun că oricine își lasă nevasta, afară de pricină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
când totuși se ivi o pauză, Marta sări din jilț, cu vioiciunea silită de la început, gata de plecare. Toți trei scăpară câte un oftat de ușurare. ― Dar pe la noi când ai de gând să vii, ursuzule? îi zise ea, la despărțire, românește, aranjîndu-și faldurile bluzei pe piept, ca să nu fie nevoită a se uita în ochii lui. Și tata te așteaptă... dacă de mine nu ți-e dor defel! adăugă apoi, după două secunde, cu ton mai ștrengar. ― Desigur... trebuie să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
urmeze oriunde, chiar pe front. Groparul veni după-amiază, zdrobit, și în loc să mai povestească ce-a văzut, mormăi plîngînd: ― Acum sunt șapte... șapte... șapte... 8 Apostol Bologa își zicea și simțea că acuma cea mai mare nenorocire pentru el ar fi despărțirea de Ilona. I se părea că viața lui începe undeva, departe, dar de-abia de la Ilona se luminează, ca o odăiță plină de soare și de bucurie. O fericire simplă, tumultuoasă și copilărească îi sălășluia în suflet... Stătea în cancelarie
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
spune...Voiam să-l am cu toată setea și îmbrățișarea din întunericul celor dintậi nopți și să mă jeluiesc lui pentru toate suferințele mele, pentru toate nopțile mele tậrzii, pentru tot dorul meu nemărginit și, mai ales, pentru toată durerea despărțirii de satul meu drag! - N-ai să înțelegi niciodată dragostea mea, Yoane! Trupul tot era parcă o așteptare... Am iubit întotdeauna pe mai multe planuri și, de aceea, m-au dus valurile vieții cum am vrut... Flăcăul care nu-și
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
nava speranței părea că se scufundase definitiv, fără să lase măcar un odgon în calea valurilor vieții, se aprindea prima scậnteie pe vastul ocean al speranțelor. Descoperisem în mine izvorul întregii nenorociri, tocmai acolo unde odinioară fusese izvorul tuturor fericirilor. Despărțirile trecuseră .greu, lăsậnd răni adậnci în sufletul meu care simțea acum sfậrșitul zilelor de toamnă pătrunzător pậnă la durere. Mă agățam cu tristețe de fiecare frunză legănată de vậnt, de fiecare țipăt de cocor călător...Știam că el se va
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
dă valoarea supremă a vieții, enigmatică, dar stăpậnă pe ea însăși, gata oricậnd să cucerească lumea. Eram fericită în singurătatea zorilor...Automobilul rula agale, ascultậndu-mi parcă bătăile inimii și tăcerea gậndurilor care mă apasa cu fiecare zi în care simțeam despărțirea de Yon ca pe o iminență. Suferința parcă îmi deșteptase mintea, trezindu-mi toate simțurile la viață. Singurătatea pe care o iubisem atật de mult devenise acum primejdioasă, deși ea fusese în cele mai grele clipe ale vieții cea mai
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
prea tậrziu, fiecare dintre noi avea probemele lui. N-am rezistat însa tentației de a-i săruta obrazul proaspăt bărbierit, în care am deslușit tainic semnele virilității. M-am rușinat puțin de gestul meu necugetat, izvorật parcă din disperarea apropiatei despărțiri, dar n-aș fi găsit niciodată, oricật de talentată aș fi fost, cuvậntul acela magic prin care să-i pot dărui măcar un singur strop din ambrozia hărăzită zeilor. Yon era pentru mine puritatea pierdută, credința în valorile eterne ale
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
locul și nu le găsesc timpul și nici sensul pentru a-ți putea smulge cenușa din tậmple. Fiecare cuvậnt al tău, greoi și apăsat, mă doare, fiecare gest al tău vibrează în mine, iar depărtarea devine și mai lungă și despărțirea devine și mai grea. Tu îmi aduci cu tine blậnda lumină a dimineții, licăririle amurgului, curcubeul singuratic în clipa albastră a ploii de vară; aș vrea să fii al meu, numai al meu, dar privirea se mută în stele, în
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
limpezimea ideilor, de persuasiunea cu care fetița blondă își expunea rậnd pe rậnd ideile și, mai ales, de pledoaria pe care acolo, în intimitatea noastră, o făcusem în favoarea școlii. Nimic nu mi se părea mai înspăimậntător și mai sinistru ca despărțirea de școală. Cu mirosul ei de motorină din podelile negricioase, cu scậrțậitul acela sinistru din încheieturile bătrậnelor uși greoaie, școala era pentru mine un adevărat Paradis. Mă îndreptam către ea cu bucuria de a-mi umple sufletul de lumină și
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
Ce multe lucruri ne erau comune și totuși cật de străini eram unul față de celălalt! El o mai iubea încă pe învățătoarea plecată sub cruce să desăvậrșească acolo pe “A” și “a”, pe “O” și “o”... Ce dureroasă poate fi despărțirea! Eu însă simt și mai mult pậnă unde doare despărțirea de Yon. Mă doare cu fiecare pas, mă doare cu fiecare vis, mă doare cu fiecare secundă și simt cum sufletul începe parcă să-și caute drum către stele, către
