4,744 matches
-
pe străzile din Petrograd au apărut persoane înarmate cu mitraliere. Muncitorii de la mai multe fabrici au intrat în grevă. În seara acestei zile, la , unde se întrunea Sovietul de la Petrograd, a ajuns Regimentul 1 Mitraliere cu pancarte „Jos miniștrii-capitaliști!” și detașamente armate muncitorești din Garda Roșie. Cinci mii de soldați și muncitori au ajuns la , unde își aveau sediul Comitetul Central și cel din Petrograd al . La 4 iulie, la Palatul Taurida continuau să fie prezenți soldați și muncitori. Lor li
Republica Rusă () [Corola-website/Science/336939_a_338268]
-
unde își aveau sediul Comitetul Central și cel din Petrograd al . La 4 iulie, la Palatul Taurida continuau să fie prezenți soldați și muncitori. Lor li s-au alăturat grupuri mari (de până la 10 mii de persoane), înarmate cu un detașament de bolșevici și marinari anarhiști sosiți din Kronstadt. Aceasta nu a oprit mitingurile din fața vilei Kșesinska, de la al cărei balcon își țineau discursurile bolșevicii. În această zi, în fața demonstranților a vorbit și V. I. Lenin, urgent sosit în dimineața zilei
Republica Rusă () [Corola-website/Science/336939_a_338268]
-
cooperarea camarazilor lor din Irkutsk, însă, dinspre est, orașul ajunsese între timp amenințat de presiunea trupelor generalului La 3 februarie, în gara Șeragul se aflau concentrate Batalionul II „Mărășești” împreună cu trenul său blindat cu același nume, Escadronul de Lăncieri, un detașament de distrugere care aparținea Companiei de Pioneri și trenul blindat cehoslovac „Kurganetz”. Mai spre est. în gara Kuitun, se afla restul trupelor. În sector, trupele cehoslovace aparțineau Diviziei a 3-a, comandate de generalul Lev Prchala. La 3 februarie, avangarda
Lupta de la Șeragul și Kuitun () [Corola-website/Science/336998_a_338327]
-
grade, românii au ieșit din vagoane și au constituit un front de apărare întărit de troienele de zăpadă înghețată - care au servit pe post de tranșee, contraatacând decisiv dinspre sud de calea ferată cu companiile din avanposturi și cu restul detașamentului de lăncieri. Din trenul blindat „Mărășești” s-a executat foc de bombardament spre pozițiile inamice de la Troitskaia - aflate la jumătatea drumului dintre Șeragul și Traktovaia, pentru a fi împiedicată sosirea rezervelor ruse. Respinși, rușii s-au retras spre Traktovaia, urmăriți
Lupta de la Șeragul și Kuitun () [Corola-website/Science/336998_a_338327]
-
fostului său soldat, Trautman îi recomandă lui Teasle să-i ofere deocamdată o portiță de scăpare lui Rambo pentru a fi arestat mai târziu fără mari pierderi. Încrezător că Rambo este depășit numeric fără nicio speranță, Teasle refuză propunerea colonelului. Detașamentul Gărzii Naționale îl încolțește pe Rambo la intrarea unei mine abandonate; aceștia încalcă ordinul de a nu deschide focul și lansează o rachetă M72 LAW care astupă intrarea în mină și aparent îl ucide pe Rambo. Cu toate acestea, Rambo
Rambo I () [Corola-website/Science/336987_a_338316]
-
Jordan, a fost inițial doar slab angajată în luptă, dar Sandwich pe "Royal James" 100, suprastructura înaltă a navei dominând pe cele neerlandeze, a devenit ținta unui atac concentrat. Primul a atacat Van Brakel cu "Groot Hollandia" 60, deși aparținea detașamentului avansat al escadrei lui De Ruyter, alegând un oponent care ar fi trebuit, conform etichetei acelor vremuri, să îi fie lăsat lui Van Ghent; apoi a sosit Van Ghent și secunzii săi, urmat de două nave incendiare, ambele ratându-și
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
