4,964 matches
-
pronunță Constantin Crișan, pe teme de folclor scrie Ilie Purcaru, de film se ocupă Horia Pătrașcu, despre plastică scrie Tudor Octavian. Sub titlul „Atelier literar”, Geo Dumitrescu își continuă în „Flacăra pentru minte, inimă și literatură” rubrica adresată poeților în devenire, adevărat cenaclu literar prin corespondență, prin care au fost descoperite nu puține talente. Sunt prezenți cu colaborări scriitori și critici consacrați (Șerban Cioculescu, Octavian Paler, Florin Mugur, Fănuș Neagu, Nichita Stănescu, Eugen Simion, Romul Munteanu, C. Stănescu, Mircea Iorgulescu, Valeriu
FLACARA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287013_a_288342]
-
Biografii posibile, apărută în 1973, a fost realizată în colaborare cu Ileana Corbea, fiind urmată de alte două volume din aceeași serie (1976-1983). Interviurile adunate aici tind să realizeze o istorie subiectivă a literaturii române contemporane, un tablou critic în devenire al fenomenului literar al momentului, conținând atât perspectiva scriitorilor intervievați, cât și, mijlocit, aprecierea celor care pun întrebările. Următoarele contribuții au întemeieri teoretice mai precise. Eseurile din Profitabila condiție (1983) sunt centrate pe relația biografie-operă (subtitlul volumului este Romanul aventurilor
FLORESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287031_a_288360]
-
tălmăcește din Jacques Prévert, Tudor Dragomir din Céline, Marcel Pop-Corniș din W. Peterson, Valeriu Drumuș din Reverdy, Andreea Gheorghiu din C.G. Jung, Radu Ciobotea din Karl Jaspers etc. Sectorul criticii literare este acoperit de Dorina Rotar, Livius Ciocârlie (Realism și devenire poetică, 7/1975), Constantin Vintilescu (despre Delirul, Moromeții și Viața ca o pradă), Radu G. Țeposu, Valentin Vișan, Șerban Foarță ș.a. Dintre interviuri se remarcă acelea ale lui Daniel Vighi și Ioan Morar cu profesorul Eugen Todoran (3/1979), un
FORUM STUDENŢESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287071_a_288400]
-
337-349; Emilia Șt. Milicescu, Pe urmele lui Delavrancea, București, 1986; Cella Delavrancea, Dintr-un secol de viață, îngr. și pref. Valeriu Râpeanu, București, 1987, passim; Negoițescu, Ist. lit., I, 132-134; Barbu Delavrancea, DRI, II, 53-60; Aureliu Goci, Trilogia Moldovei și devenirile arhetipului, București, 1996; Dan Mănucă, Delavrancea, CL, 1998, 9, 10; Dicț. analitic, I, 48-50, II, 121-123, 378-380, IV, 392-395; Dicț. esențial, 240-244; Ghițulescu, Istoria, 22-29. G.D.
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
În acest efort teoretic, criticul uzează de mijloacele tradiționale, evidențiind teme, motive, tipuri de personaj, tipuri epice, dar și de armele naratologiei moderne. Demersul analitic e dublat de acela comparativist, în încercarea de a reflecta unicitatea, originalitatea paradigmei narative sadoveniene. Devenirea romanului. Începuturi (2003) are ca finalitate schița unui traseu în evoluția romanului, între marile teme care sunt erosul și condiția umană, în complementaritate cu moartea și creația. În această întreprindere teoretică, D. alege nouă texte, considerate reprezentative pentru vârstele și
DRAM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286864_a_288193]
-
complexitatea condiției umane. SCRIERI: Fuga Marelui Regizor, Iași, 1992; Milionar la marginea Imperiului, Iași, 1998; Lumi narative, Iași, 1998; Viețile și suferințele sfinților, Iași, 1997; Povestiri din istoria neamului românesc, Iași, 1997; Mihail Sadoveanu. Modelul istorisirii de dragoste, Iași, 2002; Devenirea romanului. Începuturi, Iași, 2003. Antologii: De la I. Creangă la V. Voiculescu, pref. edit., Iași, 1997. Referințe bibliografice: Emil Iordache, Instantanee critice, CL, 1998, 4; Georgeta Drăghici, Instantanee epice, RL, 1998, 37; Iulian Ciocan, Un dram de (r)evoluție, „Contrafort”, 1998
DRAM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286864_a_288193]
-
