5,779 matches
-
tip ar fi trebuit să-mi dau seama. De asemenea, menționează și vinovăția de tip Catch 22: în multe situații (mai ales în război), dispare distincția dintre bine și rău toate opțiunile devin inacceptabile. Un exemplu evident este cel al dilemei omoară sau lasă-te omorît. În mod frecvent, se apelează la distincția utilă dintre vinovăția comportamentală și cea caracterologică. Prima reprezintă o disponibilitate de adaptare, deoarece modificările comportamentale pot reinstaura sentimentele de securitate (de exemplu, A fost vina mea că
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
ar trebui să ajungem la momentul zero. Cum fiecare moment al evoluției este consecința unui moment anterior ar însemna că trebuie să existe o stare anterioară momentului zero, când se consideră că a avut loc „marea explozie“. Ajungem la o dilemă: fie să credem în „Creație“ la o dată hotărâtă în trecut, fie să ne imaginăm că a avut loc o schimbare implacabilă în desfășurarea legilor naturale ceea ce reprezintă tot o dilemă care ne-ar conduce la ipoteza creației. În concluzie poate
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
consideră că a avut loc „marea explozie“. Ajungem la o dilemă: fie să credem în „Creație“ la o dată hotărâtă în trecut, fie să ne imaginăm că a avut loc o schimbare implacabilă în desfășurarea legilor naturale ceea ce reprezintă tot o dilemă care ne-ar conduce la ipoteza creației. În concluzie poate că nu ar trebui să separăm ipoteza „creaționistă“ de cea „evoluționistă“, vorbind fie numai de una, fie numai de cealaltă și să acceptăm ideea că este vorba despre „creație și
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
căci este numărul Satanei, numărul Fiarei, care ți poartă ghinion. Fructele culese în orele de dimineață sau de seară sunt mult mai gustoase decât cele culese la amiază. Odată cu trecerea la ora de vară, miezul nopții, pentru fantome devine o dilemă. Ideea de a fi cineva, depinde mult de buna dispoziție. Tineretul de azi e monstruos: nu are respect pentru părul vopsit. Ceea ce ești, vorbește mult mai mult decât ceea ce spui. Când vrei să câștigi prea mult, pierzi totul. Pe drumul
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și scrâșnirea dinților. (Matei 3:42) Zici: milă voiesc, și nu jertfă (Matei 9:13). Mă străduiesc să înțeleg un lucru elementar: care dintre cele două vocabule e emblematică pentru Tine: "milă" ori "jertfă"? Dar cine-mi va lămuri această dilemă tulburătoare, când dialogul meu se reduce de fapt la un monolog pe care-l expediez spre înaltul cerului având ca destinatar o persoană inventată, imaginară și deci inexistentă. "Singuri, acum, în marea ta poveste Rămân cu Tine să mă mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
meditație! Și cât de simplu va fi! - Bagă de seamă: eu chiar o să încerc meditația la serviciu! Și dacă nu o să reușesc... - Tu încearcă întâi și mai vorbim după aceea! Note de jurnal: scepticul s-a ales cu o nouă dilemă: aceea a posibilității exersării meditației în orice mediu, oricât de ostil ar fi el, chiar și la serviciu! Și este hotărât să încerce! Ce ar avea de pierdut? Dacă va reuși, va fi perfect: va avea un motiv de bucurie
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
de cât de măreață este EA față de știința exprimării noastre. Mama era totul, enunțam calitate după calitate, enunțam altele și încă mereu, dar ele nu se sfârșeau, nu puteam cuprinde cu umilele noastre vorbe totul, doar inimile singure puteau rezolva dilema. Iar inimile noastre erau la unison. Astfel s-a desfășurat havanul de la Slatina dedicat Mamei Sfinte. Seara am răspuns provocării Dianei de a face o plimbare la Olt, apoi fata ne-a propus vizionarea casetei cu Profetul trădat, casetă pe
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
își luase examenul de licență cu notă maximă), avea o iubită în America, iar acum mergea în țară la părinți, să se sfătuiască în privința viitorului său. Din acest punct de vedere, ce mi-a atras atenția la Ramin, a fost dilema în care se găsea, rezultată din multitudinea de variante ce le avea la îndemână: Iran, Turcia, România sau America? Ce înseamnă să trăiești și să studiezi în mai multe țări! În ceea ce privește veridicitatea poveștii lui... niciodată nu m-au frământat îndoielile
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
studiezi în mai multe țări! În ceea ce privește veridicitatea poveștii lui... niciodată nu m-au frământat îndoielile! De ce să-mi bat capul cu probleme ce nu-mi aparțin?! Fără să vreau însă, comparându-mă cu el, și eu mă găsesc într-o dilemă a viitorului (economic, cel puțin), doar că la mine problema se pune exact invers: a lipsei de variante... Înafara limbii materne, Ramin vorbește limbile turcă, engleză și, am constatat eu, română, destul de bine. Discuțiile noastre au alunecat, natural și fără