răsculat contra stăpânirii. A învățat la școala din satul sau natal si apoi a urmat școli religioase (medrese) în Turcia și apoi la Suleimaniye, unde s-a distins la învățătură. În 1919 și Mustafa a luat parte, în fruntea unui detașament de luptători, la răscoala kurdă condusă de Mehmûd Berzincî contra noilor stăpânitori ai regiunii, britanicii. La scurt timp după aceea a participat la o expediție menită să salveze mai multe familii de armeni din mâinile turcilor. Ca trimis al fratelui
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
care se opunea panarabismului și era interesat să-și lărgească sfera de influență în rândurile triburilor. Cu ajutorul celor din Hiwa în 1943, în anii celui de-Al Doilea Război Mondial Barzani a fugit din Suleimaniye în Iran. Adunând acolo un detașament de luptători, Barzani a revenit în acelaș an în patrie, în partea irakiană a Kurdistanului, unde a câștigat poziția oficială de conducător al unui Eșiret, adică al unei confederații de triburi, și a ridicat din nou steagul revoltei. Oamenii săi
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
întârziat până la 29 aprilie, dar câștigă timp făcând un pasaj riscant prin canalul Gull. El îl întâlni pe Almonde la Downs și o altă escadră olandeză la Dungeness, ajungând la St. Helens în a doua săptămână a lunii mai. Alte detașamente li s-au alăturat în următoarele zile, până la 14 mai, când Russell avea o forță de peste 80 nave de linie, plus nave auxiliare. Astfel la 14 mai, cand flota aliată era deja asamblată, era deja pierdut scopul strategic al francezilor
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
au proiectat un vehicul specializat pentru debarcare în Anglia - "Landwasserschlepper" - un tractor amfibiu neînarmat, la care se lucra încă din 1935. Proiectul original fusese gândit ca vehicul de sprijin pentru trupele de pontonieri. Trei astfel de tractoare au fost alocate detașamentului 100 blindate ca parte a forțelor de invazie. Tractoarele urmau să tragă pe plajă barjele fără sistem propriu de propulsie și să remorcheze vehiculele prin nisipul plajelor. De asemenea, tractoarele urmau să transporte provizii în perioada celor șase ore de
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
morții subite a liderului mongol Möngke Han, eveniment ce l-a forțat pe Hulagu Han să își ducă o mare parte din armata sa înapoi în Mongolia. Asta l-a lăsat pe locotenentul lui Hulagu, Kitbuqa, cu doar un mic detașament de soldați. Când Möngke Han a devenit Mare Han în 1251 a început să implementeze planul bunicului său, Ginghis Han, de a crea un imperiu mondial. Pentru subjugarea națiunilor din vest, Möngke l-a ales comandant pe fratele său Hulagu
Bătălia de la Ain Jalut () [Corola-website/Science/335031_a_336360]
-
vilaietul Transilvaniei a sosit haraci și s-a acordat un "ahidname" (act, firman) imperial pentru a fi arătat la nevoie. De aceea, să te mulțumești cu ocuparea cetăților smulse până acum și să te întorci”. După plecarea generalului Aldana cu detașamentul său la Lipova, garnizoana cetății a rămas cu numai vreo 2500 soldați între care 300 cehi și boemi, 100 germani, 100 mercenari englezi sub comanda căpitanului Diego Mendoza, 100 grăniceri români conduși de nobili români din părțile Caransebeșului, câțiva unguri
Asediul Timișoarei (1552) () [Corola-website/Science/335110_a_336439]
-
înconjurat de drapelele arabe ale Ierusalimului, a arătat celor adunați portretul emirului hașemit Faisal, care fusese încoronat cu sprijinul britanicilor, rege al Siriei, și a strigat „Acesta este regele vostru!”. După rugăciunile la Moscheea Al Aqsa, mulțimea, ce cuprindea și detașamente de copii din organizațiile de cercetași musulmani, s-a îndreptat către cartierul evreiesc al Orașului Vechi scandând „Măcelăriți-i pe evrei, guvernul e cu noi” (Idbah al yahud, ad-dawla maana!). Unii din pelerinii musulmani țineau pancarte pe care scria:"Palestina