într-un cadru socio-cultural care o explică; perioadele mai sarace în documente probante sunt completate eseistic cu supoziții existențiale, înfățișate cel mai adesea la nivelul interogației nu numai retorice. Scrierile furnizează, însă, cele mai multe informații și sunt analizate ca atare, închegând devenirea intelectualului și a omului. Cartea despre García Lorca prezintă unele accente mai deosebite, privind valențele remanente și în actualitate. După 1980, D. și-a concentrat eforturile exclusiv în elaborarea unei lucrări monumentale, Istoria culturii și civilizației (I-IV, 1984-1995), prima
DRIMBA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286874_a_288203]
-
știință umană În momentul În care teoreticienii ei sesizează, dintr-o anumită perspectivă despre care voi vorbi imediat, că ascensiunea capitalului privilegiază spațiul În detrimentul timpului. Desigur, este vorba despre Înlocuirea unui anumit concept temporal cu un altul al spațiului. Durata devenirii, În reprezentarea ei de cale inițiatică, viza atît individul, cum s-a Întîmplat În existențialisme, cît și societatea, cum apare În utopiile de tot felul, proliferante după secolul al XVIII-lea. În ambele variante, individul sau mulțimea urcă În timp
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
adevăr pentru a-și Învinge dușmanul. Voilà la clé de toute l’histoire: il fait comme si il enquêtait, et il fait comme si il était mort, et du coup, il est mort pour de vrai. CÎți dintre supraoamenii În devenire ai lui Dostoievski nu mor, antrenați Într-o cascadă a păcatului care-și crește exponențial debitul pe măsură ce sfârșitul (pedeapsa) se apropie? - iată așadar funcția cathartică a lecturii, cea mai eficace dintre toate. Viel alternează, În filmul său, jocul funambulesc cu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
decît oricare pretenție. În plus, inteligența n-are umor, pentru că nu se Îndoiește niciodată de ea - În momentul În care ar face-o n-am mai vorbi cu certitudine de inteligență. Cum devine Antoine prost? Decizia este a lui, dar devenirea convoacă un hazard cu care hotărîrea lui n-are a face și, dacă ar fi fost după el, Antoine n-ar fi ajuns niciodată ce și-a propus (așa cum nu se putuse Îmbăta sau sinucide). Pentru că prost Înseamnă de acum
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lungul anilor, în autohtona mucegăire. Pornind de la roman pentru a ajunge la nuvelă, de la realitatea exterioară pentru a-și descoperi propriul univers interior, de la cotidianul stringent pentru a coborî adânc în istorie, C. a parcurs, de fapt, drumul invers al devenirii unui prozator. Afirmația nu se referă, bineînțeles, la aspectul valoric, ci doar la evoluția „canonică” întâlnită în majoritatea cazurilor.) În romanul de debut intenția era de a explora preocupările unor tineri debusolați, zbuciumul lor în gol, senzația de apăsare pe
CRISTESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]
-
noastre și problemele în legătură cu studiul satului românesc. Momente principale. În Sociologie Românească, 5-6, 355-364 (republicat). Chelcea, I. (2002). Privire către noi înșine, ca popor. Pitești: Editura Universității din Pitești. Geană, G. (1996). Școala monografică și antropologia. O relație interdisciplinară și devenirea ei. În M. Larionescu (coord.). Școala sociologică de la București. Tradiție și actualitate. București: Editura Metropol. Gusti, D. (1934). Sociologia monografică, știință a realității sociale. În Tr. Herseni. Teoria monografiei sociologice. București: Institutul Social Român. Gusti, D. (1934/1968). Sociologia monografică
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
intermitente, ajungându-se la vulnerabilizări sau perturbări de ansamblu; compensarea developmentală a unor deficiențe prin evoluția spontană sau prin intervenții țintite în anumite perioade de viață etc. Patologia developmentală se dezvoltă ca o bază pentru înțelegerea istoriei formării, afirmării și devenirii persoanelor umane concrete în variante normale, vulnerabile, anormale sau excepționale. Ea se articulează strâns cu ideea biografiei, nefiind străine, în principiu, concepției narative asupra persoanei; de asemenea, ea se bazează tot timpul pe dimensiunea sinelui, care stă la baza persoanei