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
străini eram unul față de celălalt! El o mai iubea încă pe învățătoarea plecată sub cruce să desăvậrșească acolo pe “A” și “a”, pe “O” și “o”... Ce dureroasă poate fi despărțirea! Eu însă simt și mai mult pậnă unde doare despărțirea de Yon. Mă doare cu fiecare pas, mă doare cu fiecare vis, mă doare cu fiecare secundă și simt cum sufletul începe parcă să-și caute drum către stele, către flori, către noapte... Tăcerea lui mă doare cu fiecare clipă
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
frumos mirositoare de lămậiță . Tu nu-ți mai amintești, Yoane, e mult de atunci, dar eu am hoinărit adesea pe holurile școlii, încercậnd să-ți deslușesc privirea, căutậndu-ți sprậncenele frumos arcuite și așteptậndu-ți în tăcere dragostea. Dar a venit brusc despărțirea de școala din sat, despărțirea de tine, de tot ce-mi era drag. Trebuia să plec la oraș, să ajung “doamnă”, iar acolo aveam să gust cele mai amare experiențe de viață. O școală nouă, cu profesori bine pregătiți, dar
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
nu-ți mai amintești, Yoane, e mult de atunci, dar eu am hoinărit adesea pe holurile școlii, încercậnd să-ți deslușesc privirea, căutậndu-ți sprậncenele frumos arcuite și așteptậndu-ți în tăcere dragostea. Dar a venit brusc despărțirea de școala din sat, despărțirea de tine, de tot ce-mi era drag. Trebuia să plec la oraș, să ajung “doamnă”, iar acolo aveam să gust cele mai amare experiențe de viață. O școală nouă, cu profesori bine pregătiți, dar foarte exigenți, cu laboratoare moderne
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
presă că a fost îngropat la Eternitatea și nici măcar acolo să n-am puterea să-l plậng...M-ar putea vedea cineva și taina noastră n-ar mai fi taină și dragostea noastră n-ar mai fi dragoste adevărată și despărțirea noastră n-ar mai fi despărțire, iar toată suferința noastră ar fi inutilă... Despărțirea de Virgil a fost despărțirea de Iași, orașul studenției mele, cu teiul lui Eminescu picurậnduși florile parfumate pe alei, cu bojdeuca lui Creangă așteptậndu-ne cu drag
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
Eternitatea și nici măcar acolo să n-am puterea să-l plậng...M-ar putea vedea cineva și taina noastră n-ar mai fi taină și dragostea noastră n-ar mai fi dragoste adevărată și despărțirea noastră n-ar mai fi despărțire, iar toată suferința noastră ar fi inutilă... Despărțirea de Virgil a fost despărțirea de Iași, orașul studenției mele, cu teiul lui Eminescu picurậnduși florile parfumate pe alei, cu bojdeuca lui Creangă așteptậndu-ne cu drag, cu Bolta Rece plină de amintiri
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
să-l plậng...M-ar putea vedea cineva și taina noastră n-ar mai fi taină și dragostea noastră n-ar mai fi dragoste adevărată și despărțirea noastră n-ar mai fi despărțire, iar toată suferința noastră ar fi inutilă... Despărțirea de Virgil a fost despărțirea de Iași, orașul studenției mele, cu teiul lui Eminescu picurậnduși florile parfumate pe alei, cu bojdeuca lui Creangă așteptậndu-ne cu drag, cu Bolta Rece plină de amintiri, orașul în care am facut multe și mari
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
putea vedea cineva și taina noastră n-ar mai fi taină și dragostea noastră n-ar mai fi dragoste adevărată și despărțirea noastră n-ar mai fi despărțire, iar toată suferința noastră ar fi inutilă... Despărțirea de Virgil a fost despărțirea de Iași, orașul studenției mele, cu teiul lui Eminescu picurậnduși florile parfumate pe alei, cu bojdeuca lui Creangă așteptậndu-ne cu drag, cu Bolta Rece plină de amintiri, orașul în care am facut multe și mari nebunii!... Astăzi mă-ntreb: eu
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
prin mine, căci el însuși nu știa nimic despre mine, semn că lucrul bine făcut izbậndește prin vreme. Nimic nu impresionează mai mult decật tinerețea; că anii ei sunt cu adevărat minunați nu aflam decật dupa trecerea ei. Ceasul predestinat despărțirilor pậndește mereu și nu știu dacă trebuie să-l privim cu bucurie, cu tristețe sau cu șovăială. Cu ochii noștri lăuntrici, deslușim viitorul pe care încercăm să-l înfrumusețăm și un zậmbet vag de fericire ne luminează chipul la gậndul
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
fost oare atingerile tale, cum au sunat șoaptele tale, cật de dulci au fost ele, ce zậmbet divin a avut chipul tău și cum a fost de parfumată mierea buzelor tale însậngerate deja de boarea morții? Nu cumva, în disperarea despărțirii tale, ai strecurat ceva din veninul morții în sufletul celui rămas să poarte zilnic flori la un mormậnt rece și gol? Vậntul de toamnă suflă frunzele uscate, viforul iernii trosnește crengile prunilor din țințirim și odată cu ele moare încet-încet și
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]