Sărbătoarea lui Nabi Musa () [Corola-website/Science/335167_a_336496]
-
baza la aeroport, care a fost condus de Kisseleff VS Aeronavă operau-PO 2, C-2. Transporta pasageri și de transport poștă, lucrări chimice și probleme de salubritate. În 1951 aviapodrazdeleniyu la Cernăuți, Hmelnițki a fost atașat escadron de aer separat. Detașamentul a fost redenumit și a devenit cunoscut sub numele de 98-lea Escadrila. În timpul funcționarii escadron de avioane au fost PO-2. În 1954 unitatea de aviație a primit avioane AN-2. Acest aparat de zbor a avut o misiune completă și
Aeroportul Internațional Cernăuți () [Corola-website/Science/335201_a_336530]
-
von Lebach") sub această denumire este cunoscută în presa germană uciderea a cinci soldați germani în Lebach. În noaptea de 20 ianuari 1969, pe la ora 02.50, doi indivizi înarmați au pătruns în depozitul militar german de muniții care aparținea detașamentului 261 de parașutiști. Aceștia au reușit prin surprindere să ucidă cinci soldați și să rănească grav alți doi soldați care erau de gardă. Infractorii au reușit să sustragă din depozit o cantitate însemnată de armament și material explosiv. Acest incident
Crimele din Lebach () [Corola-website/Science/331562_a_332891]
-
politic, rol deținut pe rând de Iancu Burada, respectiv Dumitru Antonescu. Aderența la reeducare era opțională, dar venea cu o serie de avantaje, în timp ce opozanții erau reprimații, fie prin trimiterea la izolare, fie prin eliminarea din pozițiile privilegiate. Se înființează detașamentul "23 August", care conținea aderenții la reeducare, echivalentul ODCC-ului de la Suceava, care va număra în timp între 70 și 120 de deținuți. Activitățile reeducative se limitau la citirea articolelor din Scînteia sau a unor capitole din opere de orientare
Reeducarea în România Comunistă () [Corola-website/Science/331584_a_332913]
-
1st Special Forces Operațional Detachment-Delta (1st SFOD-D), cunoscută ca , este o unitate de forțe speciale a Armatei Statelor Unite, din cadrul Joint Special Operations Command. În trecut detașamentul s-a mai numit Combat Applications Group (CAG). alături de United States Navy sunt unitățile primare contra-terorism ale Statelor Unite. Adesea ea este menționată în media americană că ”Unitate pentru Misiuni Speciale”. Sarcinile principale ale Delta Force sunt contra-terorismul, acțiuni militare directe
Delta Force () [Corola-website/Science/331686_a_333015]
-
tocmai le trecuseră și Tienen. Francezii au reacționat destul de lent; generalul d'Alegre nu fusese prompt informat de trecerea aliaților. A doua zi de dimineață în timp ce oamenii lui Ouwerkerk se întorceau spre nord pentru a se reuni cu Marlborough, un detașament francez a atacat mica armată a aliaților stabilită la vestul liniilor. După o scurtă dar intensă luptă de cavalerie în care Marlborough a fost implicat personal, francezii au fost respinși, iar Villeroi a fost nevoit să se retragă cu armata
Bătălia de la Elixheim () [Corola-website/Science/331812_a_333141]
-
care își continuă drumul și pe 27 iunie ridică tabăra la Boussu. Când Luxembourg începe manevrele la sud de Mons și Charleroi, Waldeck își mută tabăra între Nivelle și Pieton, pe 28 iunie. În aceiași seară Luxembourg conduce personal un detașament la Gerpinnes (cu câteva poduri mobile) pentru a stabili un loc de trecere peste Sambre la Ham. O poziție fortificată a aliaților la Froidmont (garnizoana era constituită din 100 de soldați) este constrânsă să se predea sub focul artileriei de pe
Bătălia de la Fleurus (1690) () [Corola-website/Science/331863_a_333192]