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
corespondent afectiv holotimic. Nu există nici un plan prestabilit, nici norme deontice, deci imaturității psihologice îi corespunde una caracterială. Copilul, în această etapă a dezvoltării sale, rămâne un „actor” caracterizat printr-un evident conformism intelectual și moral, fenomen obligatoriu pe calea devenirii ca personalitate adultă. La vârste mai mari - începând cu a treia copilărie -, procesele psihice mai complexe, cum ar fi gândirea, le stimulează pe cele elementare ca atenția și memoria imediată. Suportul afectiv este unul calitativ superior, raporturile emoționale nemaifiind condiționate
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
a căror bogăție și continuitate conferă altitudine firii umane. În același timp, întâmplarea sau succesul într-un rol al vieții ne poate releva vulnerabilități structurale sau confirma dizabilități relaționale. Dar aceasta este esența farmecului ființei umane aflată într-o permanentă devenire și regăsire de sine. Personogeneza patologică O stare de echilibru nu este posibilă decât prin coexistența contrariilor. Astfel, personalitățile normale și cele patologice coexistă, și nu le găsim niciodată în stare pură, tocmai datorită dinamicii și complexității structurale a ființei
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
bănești necesare. Inovația și tehnologia rămân Încă slab integrate În strategia acestor firme. Handicapul este dublu: În primul rând, o Întârziere față de omologii străini În formularea și recunoașterea mizei tehnologice; În al doilea rând, o lipsă de rigoare În strategia devenirii economice a firmei, cu o intensitate crescândă a activităților de cercetare-dezvoltare. În fața acestui bilanț, raportul France 300 recomandă Întreprinderilor revizuiri importante ale culturii și obiceiurilor lor. Mutația cea mai importantă și, fără Îndoială, cea mai dificilă pentru foarte multe firme
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
soldatul, Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române (1996), Premiul „Ben Zion Tomer” (2001) ș.a. Scrie și teatru, piesa într-un act Puterea ceții fiind reprezentată în 1985. Urgența existențială a exprimării - aceasta este pecetea pe care o poartă, în toate etapele devenirii sale de câteva zeci de ani, poezia lui C. La care se adaugă o înzestrare naturală pentru organizarea muzicală a poemului și pentru disciplinarea magmei sentimentale în forme poetice tradiționale - sonet, rondel, strofe cu ritm regulat și rimă încrucișată sau
CARMEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286111_a_287440]
-
1966, 39; Perpessicius, Lecturi intermitente, GL, 1967, 2, 5; D. Micu, Umbra femeii, GL, 1968, 39; Sorianu, Glose, 174-178; Victor Felea, Reflecții contemporane, TR, 1971, 13; Const. Ciopraga, Cântând dintr-un arbore, CRC, 1971, 30; Sorianu, Contrapunct, 85-96. Laurențiu Ulici, Devenirea poetului, RL, 1972, 20; Grigurcu, Teritoriu, 148-153; Poantă, Modalități, 102-106; Daniel Dumitriu, Banchetul, CL, 1973, 10; Mircea Tomuș, Lirica lui Radu Cârneci, RL, 1974, 13; Cristea, Un an, 238-240; Petroveanu, Traiectorii, 215-217; Martin, Pro Patria, 116-118; Felea, Secțiuni, 183-189; Tomuș
CARNECI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286116_a_287445]
-
Ciobanu, Însemne, I, 107-109; Grigurcu, Poeți, 399-402; Cândroveanu, Poeți, 83-90; Cândroveanu, Printre poeți, 148-153; Romul Munteanu, Radu Cârneci, FLC, 1987, 10; Ion Bogdan Lefter, Iubirea ca emblemă și text, CNT, 1988, 7; Ioan Holban, Radu Cârneci - 60. „Eu ceața-n devenirea lui a fi”, CRC, 1988, 8; Munteanu, Jurnal, IV, 164-167; Laurențiu Ulici, De dragul iubirii. Promoția ’60, RL, 1989, 26; Gabriela Duda, Postscriptum la o premiere, RL, 1992, 27; Irina Petraș, Integrala lirică Baudelaire, ST, 1992, 8-9; Eugen Simion, Integrala lirică