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
ai cumpărat la un preț bun, dar naveai cum ști dacă nu cumva te-ai păcălit. Ajuns acasă, în România și împărțind cadourile, nu mai eram sigur de calitate; începeam să suspectez că adevărata afacere rămăsese în urmă. De altfel, dilema aceasta este generală și funcționează peste tot: de fiecare dată după ce achiziționezi un lucru, descoperi imediat un altul, similar, ce pare mai bun și este chiar mai ieftin, dar... răul este deja săvârșit. În cazul meu, cel puțin, întotdeauna roșiile
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Când este el pregătit pentru întâlnirea vieții și morții lui? Întrebat, la un moment dat, dacă și L-a însușit pe Dumnezeu, C. G. Jung a afirmat că nu mai este chinuit de îndoiala credinței în Divinitate, că pentru el dilema s-a transformat într-o certitudine: - Credeți în Dumnezeu? - Nu cred, știu! - a fost răspunsul filosofului. Mi-am însușit fermitatea răspunsului dat de Jung: Știu! Brăila, 2003 DESPRE ABANDON Ar trebui să învățăm, să învăț abandonul. Trebuie să-mi întipăresc
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
dar e suficientă afirmația? Toate aceste întrebări nu conduc, de fapt, la îndoială? Concluzie tristă: eu mint - conștient sau inconștient - atunci când îmi clamez credința... Cred sau nu cred! Nu văd cale de mijloc. Dacă doresc să scap de nesiguranța acestei dileme, trebuie să aleg! Dacă aleg afirmația: cred! - nu mai este loc de îndoială, mă aflu în jocul Lui, dispare sursa nefericirii - înseamnă că mi-am însușit abandonul. Dacă nu, pot în cel mai bun caz să fiu duplicitar, să beneficiez
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
guvern, că n-are cu ce plăti salariile. De aceea, înțeleg de ce Televiziunea s-a întors cu 20 și ceva de ani în urmă făcându-i servicii necuvenite domnului Ponta. Mi-amintesc de niște dezbateri aprinse avute în perioada aceea. Dilema era dacă redactorii pot să ia publicitate și deci să benefici‑ eze de un comision rezonabil, așa cum se întâmpla atunci la Adevărul sau la alte ziare din acea perioadă. Atunci s-au îmbogățit fărĂ dreaptă cauză, parcă așa sună un
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Ana Selejan, Reeducare și prigoană) tranșează chestiunea: "Sîntem atît de obișnuiți cu unele prejudecăți ale trecutului apropiat, cu unele opinii asupra așa-numitei "spontaneități" din cîmpul creației spirituale, încît întrebarea [privind planificarea culturii n. n.] este explicabilă. Sovieticii au rezolvat această dilemă cu o simplitate uriașă. Au rezolvat-o transformînd cultura sovietică într-o imensă uzină, pusă în serviciul umanității [...], planificarea activității culturale pe care o desfășoară muncitorul intelectual nu numai că a devenit o realitate, dar a început să dea roade
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
clară lecție de simplicitate și realism. Un catehism steinhardtian: "Creștinismul, școală perfectă a contradicției și paradoxului, cea mai dialectică dintre concepții. Prima datorie a creștinului: a fi fericit. Prima datorie a creștinului: a simți adînc nenorocirea condiției omenești. Ieșirea din dilemă: soluția dogmatică: credința în transfigurare și înviere. Creștinul (sau omul e totuna) se cuvine a fi zîmbitor, tolerant, rațional, degajat, convins de relativitatea celor lumești; deci nițel sceptic și foarte îngăduitor; și totodată știind că aici se joacă partida pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
la fel ca sub dictatură, Bucureștiului partea leului - au propus acum câțiva ani, spre scandalul mass-mediilor, un fel de federalizare a României, „pur financiară”, ne asigură ei! Ceea ce nu știu ei - și ceea ce au ignorat și acei redactori ai revistei Dilema când au aruncat pe piață numărul În care Eminescu a fost așa-zis „demitizat”, de fapt coborât În vulgaritatea unor caracteristici rupte de substanța sa genială! -, este faptul că această unitate a noastră este cu mult prea recentă, Încă precară
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
oamenii moderni și „păgâni” am pierdut nespus de multe lucruri, privilegii ale celor ce scriau și deșteptau miturile; nu numai legătura cu zeii, ca și oportunitatea de a-i Întâlni, de a te „izbi” de ei În mijlocul unei Încăierări sau dileme de sânge, dar și credința În posibilele miracole: cele ale naturii și ale vieții „de aici” și unul din acestea ar putea fi și revelația, „iluminarea” propriului destin. Ce nu e În nici un caz „fatalitatea”, ci acea cale, pregătită numai