-
acestuia din 1541 în interiorul Americii de Sud. În Quito Gonzalo Pizarro a strâns o forță de 220 de spanioli și 4.000 de băștinași, în vreme ce Orellana, al doilea în ierarhia de comandă, a fost trimis înapoi în Guayaquil pentru a organiza un detașament de cavalerie. Pizarro a părăsit Quito în februarie 1541 chiar înainte ca Orellana să sosească cu cei 23 de cai și călăreți. Orellana s-a grăbit să îi ajungă din urmă pe ceilalți, întâlnindu-se în cele din urmă în
Francisco de Orellana () [Corola-website/Science/331896_a_333225]
-
fost la rândul lui un eșec. Curajul echipajelor biplanelor Swordfish a fost remarcat atât de britanici cât și de germani. Avionul locotenentului comandor Eugene Esmonde—un veteran al atacului pentru scufundarea cuirasatului "Bismarck"— a fost doborât în luptă alături de întregul detașament de biplane. Esmonde a fost decorat postmortem cu Victoria Cross. Doar cinci dintre cei optsprezece membri ai echipajelor au supraviețuit atacului. Ramsay avea să scrie mai târziu: „În opinia mea, misiunea eroică a acestor șase avioane Swordfish reprezintă una dintre
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
prin Canalul Suez spre Ismaïlia. Acțiunea a fost finalizată rapid, Ismailia a fost ocupată în data de 20 august, fără rezistență. Ismailia a fost întărită cu 9000 soldați, după ce inginerii au reparat linia de cale ferată dinspre Suez. Un mic detașament a fost trimis de-a lungul Canalului cu apă dulce spre Kassassin, unde a ajuns în data de 26 august. Acolo au întâlnit inamicul. Depășite mult numeric, cele 2 batalioane cu 4 tunuri, au rezistat pe poziții până când întăririle de
Războiul anglo-egiptean () [Corola-website/Science/335604_a_336933]
-
ce vor cădea peste munți vor opri operațiile"”. Forțele române erau reprezentate de Divizia 11 Infanterie (comandant colonel Dumitru Cocorăscu), ocupând un dispozitiv de luptă centrat pe trecătorile Vâlcan și Surduc. Dispozitivul forțelor române nu era continuu, fiind format din detașamente dispuse pe principalele căi de comunicație. Pentru atacul pozițiilor românești, comandamentul german destinase o grupare de forțe comandantă de generalul Paul von Kneussl, compusă din Divizia 11 Infanterie Bavareză, Divizia 6 Cavalerie germană, Brigada 114 Infanterie austriacă și două batalioane
Prima bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335655_a_336984]
-
de cavalerie și 15 baterii de artilerie. Forțele germane reușesc să rupă apărarea română în dimineața celei de-a doua zile a ofensivei, 24 octombrie 1916, când reușesc să surprindă și să ia prizonier, fără a trage un foc, întregul detașament Homoriceanu (două batalioane infanterie și un escadron de călărași) care asigura apărarea pasului Vâlcan. Prin breșa creată au început să se scurgă grosul forțelor atacatoare. Comandantul Armatei 1, generalul Ioan Culcer consideră situația pierdută și propune Marelui Cartier General să
Prima bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335655_a_336984]
-
Timișoara, proiectată László Székely în stilul anilor 1900. A fost construită în cartierul Iosefin, lângă vechea remiză a pompierilor (această remiză se vede în partea stângă a imaginii din caseta articolului) pe locul vechiului turn de veghe. Actual este sediul Detașamentul 2 de Pompieri Timișoara. În Timișoara, primul regulament pentru pompieri datează din 13 martie 1774 și conținea instrucțiuni de prevenire a incendiilor specifice Timișoarei și prevederi privind organizarea intervenției. În 1801 cetățenii Timișoarei sunt obligați printr-o dispoziție a magistratului
Cazarma pompierilor din Iosefin () [Corola-website/Science/335687_a_337016]