CARNECI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286116_a_287445]
-
pecetea pe ceea ce O interpretare a purgatoriului (1982), dar mai ales Lamura și Omul nețărmurit (1987) vor impune ca definitiv în scrisul lui C.: palimpsestul. Deschiderea aglutinantă ce definea „heracliteismul” (conceptul e preluat de la Anton Dumitriu, care opunea „eleatismul” static devenirii perpetue însemnate de Heraclit) ajunge să copleșească suflul liric. Drept pentru care poetul se va orienta către proză. Impasul în care l-a adus conceptualizarea excesivă, preocuparea deosebită față de construcție, de structurarea etajată a discursului, laolaltă cu pofta de noi
CHIFU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286194_a_287523]
-
dulce, lan de aur, Chișinău, 1983; Vârsta teiului, Chișinău, 1984; Despre-o viță și-o bobiță..., Chișinău, 1986; Spicul și steaua, Chișinău, 1990; Flori de tei deasupra noastră..., București, 1995; Cântecele mântuirii, București, 2001. Repere bibliografice: Eliza Botezatu, Substanța unei deveniri, „Nistru”, 1971, 10; Mihai Cimpoi, Alte disocieri, Chișinău, 1971, 131-137; Ion Ciocanu, Itinerar critic, Chișinău, 1973, passim; Andrei Țurcanu, Dintre sute de catarge ’77, Chișinău, 1977, 150-162; Alexandru Burlacu, Poezii inspirate și versuri nedesăvârșite, „Nistru”, 1981, 9; Cimpoi, Ist. lit.
CIOCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286249_a_287578]
-
arătăm cum se amesteca ea cu mintea în tainele vieții și ale morții)”. Logofeteasa gândește în spiritul vechilor filosofi imanentiști din Renaștere, pentru care moarte și naștere nu sunt două realități opuse, ci momente egale ale vieții perpetue, în continuă devenire. Așa se face că repetatele acumulări de vechituri, reziduuri, substanțe degradate, supuse infestării și putrefacției sugerează surprinzătoare conexiuni și nebănuite acorduri între elemente care încep chiar să cânte, precum „cutia de conserve” din capitolul consacrat „colecționarului de nimicuri”. Ceea ce vrea
CIOBANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286236_a_287565]
-
Wiener în anii ’50 ai secolului trecut i-a determinat pe Miller și Dollard să-i asimileze acesteia propria teorie. Coerența remarcabilă a construcției lor a facilitat această fuziune, dând naștere uneia dintre cele mai reușite concepții privind învățarea și devenirea socioumană. De fapt, cei doi au început săsusțină că teoria lor anticipase cibernetica și chiar o depășea pe aceasta prin complexitate. 5.6.1. Analiza cibernetică a orientării răspunsului prin legături feedbacktc " 5.6.1. Analiza cibernetică a orientării răspunsului
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
care aparțin unei terapii de succes. S-a observat că clientul dezvoltă un „locus al evaluării” interior; acest lucru este compatibil cu conceptul de merit al încrederii în organism. Rogers a comentat asupra satisfacției clientului din procesul de existență și devenire, satisfacție provenită și din activarea la cote maxime. Clienții tolerează o categorie mult mai largă și mai variată de sentimente, inclusiv acelea integrate util personalităților lor organizate mult mai flexibil. Pe scurt, spune Rogers, conceptele declarate apar ca fiind suficient
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
ar trebui generată - considera în anii ’60 Maslow - de această nouă filosofie umanistă. Simplu formulată, o asemenea concepție afirma că funcția educației, scopul ei - scopul uman, umanistic, scopul ce privește ființele umane - este, în definitiv, actualizarea de sine a persoanei, devenirea complet umană (becoming fully human), dezvoltarea la cotele cele mai mari pe care omenirea le poate atinge sau la care poate ajunge un individ. Într-un mod mai puțin tehnic, înseamnă ajutarea persoanei să atingă optimul posibil. Un asemenea scop
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]