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pe baza noii Constituții, ratificată prin referendum la sfârșitul anului 1991. Inspirându-se Într-o anumită măsură din modelul constituțional francez, ea conferă președintelui, ales prin vot universal, puteri deloc neglijabile (ceva mai puțin Întinse totuși decât ale președintelui Franței. Dilema a fost cu siguranță cum să i se dea lui Iliescu cât mai multă putere, fără a forța Însă lucrurile, Într-o Românie care nu uitase Încă tirania lui Ceaușescu). Odată cu președintele, românii aleg și un parlament bicameral, format din
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Păi nici ceilalți studenți ai mei nu sunt, așa că te-ai încadra perfect, am râs eu sec. El deloc. - Părinții mei... Ezită din nou. De fapt, tata...vroia să merg la o facultate de studii economice așa că... - A da, perena dilemă. Clayton își verifică ceasul de la mână - alt gest prin care dădea de înțeles că trebuie să plece. - Nu vreau decât semnătura mea - adică a dumneavoastră. Era deja în picioare. - Lucrezi acum la ceva? l-am întrebat cu multă blândețe în timp ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
data primirii acestor rânduri ați primit deja și scrisoarea mea anterioară, prin care vă trimiteam și un ziar vechi de aviație, cu referiri la activitatea tineretului din Fălticeni. Dar nu pentru asta vă scriu atât de repede. Motivul este o dilemă, În care numai cu Dvs. mă pot sfătui. Dar iată despre ce e vorba. Am primit o scrisoare din partea D-lui Toporan, prin care Îmi comunică faptul că m-a căutat acasă de două ori, dar nu m-a găsit
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
e situat în plaja acestei magnifice utopii. Interviurile cu câțiva scriitori europeni, colegi de-ai noștri, grupate într-un... compartiment separat (n-avem ce face, terminologia Trenului ne urmărește!), se înscriu tot aici. După șapte ani de la aceste neliniști și dileme dezbătute cu fervoare în anul de grație 2000, Uniunea Europeană a ajuns la Prut. O singură remarcă, înainte de a vă invita „la bordul” Expresului Literar, care, iată, își reia mirobolantul traseu, proiectându-l în imaginar: sperăm să prindem ziua când Europa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
renunți la fixarea anumitor episoade, sperând că oricum vei salva ceva, ulterior, din hardul memoriei tale, deci să absorbi plenar clipa prezentă, să intri în pielea personajului, evacuând reflexivitatea, făcând surfing pe valul inconștienței, sacrificându-l pe autorul retrospectiv. Această dilemă, recunosc, m-a frământat pe tot parcursul voiajului nostru. Se adună mereu alte și alte lucruri de scris, alte impresii care se suprapun peste cele anterioare, neconsemnate, aruncate vraf. Îmi imaginez astfel un „seism” mnemotehnic, în manieră SF, cu secvențe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
vieții mele sau, mai bine zis, în cea mai mare parte a maturității mele, m-am simțit sub presiunea de a alege între cele două poluri: Dublin și Londra, de-a mă decide căreia din ele să-i aparțin. Această dilemă părea să fie unicul lucru oferit celor din Irlanda de Nord: a opta între un centru sau altul. Cel mai mare moment al libertății mele a fost atunci când mi-am dat seama că, în afară de a fi sau irlandez, sau britanic, eu puteam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nouă perspectivă” „jenantă” sau chiar compromițătoare pentru orgoliul sau vanitatea mea și a „rațiunii” mele, pentru bunul meu instinct social. M-am înșelat eu?!... S-au înșelat, se înșală ceilalți?! Dacă e adesea dificil să răspunzi „onest” la o asemenea dilemă, atunci când ea te privește doar pe tine și o altă persoană sau un grup restrâns de indivizi cu care ai ajuns în dezacord, atunci când e vorba, cum s-a întâmplat în vara fatidică a lui ’72, când Breban, un ins
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Mântuitorului din cartierul Muristan, sanctuare mai decente chiar dacă sunt palide și severe. Protestantismul, în versiunea lui lutero-reformate, nu-i o religie de vară (bufeul de căldură penticostal a făcut între timp să crească temperatura în ținuturile Reformei). De unde și clasica dilemă a diletantului: să mori de rușine în fața mâzgălelilor unui pictor catolic lipsit de talent, ori de plictiseală în fața constipatului hughenot. Ca să scăpați de această fatală alternativă, dacă rămâneți cumva de gheață în fața argintului aurit și a altor trucuri ornamentale, sau
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]